Redactia
Povestea lui Cristi a ajuns să fie cunoscută de o țară întreagă după ce un trecător prin gara Filiași i-a făcut cunoscut cazul. Cristi are puțin 30 de ani, iar soarta nu a fost prea blândă cu el. Deși banii abia îi sunt suficienți pentru a-și cumpăra ceva de mâncare și a avea grijă de el, Cristi nu se gândește la propria persoană, ci la animalele care mor de foame și nu au un adăpost. Iată povestea care, cu siguranță, te va face să lăcrimezi!
Cristi i-a impresionat pe toți datorită poveștii sale de viață
Un trecător care își făcea plimbarea de seară în zona gării Filiași l-a întâlnit pe Cristi. Îmbrăcat în haine ponosite, cu mâinile murdare și privirea mâhnită, Cristi încerca să hrănească mai mulți câini ai nimănui. Impresionat de gestul bărbatului, trecătorul a vrut să știe mai multe detalii despre el.
Așa a aflat că părinții lui Cristi au murit atunci când el era doar un copil și că întreaga viață și-a petrecut-o prin centre de plaasament. La vârsta maturității a încercat să-și găsească un loc de muncă, fără prea mult noroc. Mai avea în buzunar doar 16 lei, adunați de la coșurile de cumpărături uitate prin parcarea supermarketurilor de cumpărătorii grăbiți.
Întrebat de trecător dacă vrea să mănânce, căci nu pare prea bine hrănit, Cristi a spus că poate îndura foamea, însă și-ar dori un bilet de tren spre Timișoara poate-poate acolo îi surâde norocul și nașul nu-l va mai da jos pentru că nu-și permite un bilet. Impresionat de povestea de viață a lui Cristi, trecătorul a făcut-o publică și l-a ajutat pe sărmanul cu suflet bun să ajungă la Timișoara, cumpărându-i un bilet de tren.
Iată o parte a dialogului dintre trecător și Cristi, așa cum a fost relatată de trecătorul binevoitor.
„– Merg să-ți iau ceva de mâncare?
– Luați-mi un bilet de două stații, vă rog! Am rezistat atât nemâncat, mai pot sta. Dar să mă dea jos în fiecare stație, oamenii se uită la mine, nu știu cât o să mai pot îndura!
Așa că nu a trebuit să mai stau mult pe gânduri. Am mers la casa de bilete și i-am luat unul cu direcția clară – Timișoara Nord.
Să vă spun despre bucuria lui?: “V-aș îmbrățișa dar îmi este rușine! Sunt atât de nespălat de mi-e nu știu cum de mine. Sunteți îngerul meu, o să mă revanșez, promit!
Nu ar avea de ce! Mi-a întors favoarea, deja. Ochii lui strălucitori, m-au învățat aprecierea, gestul lui, atunci când și-a împărțit mâncarea cu acele necuvântătoare, a fost plata biletului”.
