Ene Valentina
Privighetoarea Gorjului, Maria Lătărețu, a părăsit această lume pe 27 septembrie 1972, imediat după ce a încheiat un recital memorabil pe scena Căminului Cultural din comuna Românești, județul Botoșani. Motivul tragic al dispariției acestei faimoase cântărețe a fost subiect de discuție de-a lungul anilor.
Numele Mariei Lătărețu era cunoscut și respectat în întreaga țară, fiind distinsă cu titlul onorific de „artist emerit”. Indiferent de locul în care evolua, aducea bucurie în inimile oamenilor care veneau să o asculte.
Când s-a stins din viață Maria Lătărețu
În toamna anului 1972, Maria Lătărețu a pornit într-un turneu în Moldova, alături de alți soliști consacrați precum Ionel Schipoancă, Laura Lavric și Ion Luican. Programul lor a inclus 22 de concerte într-un interval de doar 11 zile. În documentarul realizat de Viorel Ilișoi, Ioana Lătărețu, nora artistei, își amintește că Maria Lătărețu nu se simțea în formă încă de când a părăsit Bucureștiul, iar fiul ei, Ion, a implorat-o să nu plece, dar artista a refuzat hotărât.
„La al doilea concert, la cel de-al șaptelea bis a avut un ușor tremurat, după care s-a prăbușit pe scenă“, afirmă nora cântăreței.
Maria Lătărețu i-a mărturisit Laurei Lavric că suferea de dureri de cap puternice și că se simțea extrem de obosită. Laura i-a sugerat să meargă la spital, însă Maria a refuzat. În ziua de 27 septembrie, erau programate două spectacole, unul în Românești și altul într-o localitate învecinată. Pe drumul către primul concert, Maria Lătărețu a început să simtă dureri de cap și a cerut șoferului să-i găsească niște lipitori pentru a-i suge sângele, deoarece aceasta i-ar fi alinat suferința.
Motivul real pentru care artista a părăsit scena vieții
Documentarul menționează că, înainte de a urca pe scenă, Maria Lătărețu a cerut orchestrei să cânte într-un ton mai jos, iar interpretarea ei a fost absolut fenomenală. Laura Lavric, prezentă în acea seară, povestește în documentarul lui Viorel Ilișoi cum s-au petrecut evenimentele.
„A venit doamna Maria cu o pastiluță în mână, iar în cameră era o oglindă pe perete și o găleată cu apă. M-a întrebat dacă este apă. Cu pastiluța în mână, se oprește în fața oglinzii, unde încep să-i curgă lacrimile. Nu spune nimic. Stă câteva secunde în fața oglinzii cu lacrimile pâţnă în barbă.
S-a aplecat să ia o cană cu apă din găleată, tot plângând, iar eu m-am ridicat să iau cana. Nu a spus nimic și, plângând, se duce dincolo îmbrăcată în costum național și cu haina mai groasă pe deasupra. S-a întins în pat. Nu au trecut câteva secunde și aud un răcnet, cred că cel mai mare pe care l-am auzit în viață de la femeie.
Înțepenită de frică, m-am ridicat să văd ce este. Am văzut un cerc negru în jurul feței și unghiile începuseră să se înnegrească”, relatează Laura Lavric.
