Mirela Loșniță
Data de 3 decembrie este marcată în calendarul ortodox cu cruce neagră, fiind ziua în care este prăznuit Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica. Deși este mai puțin cunoscut publicului larg, sfântul are un rol important în istoria monahismului românesc, fiind una dintre figurile care au reînviat viața de obște în mănăstirile din Țara Românească.
Originile sale spirituale sunt strâns legate de Sfântul Munte Athos. În anul 1750, ajunge la Athos împreună cu un arhiereu de care era apropiat, iar aici primește treapta diaconiei la Mănăstirea Vatoped. După moartea mitropolitului pe care îl însoțea, devine ucenicul părintelui Paisie Velicicovschi, unul dintre marii cărturari și reformatori ai monahismului răsăritean.
Calendar ortodox 3 decembrie 2025
În 1763 îl urmează pe starețul Paisie în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna. Mai târziu, în 1775, din cauza ocupației austriece din Bucovina, cei doi, împreună cu mai mulți monahi, se mută la Mănăstirea Secu. După o perioadă de patru ani petrecută din nou la Athos, ieromonahul Gheorghe se reîntoarce în Moldova, la Secu și la Neamț, unde Paisie Velicicovschi era stareț, și apoi pleacă în Țara Românească, cu intenția de a reveni la Athos.
Planurile i se schimbă însă la îndemnul Mitropolitului Țării Românești, Grigorie al II-lea. Acesta îl convinge să preia Schitul Cernica, aflat în ruină de aproape trei decenii. Gheorghe acceptă misiunea și reușește, în doar cinci ani, să refacă vatra monahală și să reorganizeze obștea după rânduielile athonite și paisiene. În jurul său se strâng 103 ucenici, iar Cernica devine una dintre cele mai respectate așezări monahale.
Eforturile sale sunt recunoscute oficial în 1793, când Mitropolitul Filaret al II-lea îi încredințează și Mănăstirea Căldărușani. Din aprilie 1794 până la moartea sa, în decembrie 1806, părintele Gheorghe conduce ambele mănăstiri, alternând între ele și numind stareți care să continue rânduiala atunci când era plecat. În ambele locuri introduce viața monahală de obște, în stilul athonito-paisian care promova disciplină, rugăciune comună și trăire duhovnicească profundă.
Cuviosul Gheorghe trece la cele veșnice pe 3 decembrie 1806 și este înmormântat la Mănăstirea Cernica, locul pe care l-a ridicat din ruine și l-a transformat într-un centru spiritual important. În ședința din 20–21 octombrie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aprobă canonizarea sa, stabilind ca zi de prăznuire 3 decembrie.
