Georgescu Dragos
O inițiativă legislativă aflată în prezent în dezbaterea senatorilor propune o schimbare majoră în sistemul public de pensii: recunoașterea oficială a vechimii în muncă pentru agricultorii din zonele necooperativizate, care au fost obligați prin lege să contribuie la sistemul de pensii înainte de 1990, dar care, în mod paradoxal, nu beneficiază astăzi de niciun drept. Proiectul urmărește modificarea Legii 360/2023 privind sistemul public de pensii, astfel încât anii lucrați în agricultură înainte de Revoluție să fie tratați ca stagiu de cotizare, în condițiile în care legislația de la acea vreme le garanta acest statut.
Apare o nouă categorie de pensionari. Ce trebuie să facă bătranii pentru a lua o nouă pensie
În expunerea de motive, inițiatorii arată că situația acestor agricultori reprezintă una dintre cele mai mari nedreptăți sociale moștenite din perioada comunistă. Oamenii au fost obligați prin lege să contribuie la sistemul public, însă după 1990, când Legea 5/1977 a fost abrogată, nimeni nu a prevăzut o procedură prin care acele contribuții să poată fi recunoscute. Astfel, agricultorii din zonele necooperativizate – spre deosebire de cei din CAP-uri – au fost excluși în mod nedrept de la drepturile la pensie, în ciuda contribuțiilor efectuate prin „cotele la stat”.
Legea 5/1977: agricultorii din zonele necooperativizate erau asigurați obligatoriu
Potrivit Legii 5/1977, toți țăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate și membrii majori ai familiilor lor erau considerați asigurați în mod obligatoriu în sistemul de pensii și asigurări sociale. Aceștia nu erau recunoscuți doar pentru activitatea agricolă desfășurată în gospodărie, ci și pentru obligația lor legală de a livra anual o parte din produsele obținute către fondul de stat.
Aceste livrări – cunoscute sub numele de „cote la stat” – erau echivalentul unei contribuții sociale obligatorii. În documentele vremii, ele erau tratate ca o formă de contribuție la bugetul asigurărilor sociale, iar statul garanta dreptul la pensie pentru cei care îndeplineau stagiul minim de zece ani.
Legea mai prevedea că dreptul la pensie este imprescriptibil, ceea ce însemna că persoana putea solicita pensia oricând, fără limită de timp. Așadar, chiar și fără depunerea la timp a unei cereri, dreptul exista și nu se pierdea.
După 1990, comisiile locale au fost desființate, iar documentele s-au pierdut. Oamenii nu-și mai puteau dovedi vechimea
În perioada comunistă, documentele necesare pentru pensionarea agricultorilor erau administrate de comisiile locale ale consiliilor populare. Aceste comisii aveau rolul de a certifica activitatea agricolă, livrările la stat și îndeplinirea stagiului minim prevăzut de lege.
După 1990, însă, odată cu restructurarea profundă a administrației publice, comisiile au fost desființate, iar legislația care recunoștea explicit aceste contribuții a fost abrogată. Nicio instituție a statului nu a preluat atribuțiile de certificare, iar agricultorii din zonele necooperativizate au rămas fără posibilitatea legală de a-și dovedi vechimea.
În multe localități, arhivele din perioada comunistă au fost distruse sau deteriorate, fie accidental, fie din neglijență, ceea ce i-a pus pe oameni în imposibilitatea de a verifica sau completa documentele care să ateste anii de muncă.
Pentru unii dintre ei, această lipsă administrativă s-a transformat într-o tragedie personală: deși au contribuit la sistem, nu au primit niciun venit de la stat. În expunerea de motive se precizează că mulți dintre acești agricultori au astăzi peste 75 de ani și trăiesc în sărăcie extremă.
Agricultorii nu primesc pensie, nici ajutor social și nici indemnizație de handicap
Situația socială a acestei categorii de persoane este descrisă în documentul legislativ drept „criticăm și inechitabilă”. Cei aflați în această situație nu pot primi pensie, pentru că legislația actuală nu recunoaște perioada cotizată înainte de 1990.
Totodată, nu pot beneficia nici de ajutor social, deoarece majoritatea dețin peste 1.000 de metri pătrați de teren – cifra limită peste care statul nu mai acordă venitul minim garantat.
Nu sunt eligibili nici pentru indemnizația de handicap, întrucât nu se încadrează în criteriile medicale sau administrative.
Din cauza vârstei înaintate, munca fizică nu mai este o opțiune, iar mulți dintre acești oameni trăiesc doar din agricultură de subzistență, fără venituri regulate.
În expunerea de motive se invocă și o decizie a Curții Constituționale care afirmă clar că dreptul la pensie este un drept fundamental. Statul are obligația de a proteja persoanele care au contribuit la bugetul asigurărilor sociale și de a nu ignora drepturile dobândite.
Ce prevede legea
Propunerea legislativă: recunoașterea oficială a perioadei 1977–1992 ca stagiu de cotizare
Pentru a rezolva această situație, inițiatorii propun modificarea Legii 360/2023. Noua prevedere ar urma să introducă în articolul 13 o clarificare esențială: perioada în care Legea 5/1977 a fost în vigoare – adică până la începutul anilor ’90 – trebuie recunoscută ca perioadă de cotizare pentru agricultorii din zonele necooperativizate.
Textul introdus ar menționa explicit ca stagiu de cotizare:
activitatea agricolă desfășurată în cadrul gospodăriei;
valoarea produselor livrate anual la fondul de stat, în baza prevederilor legii din 1977.
Astfel, perioada 1977–1992 ar deveni o perioadă contributivă în mod oficial, eliminând vidul legislativ care a generat nedreptatea din ultimii 30 de ani.
Proiectul mai propune ca drepturile la pensie să fie recunoscute inclusiv celor care au îndeplinit condițiile în trecut, dar nu și-au putut valorifica drepturile din cauza lacunelor legislative.
Pensia va putea fi acordată retroactiv, de la data îndeplinirii condițiilor
Un aspect important al inițiativei este recunoașterea dreptului la pensie de la data la care persoana a îndeplinit efectiv condițiile legale, nu doar de la data depunerii cererii. Această prevedere reflectă principiul imprescriptibilității, existent în legea veche.
De exemplu, dacă un agricultor a îndeplinit stagiul minim în anul 1992, pensia sa ar putea fi calculată începând cu acea dată, chiar dacă solicitarea este depusă astăzi. Această măsură ar reprezenta o reparație morală și financiară pentru persoanele care au fost ignorate timp de decenii.
Cu toate acestea, pensia nu va putea fi cumulată cu venitul minim garantat – o regulă firească, deoarece cele două tipuri de venituri se exclud reciproc. În schimb, ea se va putea cumula cu beneficiile generale acordate tuturor pensionarilor, cum ar fi compensații la energie sau alte facilități.
Procedură flexibilă pentru depunerea documentelor: adeverințe, registre agricole și declarații pe propria răspundere
Având în vedere că multe acte oficiale au dispărut după 1990 sau sunt imposibil de recuperat, proiectul prevede o procedură adaptată situației. Astfel, cererea de pensionare va putea fi depusă chiar și după termenul legal, iar solicitantul nu va fi obligat să prezinte documente pe care statul însuși nu le mai deține.
Se vor accepta următoarele:
certificat de naștere;
certificat de căsătorie;
adeverință de la primăria localității unde exista gospodăria;
copie după Registrul Agricol din perioada respectivă;
declarație pe propria răspundere privind îndeplinirea obligațiilor de livrare a produselor la fondul de stat.
Această flexibilitate procedurală este considerată esențială, întrucât majoritatea documentelor din perioada comunistă nu mai există sau sunt incomplete.
Impactul financiar este redus, dar impactul social este major
În ceea ce privește costurile aplicării legii, inițiatorii afirmă că impactul financiar va fi redus, întrucât numărul persoanelor care se mai încadrează în această categorie este mic – cei mai mulți având astăzi peste 75 de ani.
În schimb, impactul social este considerat uriaș.
Proiectul ar rezolva o problemă veche de peste trei decenii, oferind un venit minim persoanelor care au muncit o viață întreagă în agricultură, au respectat legea și și-au îndeplinit obligațiile față de stat, dar nu au primit nimic în schimb.
Inițiatorii subliniază că adoptarea acestui proiect nu reprezintă o cheltuială, ci o reparare morală necesară.
Pașii următori în procesul legislativ
Proiectul se află în faza inițială, în dezbaterea Senatului. Pentru a deveni lege, va trebui:
să fie adoptat de Senat;
să treacă prin Camera Deputaților, forul decizional;
să fie promulgat de Președintele României;
să fie publicat în Monitorul Oficial.
Ulterior, Guvernul trebuie să elaboreze normele metodologice, care vor detalia procedurile și formularele necesare pentru punerea în aplicare a legii.
