Saghin Sabrina
Calendar ortodox. Pe 4 aprilie, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește cu evlavie pe Sfântul Iosif, cunoscut și sub numele de „scriitorul de cântări”. Acesta a fost un sfânt cu viață sfântă, al cărui nume a fost asociat cu o credință profundă și cu o lucrare deosebită în cadrul Bisericii. Preacuviosul Iosif a fost venerat ca un „om al lui Dumnezeu”, un model de virtute și dăruire în slujba Lui. Renumele său de „făcător de minuni” a fost răspândit nu doar pentru învățăturile sale duhovnicești, ci și pentru darul special de a adresa nevoile celor din jurul său prin intervenții miraculoase.
Sfântul Iosif a fost un om care a trăit cu o adâncă devotament față de Dumnezeu și față de Biserică, dedicându-se cu întreaga sa ființă în lucrarea de promovare a învățăturii creștine. Unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții sale a fost darul de a compune cântări religioase, care au avut un impact semnificativ asupra cultului ortodox.
Calendar ortodox. Sfântul Iosif
Preacuviosul Iosif, originar din Eparhia Siciliei, s-a născut într-o familie de creștini devotați, cu părinți pe nume Plotin și Agata. De mic, a fost un copil binecredincios și cu o fire blândă, fiind dedicat învățăturii și deprinderii Scripturilor dumnezeiești. Când patria sa a fost cucerită de către agarenii (arabi), el împreună cu mama și frații săi au fost nevoiți să plece în exil, îndreptându-se către Peloponez, iar mai târziu spre Tesalonic, acolo unde a ales să își dedice viața lui Dumnezeu, intrând în monahism.
Viețuirea sa ascetică a fost una extrem de severă: patul său era pământul, iar ca așternut folosea o piele. Îmbrăcămintea sa era simplă și sărăcăcioasă, iar hrana sa consta în puțină pâine și apă. Însă cel mai remarcabil aspect al vieții sale era dedicarea sa profundă rugăciunii: stătea în picioare întreaga noapte, dedicându-se cu multă sârguință în fața lui Dumnezeu. Cântările erau o parte esențială a vieții sale, iar în timpul zilei, el se ocupa cu scrisul caligrafic sau cu citirea Scripturilor. Această viață de rugăciune și muncă constantă i-a adus o înțelepciune desăvârșită, o blândețe rară și o nevinovăție care îl făceau un om deosebit, cu o minte curată și un suflet plin de dragoste față de Dumnezeu și de semeni.
Datorită vieții sale curate și a faptele sale pline de înțelepciune, Preacuviosul Iosif a fost hirotonit preot. În scurt timp, a plecat la Constantinopol alături de Sfântul Grigorie Decapolitul, unde au petrecut perioade grele, trăind în nevoințe duhovnicești intense. Atunci, în perioada în care erezia iconoclastă (luptele împotriva icoanelor) a cuprins Biserica, Iosif a plecat la Roma pentru a lupta pentru dreptele învățături. Acolo, a fost capturat de barbari și dus în Creta, unde a fost închis. Acolo, în temniță, el nu s-a dat bătut, ci a continuat să își învețe semenii despre calea mântuirii, îndrumându-i să scape de sub influența diavolului.
În timpul detenției sale în Creta, un om din Mira Lichiei i-a dat o cărticică cu cântări și rugăciuni care, potrivit tradiției, au avut un efect miraculos. La auzul cântării, o minune s-a petrecut: moartea ereticului Teofil, apărătorul ereziei, a dus la restaurarea cultului ortodox al icoanelor. Această minune a fost un semn clar al ajutorului divin și al puterii rugăciunii și al cântărilor lui Iosif.
După această perioadă, Sfântul Iosif a fost eliberat din închisoare și s-a întors la Constantinopol, unde a dobândit o parte din moaștele Sfântului Apostol Bartolomeu. În acest oraș, Iosif și Grigorie au construit o biserică în cinstea apostolului. De asemenea, Iosif s-a rugat mult și cu lacrimi pentru a primi darul de a alcătui cântări sfinte și tropare, iar rugăciunile sale au fost ascultate. Astfel, Sfântul Iosif a dobândit acest dar divin, și cântările sale au devenit o adevărată comoară spirituală pentru Biserică.
Dar viața sfântului nu a fost lipsită de încercări și conflicte. Iosif a fost chemat să îl mustre pe Barda Cezarul, unchiul împăratului Mihail, pentru comportamentul său eretic, iar în urma acestei mustrări, a fost exilat. Cu toate acestea, după un timp, a fost chemat înapoi și a fost pus să vegheze asupra sfintei biserici sub autoritatea patriarhului Ignatie. În continuare, Iosif a suferit persecuții pentru dreptatea credinței sale, fiind exilat la Cherson. După moartea lui Barda, Împărăteasa Teodora a venit în ajutorul său și l-a eliberat, iar sfântul a continuat să lucreze pentru Biserică, fiind apreciat nu doar de credincioși, dar și de împărați.
După ce a depus o muncă continuă pentru apărarea ortodoxiei, Iosif a murit și a fost îngropat cu mare cinste la mănăstirea care păstrează acum moaștele sale. Viața sa rămâne un exemplu de credință, răbdare și dăruire față de Dumnezeu și față de aproapele său. Moaștele sale continuă să fie un izvor de inspirație și de binecuvântare pentru toți cei care caută să trăiască în adevăr și în umilință.
Rugăciune care se rostește în această zi
„La tine alergăm, fericite Iosife, în necazul nostru și plini de încredere cerem ocrotirea ta, după aceea a sfintei tale soții. Pentru sfânta legătura de dragoste ce te-a unit cu neprihănita Fecioara Născătoare de Dumnezeu și pentru dragostea părintească ce ai avut-o către Pruncul Isus, te rugăm fierbinte să privești cu bunăvoința la moștenirea pe care Isus a dobândit-o cu sângele său și, prin puterea și ajutorul tău, să ne aperi in nevoile noastre.
Apără, păzitorule preaînțelept al dumnezeieștii Familii, neamul ales al lui Isus Cristos. Îndepărtează de la noi, preaiubitorule părinte, toate rătăcirile și patimile. Preaputernicul nostru ocrotitor, vino in ajutorul nostru în această luptă împotriva puterii întunericului.
Și precum odinioară ai scăpat de primejdia morții pe Pruncul Isus, tot așa apără acum sfânta Biserica a lui Dumnezeu de cursele vrăjmașe și de orice nenorocire și întinde pururea peste fiecare dintre noi ocrotirea ta, pentru ca, sprijiniți de pilda și ajutorul tău, să trăim și să murim in sfințenie și să dobândim fericirea veșnică.
Tu cunoști dorințele, necazurile și speranțele noastre. Venim la tine, căci știm că vom afla în tine un puternic ocrotitor. Și tu ai cunoscut încercările, oboseala, truda; dar sufletul tău, plin de cea mai adâncă pace, a tresăltat de bucurie avându-l aproape pe Fiul lui Dumnezeu, încredințat ție, și pe Maria, preadulcea lui Mamă.
Ajută-ne să înțelegem că în munca noastră nu suntem singuri; să știm să-l descoperim pe Isus alături de noi, să-l primim prin har și să-l păstrăm cu fidelitate, așa cum ai făcut tu. Dobândește-ne harul ca in familia noastră totul să fie sfințit, în iubire, în răbdare, în dreptate și în căutarea binelui pentru toți. Amin.”
