Redactia
De la izbucnirea războiului din Ucraina, 82.000 de refugiați au ales să-și găsească un nou adăpost în România. Au fost așteptați de sute de voluntari la granițe, iar oamenii cu suflet bun au făcut tot posibilul să le ofere cât mai multe, chiar dacă nici ei nu aveau prea multe.
O chitară albastră și un băiețel ucrainean fericit. Viața continuă, chiar și după război
Într-una din aceste zile, pragul unui magazin de muzică a fost călcat de o mămică și fiul său, veniți tocmai din Odessa. Micuțul era încântat să vadă toate instrumentele, dar femeia îl privea reticentă, căci știa că în aceste momente dificile nu-i putea oferi cei dorește.
Angajații magazinului i-au observat numaidecât, așa că au intrat în vorbă cu ei și le-au aflat povestea. În timp ce tatăl copilului a rămas în Ucraina, mama și micuțul au plecat cât mai departe, pentru a-și salva viața. Acasă, băiețelul era așteptat de chitara lui, pe care însă nu a putut să o ia în momentul plecării. Iubea muzica și urma lecții de chitară, însă acum nu-și mai putea urma această pasiune.
Cum românii sunt deosebit de uniți atunci când vine vorba de ajutorul celor din jur, personalul de la magazin au reacționat imediat. Au hotărât să achite împreună valoarea unei chitare, iar atunci când au anunțat-o pe femeie, aceasta a avut o reacție deosebită.
Povestea chitării albastre, care acum va aduce zâmbetul pe buze unui suflet inocent a fost relatată în mediul online și a ajuns virală. Mii de oameni au apreciat mărinimia echipei din magazinul respectiv, iar mulți alții s-au arătat dornici să ajute atunci când va mai fi nevoie.
„O mamă și fiul ei au intrat azi in magazinul de instrumente muzicale unde lucrez. Erau ucraineni din Odessa. Mama zice „only look”, apoi îmi spune în engleză că băiatul nu a mai apucat să-și ia chitara clasică când au fugit și acum îi e dor și de aceea au intrat, să se uite. Soțul, tatăl, a rămas în Odessa, să lupte. Îmi vine o idee, vorbesc cu colegii și ne decidem pe loc să contribuim toți și să-i facem o chitară cadou. Îi spunem mamei, care se emoționează foarte tare, mă îmbrățișează și zice „you are all so good people here”. Băiatului nu-i vine să creadă. Apoi mama zice „now he can play with his teacher on the internet”. Cum adică? întreb. Profesorul e și el în Odessa, așteptând lupta, iar acum – pentru că are o chitară – elevul își poate relua lecțiile. Cumva, viața continuă. Uneori, însă, e nevoie de ajutorul tuturor.
P.S. Și-a ales o chitară albastră.
”
