Saghin Sabrina
Vopsirea ouălor de Paște este una dintre cele mai importante tradiții ale Sărbătorilor Pascale. Deși mulți aleg să le pregătească în Vinerea Mare sau chiar în Sâmbăta Mare, puțini mai știu care este, de fapt, ziua corectă în care trebuie vopsite ouăle, conform tradiției ortodoxe.
Acest obicei, transmis din generație în generație, are o semnificație religioasă profundă și respectarea lui este considerată un semn de evlavie și continuitate a tradiției. Iată când se vopsesc, de fapt, ouăle și care este explicația din spatele acestei rânduieli.
Ziua în care se vopsesc, de fapt, ouăle de Paște
Potrivit tradiției ortodoxe și obiceiurilor populare străvechi, ouăle de Paște se vopsesc în Joia Mare, care este a patra zi din Săptămâna Patimilor. Această zi are o însemnătate specială în calendarul religios, fiind momentul în care sunt rememorate patru evenimente esențiale din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și trădarea lui Iuda.
În tradiția românească, Joia Mare este cunoscută și sub denumirea de Joia Neagră, datorită încărcăturii sale spirituale. Este o zi în care gospodinele se pregătesc temeinic pentru sărbătoarea Paștelui, iar vopsitul ouălor are loc dimineața, în semn de respect pentru simbolul Învierii lui Hristos.
Este important de menționat că ouăle trebuie să fie vopsite numai în Joia Mare, nu mai târziu, deoarece Vinerea Mare este considerată zi de mare doliu, fiind ziua în care Iisus a fost răstignit. De asemenea, în credința populară, se spune că ouăle vopsite în Joia Mare nu se strică și rămân proaspete mult timp, un semn al binecuvântării divine.
Simbolismul ouălor roșii și de ce culoarea are importanță
Culoarea tradițională a ouălor de Paște este roșul. Acesta simbolizează sângele Mântuitorului vărsat pe cruce pentru mântuirea lumii. Vopsirea ouălor în roșu nu este doar o alegere estetică, ci are o profundă semnificație religioasă. Obiceiul își are rădăcinile într-o veche legendă creștină care spune că, atunci când Maica Domnului a mers la crucea Fiului său, a dus un coș cu ouă, iar sângele Mântuitorului a curs peste ele și le-a înroșit.
Această poveste este transmisă din generație în generație și stă la baza tradiției ca ouăle să fie vopsite în Joia Mare. În popor se spune că ouăle roșii au puteri vindecătoare și apără casa de rele, motiv pentru care în unele zone ale țării, primul ou vopsit este păstrat la icoană până la Paștele următor.
În ultimii ani, multe gospodine aleg să vopsească ouăle în mai multe culori – galben, verde, albastru sau chiar violet. Cu toate acestea, roșul rămâne culoarea simbolică a Sărbătorilor Pascale, fiind asociată cu sacrificiul, dar și cu viața nouă și speranța Învierii.
Alte obiceiuri legate de ouăle de Paște
Pe lângă vopsirea ouălor, în Joia Mare există și alte tradiții legate de acest simbol pascal. În unele zone ale țării, se face cruce cu ceară pe ou înainte de a fi vopsit, pentru ca semnul să rămână imprimat și după fierbere. De asemenea, se spune că primul ou vopsit trebuie să fie roșu și este numit „ou păzitor”. Acesta se păstrează tot anul, fiind considerat aducător de noroc și ocrotitor al casei.
În alte regiuni, primul ou vopsit se așază în coșul cu bucate care se duce la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfințit. Unele familii au obiceiul să spună o rugăciune în timp ce vopsesc ouăle, cerând binecuvântare și sănătate.
Mai mult, în credința populară se spune că cine vopsește ouăle în Joia Mare și se roagă în timp ce face acest lucru, va fi ferit de necazuri tot anul. Obiceiul este păstrat cu sfințenie în multe gospodării rurale, unde tradițiile pascale au o valoare aparte.
De ce nu se vopsesc ouăle în Vinerea Mare
Vinerea Mare, cunoscută și ca Vinerea Neagră, este ziua în care creștinii ortodocși comemorează moartea Mântuitorului pe cruce. Este o zi de doliu profund, în care nu se fac treburi gospodărești, nu se muncește și nu se prepară mâncare. În această zi, nu este permis nici să se vopsească ouăle, deoarece este considerat un păcat să te ocupi de activități festive într-o zi de suferință și jertfă.
Se spune că fierberea sau vopsirea ouălor în Vinerea Mare aduce ghinion și atrage necazuri asupra familiei. Tocmai de aceea, tradiția impune ca toate pregătirile pentru Paște – vopsitul ouălor, coptul cozonacilor, prepararea mâncărurilor – să fie încheiate cel târziu în Joia Mare sau, în unele cazuri, în Sâmbăta Mare.
Vinerea Mare este destinată postului negru, rugăciunii și participării la slujba Prohodului Domnului. Este ziua în care clopotele tac, iar credincioșii se retrag în liniște, în rugăciune.
Sâmbăta Mare – ultima zi de pregătire, dar fără ouă
Sâmbăta Mare este considerată ziua în care trupul lui Hristos a fost pus în mormânt. Este o zi de liniște și așteptare, dar și o zi în care gospodinele finalizează ultimele pregătiri pentru masa de Paște. Deși unii aleg să vopsească ouăle și în această zi, tradiția recomandă ca ouăle să fie gata până vineri, iar în Sâmbăta Mare să se facă doar copturi și alte preparate.
În unele regiuni, în Sâmbăta Mare se pregătesc coșurile pascale care vor fi duse la biserică pentru sfințire, acestea conținând ouă roșii, pască, cozonac, vin și alte bucate tradiționale.
Obiceiul vopsirii ouălor de Paște este unul dintre cele mai vechi și mai respectate simboluri ale creștinismului ortodox. Conform tradiției, ouăle se vopsesc în Joia Mare, zi cu o profundă semnificație religioasă, în care se rememorează evenimente esențiale din viața Mântuitorului. Alegerea acestei zile nu este întâmplătoare, ci este încărcată de simbolism – ouăle roșii amintesc de sângele lui Hristos, iar pregătirea lor devine un act de credință și continuitate spirituală.
Respectarea acestui obicei înseamnă mai mult decât o simplă activitate de Paște. Este un gest de legătură cu trecutul, cu familia, cu credința. Deși în zilele noastre timpul și ritmul vieții moderne pot altera astfel de tradiții, în multe case din România, Joia Mare rămâne ziua în care ouăle se vopsesc, se spun rugăciuni, iar sărbătoarea Învierii este așteptată cu sufletul curat.
Tradiția ouălor roșii nu este doar o chestiune de formă, ci o expresie a credinței și a speranței, transmisă de la o generație la alta. Iar păstrarea acestor gesturi simple, dar încărcate de semnificație, ne aduce mai aproape de esența Sărbătorii Pascale.
