Mulți români ar fi tentați să creadă că Bucureștiul a fost dintotdeauna capitala României, dar lucrurile sunt mai complexe, iar rădăcinile istorice ale orașului și evoluția sa administrativă sunt adesea confundate. Deși Bucureștiul a devenit capitala României moderne, prima capitală a țării noastre, înainte de unificarea administrativă a Principatelor, a fost Iașiul. Totuși, înainte ca Bucureștiul să devină centrul României unite, acesta era cunoscut sub o altă denumire, purtând o semnificație legendară legată de întemeierea sa.
Denumirile timpurii ale Bucureștiului și legendele întemeierii
Înainte de a deveni orașul cunoscut astăzi, Bucureștiul avea alte denumiri, iar istoricii și legendele locale oferă variante interesante despre originile acestui nume. Se spune că orașul ar fi fost întemeiat de un cioban pe nume Bucur, de unde ar proveni și denumirea „București”. De asemenea, surse istorice și folclorul indică existența denumirii „Cetatea Dâmboviței” pentru acest oraș în primele sale faze, datorită râului Dâmbovița, care a jucat un rol strategic în dezvoltarea așezării.
Această denumire ar fi fost utilizată într-o perioadă în care Bucureștiul era un punct strategic și o așezare modestă, devenind ulterior centrul administrativ al Țării Românești. Spre deosebire de numele actual, legenda spune că Bucur ar fi fost un cioban care a înființat așezarea și a creat primele puncte de atracție religioasă și comercială din această zonă, făcând din București un important loc de întâlnire și schimb comercial.
Iașiul, prima capitală a României și rolul Bucureștiului în unificarea principatelor
Chiar dacă Bucureștiul este astăzi capitala României, în perioada istorică a Principatelor Române, Iașiul a jucat acest rol semnificativ. De fapt, în perioada premergătoare Unirii Principatelor Române din 1859, orașul Iași era capitala Moldovei, în timp ce Bucureștiul era capitala Țării Românești. Odată cu alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, Iașiul și Bucureștiul au fost desemnate „capitale duble”, un statut rar întâlnit, ce a permis unificarea politică și administrativă treptată a celor două teritorii românești.
Perioada în care România a avut două capitale a fost una de tranziție, iar acest statut dual s-a păstrat până în 1862. În acest an, Alexandru Ioan Cuza a decis ca Bucureștiul să devină singura capitală a statului român, unificând astfel funcțiile administrative și politice sub un singur centru de decizie. Decizia a fost motivată de amplasarea geografică și de importanța economică a orașului București, care s-a dezvoltat rapid în perioada de după unificare.
De ce confuzia privind Bucureștiul ca prima capitală persistă
Confuzia privind capitala României are rădăcini în evoluția istorică a țării și în asocierea continuă a Bucureștiului cu statutul de centru politic și economic al României. Bucureștiul a devenit principalul oraș al țării încă din secolul al XIX-lea, iar dezvoltarea sa rapidă în perioada interbelică și după a consolidat imaginea sa de capitală permanentă.
Pe de altă parte, Iașiul, deși nu mai este capitală administrativă, rămâne un centru cultural și istoric important pentru România, fiind adesea omis în memoria colectivă ca primă capitală. Această confuzie persistă și pentru că Bucureștiul a devenit, de-a lungul timpului, simbolul modernizării și progresului, atrăgând în mod natural imaginea de capitală „unică” a țării.
Așadar, deși Bucureștiul este astăzi centrul politic și economic al României, o înțelegere detaliată a istoriei ne arată că Iașiul a avut un rol esențial în formarea și unificarea statului român modern.