Georgescu Dragos
De Dragobete, sărbătoarea iubirii la români, mulți credincioși aleg să rostească rugăciunea lui Arsenie Boca, cunoscută pentru puterea ei de a aduce noroc în dragoste și de a consolida fericirea în familie. Această rugăciune specială este considerată un ajutor spiritual pentru cei care doresc să își găsească sufletul pereche sau să întărească legăturile existente în cadrul familiei.
Părintele Arsenie Boca, o figură emblematică a spiritualității ortodoxe românești, a lăsat în urma sa numeroase rugăciuni care au fost folosite de credincioși pentru a atrage binecuvântări în diferite aspecte ale vieții. Rugăciunea pentru iubire și noroc în relație este una dintre acele texte sfinte care se rostește în mod special pe 24 februarie, când românii sărbătoresc Dragobetele, echivalentul autohton al sărbătorii Sfântului Valentin.
Rugăciunea pe care trebuie să o rostești neapărat de Dragobete. Îți va aduce noroc în dragoste
Prin această rugăciune, credincioșii își exprimă speranța și dorința de a avea parte de o relație armonioasă și de a forma o familie unită și fericită. Este o modalitate de a cere ajutor divin pentru a găsi iubirea adevărată și pentru a întări legăturile de afecțiune și înțelegere reciprocă între parteneri.
Rugăciunea poate fi rostită în liniștea camerei, într-un loc de rugăciune, sau chiar în inimă, pe parcursul zilei de Dragobete, reflectând la semnificația profundă a iubirii și la rolul esențial pe care îl joacă în viața fiecăruia. Este o tradiție frumoasă care unește credința cu celebrarea iubirii și a primăverii, oferind o dimensiune spirituală acestei sărbători pline de bucurie și speranță.
„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă că astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajba am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbră gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi că un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriti şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, că să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţă Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin”.
