Georgescu Dragos
Miercuri, 10 septembrie, credincioșii ortodocși îi pomenesc pe Sfintele Mucenițe Minodora, Mitrodora și Nimfodora, trei surori care au trăit în timpul prigoanelor împotriva creștinilor din vremea Împăratului Galeriu Maximian (305-311).
Calendar 10 septembrie 2025. Ce Sfinți sărbătorim
Chiar dacă numele lor sunt mai puțin cunoscute, povestea acestor sfinte este una de curaj, credință neclintită și sacrificiu suprem. Ele și-au închinat întreaga viață lui Hristos, au părăsit confortul lumii și s-au retras în pustie pentru a duce o viață de rugăciune și post, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni.
Sărbătoarea lor este un prilej de reflecție spirituală și de încurajare pentru toți credincioșii care trec prin încercări. Viața lor ne amintește că, deși credința poate fi pusă la grea încercare, adevărul și iubirea pentru Dumnezeu au întotdeauna biruință.
Potrivit relatărilor din Sinaxar și informațiilor consemnate pe crestinortodox.ro, Minodora, Mitrodora și Nimfodora au trăit în Bitinia, o regiune din nord-vestul Asiei Mici, în secolul al IV-lea.
Erau surori de sânge și au crescut într-o familie creștină evlavioasă, dobândind de mici dragoste pentru rugăciune și pentru învățătura lui Hristos. Când au ajuns la maturitate, au ales să renunțe la viața lumească și s-au retras într-un loc pustiu, dedicându-și existența în întregime lui Dumnezeu.
Acolo, departe de ochii lumii, trăiau în asceză:postind cu severitate,rugându-se neîncetat,meditând la scrierile Sfinților Părinți și împletind tăcerea cu recunoștința pentru darurile primite.
Prin viața lor curată și prin credința puternică, au primit harul facerii de minuni, vindecând bolnavii care veneau la ele cu credință. Oamenii din satele învecinate le căutau pentru alinare, iar minunile lor au început să se răspândească.
Darul vindecării – semn al harului divin
Mărturiile vremii vorbesc despre numeroase vindecări săvârșite prin rugăciunile celor trei surori:
bolnavi de boli incurabile,
oameni chinuiți de dureri,
suflete apăsate de suferințe nevăzute.
Toți găseau alinare și pace sufletească în prezența lor. Darul acesta, primit de la Dumnezeu, le-a adus slava oamenilor și, în același timp, mânia autorităților păgâne.
Vestea despre minunile lor a ajuns până la Fronton, conducătorul cetății din Bitinia, un om cunoscut pentru prigonirea creștinilor.
Chemarea la judecată și încercarea credinței
Auzind despre faima celor trei surori, Fronton le-a chemat la judecată. Văzând cât erau de frumoase și de blânde, a încercat să le convingă să renunțe la credința lor:le-a promis onoruri și bogății,
le-a propus să le ducă la curtea imperială, pentru a fi măritate cu nobili,
le-a oferit o viață de confort și siguranță, dacă acceptă să se lepede de Hristos și să aducă jertfă zeilor păgâni.
Dar surorile au rămas neclintite în credință și au refuzat cu tărie toate promisiunile și tentațiile.
„Pe Hristos L-am ales Mire și Lui ne-am închinat viața noastră. De El nu ne vom lepăda, nici pentru viața aceasta, nici pentru bogății trecătoare.”
Acest răspuns l-a înfuriat pe Fronton, care a trecut la torturi crunte pentru a le face să renunțe la credința lor.
Mucenicia Minodorei
Pentru a le intimida pe celelalte două surori, Fronton a ordonat ca Minodora, cea mai mare dintre ele, să fie supusă celor mai grele chinuri.
A fost bătută cu cruzime.
Trupul i-a fost sfâșiat de unelte ascuțite.
A fost forțată să aducă jertfă idolilor.
Cu toate acestea, Minodora a rămas fermă în credință. Cu ultimele puteri, și-a înălțat rugăciunile către Dumnezeu, cerând iertare pentru torționarii săi și întărire pentru surorile rămase.
Epuizată și plină de răni, Minodora a trecut la cele veșnice, devenind prima dintre cele trei surori care a primit cununa muceniciei.
