Georgescu Dragos
În prima sâmbătă a lunii noiembrie, Biserica Ortodoxă marchează o zi specială dedicată pomenirii celor trecuți în veșnicie. Această zi este cunoscută sub numele de Sâmbăta Morților sau Moșii de toamnă și reprezintă un moment de profundă reflecție și comuniune spirituală.
Tradiția Sâmbetei Morților, cunoscută și sub numele de Moșii de toamnă, este una dintre cele mai vechi și respectate obiceiuri din calendarul ortodox. Această zi specială este dedicată pomenirii celor trecuți în neființă și este un moment în care credincioșii își amintesc de cei dragi care nu mai sunt printre ei. Practicile și rânduielile din această zi sunt adânc înrădăcinate în cultura românească și sunt încă respectate cu strictețe în multe comunități. Iată ce presupune tradiția împărțirii de Sâmbăta Morților și care sunt obiceiurile legate de aceasta.
Importanța colivei și simbolistica ei
Coliva este un element central în cadrul pomenirilor de Sâmbăta Morților. Preparată din grâu fiert, zahăr, nucă și arome precum vanilia și coaja de lămâie, coliva simbolizează trupul celui răposat, fiind un simbol al învierii și al speranței în viața veșnică. Grâul din colivă face trimitere la cuvintele Mântuitorului din Evanghelie: „Adevărat, adevărat vă spun vouă: dacă grăuntele de grâu căzând în pământ nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă” (Ioan 12:24). Această analogie semnifică faptul că moartea trupului fizic este urmată de învierea spirituală.
Pregătirea colivei este un proces care necesită răbdare și pricepere, iar gospodinele care se ocupă de aceasta respectă cu sfințenie rețetele transmise din generație în generație. Coliva se duce la biserică într-un vas curat și este decorată cu motive religioase, precum cruci din zahăr pudră sau ciocolată. În unele locuri, se mai obișnuiește să se așeze și o lumânare în mijlocul colivei, aprinsă în timpul slujbei ca simbol al luminii care călăuzește sufletul răposatului spre veșnicie.
Pachetele pentru pomenire și semnificația lor
Pe lângă colivă, tradiția Sâmbetei Morților implică și împărțirea de pachete cu mâncare. Aceste pachete sunt pregătite cu grijă de credincioși și conțin diverse bunătăți: plăcinte, dulciuri, prăjituri, brânzeturi, carne, sarmale, mere și alte fructe. De asemenea, în fiecare pachet se pune un colac, simbol al nemuririi și al unității, și un prosop, care reprezintă curățenia și respectul față de cei plecați dintre noi.
Pachetele sunt împărțite după terminarea slujbei de pomenire, iar credincioșii le oferă atât rudelor, cât și celor sărmani din comunitate. Gestul de a dărui are o dublă semnificație: pe de o parte, este un mod de a arăta dragoste și milă față de cei nevoiași, iar pe de altă parte, se consideră că ajută la odihna sufletelor celor răposați. „Dăruind vei dobândi”, spune o vorbă populară, iar această expresie rezumă perfect spiritul Sâmbetei Morților.
Un element esențial în alcătuirea pachetelor este prezența unei lumânări aprinse. Lumânările sunt simboluri ale luminii divine și ale rugăciunilor care însoțesc sufletele celor adormiți. Fiecare vas împărțit și fiecare colac sau prescură trebuie să aibă propria lumânare, aprinsă cu credință și respect. Obiceiul spune că lumânarea trebuie să fie de ceară curată, pentru a arde lin și fără fum, simbolizând astfel puritatea sufletului celui pomenit.
Obiceiuri regionale și practici specifice
În funcție de regiune, tradițiile de Sâmbăta Morților pot varia, însă esența rămâne aceeași: comemorarea și respectarea celor plecați dintre noi. De exemplu, în Muntenia, există obiceiul ca, pe lângă colivă, să se pună și un bănuț lângă ofrandă, care urmează să fie dat celui mai sărac om din sat. Se spune că acest gest aduce spor și binecuvântare atât celui care oferă, cât și celui care primește. Bănuțul are o simbolistică aparte, reprezentând darul spiritual și material pe care îl facem în numele celor adormiți, ca aceștia să primească răsplată în viața de dincolo.
În alte părți ale țării, se obișnuiește ca pachetele să conțină și obiecte de uz casnic, cum ar fi prosoape, batiste sau vase, care sunt dăruite împreună cu mâncarea. Aceste practici sunt legate de credința că sufletele celor trecuți în neființă pot avea nevoie de astfel de lucruri simbolice în lumea de dincolo, iar oferirea acestora le aduce pace și liniște.
Un alt element specific este pomelnicul, care cuprinde numele celor adormiți pentru care se face pomenirea. Pomelnicul este oferit preotului împreună cu un prosop, tămâie și cărbuni, simbolizând curățirea și sfințirea locului în care are loc slujba. Rugăciunile rostite de preot și credincioși în timpul slujbei au menirea de a aduce mângâiere sufletelor celor plecați și de a le ajuta să găsească drumul spre împărăția cerurilor.
Semnificația lumânărilor și importanța lor
Lumânările au un rol deosebit în ritualurile de pomenire, fiind considerate o punte de legătură între lumea celor vii și cea a celor adormiți. Fiecare vas împărțit și fiecare colac este însoțit de o lumânare, care se aprinde în timpul slujbei și se păstrează aprinsă până la împărțirea darurilor. Aceasta simbolizează lumina credinței și rugăciunile care însoțesc sufletele pe drumul către Dumnezeu. Aprinderea lumânărilor este un gest de cinstire și respect față de cei plecați, arătând că aceștia nu sunt uitați și că pomenirea lor continuă prin generozitatea celor rămași.
Lumânările folosite la Sâmbăta Morților sunt, de obicei, confecționate din ceară naturală, deoarece arderea acestora este mai curată și mai simbolică decât cea a lumânărilor din parafină. Ceara reprezintă trupul, iar flacăra simbolizează sufletul care se înalță spre cer. Astfel, arderea lumânărilor devine un act simbolic al trecerii sufletului prin purificare și înălțare.
Rolul bisericii și participarea comunității
Biserica joacă un rol esențial în menținerea tradiției Sâmbetei Morților. Slujbele speciale, oficiate de preoți, sunt încărcate de solemnitate și aduc liniște și mângâiere credincioșilor. Aceste slujbe sunt un prilej de rugăciune colectivă pentru odihna sufletelor celor adormiți și un moment în care comunitatea se adună în jurul bisericii, legată prin amintirea celor pierduți.
Participarea la slujbele de pomenire nu este doar un act religios, ci și un gest de solidaritate și sprijin reciproc. Membrii comunității se ajută unii pe alții în pregătirea pachetelor și împărțirea lor, consolidând astfel legăturile sociale și întărind sentimentul de apartenență. Gestul de a împărți alimente și obiecte de uz casnic simbolizează grija și respectul față de sufletele celor răposați, dar și bunăvoința față de cei vii.
