Postul Nașterii Domnului este al doilea mare post ca durată și importanță, după Postul Paștelui. El pregătește spiritual credincioșii pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului Iisus Hristos, prin rugăciune, înfrânare și fapte bune.
În fiecare an, la 14 noiembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Filip. Această zi marchează și „lăsatul secului” pentru Postul Crăciunului, adică ultima zi în care se mai pot consuma alimente de dulce, înainte de începerea perioadei de post.
Zilele de post aspru și dezlegările în Postul Crăciunului
Pe lângă interdicția generală privind mâncărurile de origine animală, Postul Crăciunului are o rânduială clară a zilelor de post mai aspru și a zilelor cu dezlegare.
Zilele de miercuri și vineri sunt considerate cele mai aspre:
-
nu se consumă untdelemn (ulei) și vin
-
nu se consumă pește
-
se recomandă mâncare simplă, „uscată” sau legume fierte, de obicei după ora 15.00–16.00
Dacă o zi de miercuri sau vineri coincide cu prăznuirea unui sfânt cu Doxologie mare, rânduiala se mai îndulcește:
-
se face dezlegare la untdelemn și vin
-
se mănâncă, de regulă, o singură dată pe zi
Dacă este prăznuit un sfânt cu Priveghere, atunci:
-
se face dezlegare și la pește
Tot dezlegare la pește se acordă și în cazul în care hramul bisericii cade într-o zi de miercuri sau vineri.
În zilele de marți și joi:
-
se dă, în mod obișnuit, dezlegare la untdelemn și vin
-
dacă într-o zi de marți sau joi este o sărbătoare mare, se poate acorda și dezlegare la pește
Astfel, rânduiala dezlegărilor nu este o abatere de la post, ci o alternare între asprime și mângâiere, pentru a susține trupește și sufletește credincioșii.
Ce înseamnă expresia „dezlegare la pește”
În rânduiala ortodoxă, expresia „dezlegare la pește” înseamnă permisiunea dată de Biserică de a consuma pește într-o anumită zi de post. Această regulă este veche, consemnată în Tipicul cel Mare al Sfântului Sava cel Sfințit, un document de referință pentru monahismul răsăritean.
Peștele are o simbolistică profundă în creștinism. În primele secole, creștinii foloseau cuvântul grec ΙΧΘΥΣ (IHTIS) ca pe o criptogramă. Literele acestui cuvânt reprezentau inițialele exprimării:
-
„Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul”
Peștele era, așadar, un simbol discret al credinței în Hristos, folosit mai ales în vremurile de persecuție, când credincioșii nu își puteau manifesta public credința.
În plus, Mântuitorul a chemat la apostolat mai mulți pescari din Galileea și a vorbit adesea despre „pescuirea de oameni”. Împărăția Cerurilor este comparată în Evanghelii cu un năvod aruncat în mare, care adună tot felul de pești. De aici, peștele a devenit un semn al chemării, al mântuirii și al lucrării lui Dumnezeu în lume.




















