Ene Valentina
Cu siguranță, multe dintre amintirile noastre de copilărie includ poveștile pline de farmec și învățăminte scrise de marele Ion Creangă. De la „Amintiri din Copilărie” până la „Povestea Porcului”, toate aceste povești au fost citite de bunici, iar mai târziu le-am învățat și la școală.
Marele povestitor a lăsat o amprentă profundă în cultura românească, dar există detalii mai puțin cunoscute despre viața sa, cum ar fi porecla pe care o avea. Să ne îndreptăm atenția către această fațetă a vieții sale, explorând porecla prin care era cunoscut în mahalalele Ieșilor și în Humulești.
Ce poreclă avea Ion Creangă
Povestitorul a lăsat această lume la doar 52 de ani, pe 31 decembrie 1889, în urma unor probleme de sănătate. Moartea sa a survenit la numai șase luni după cea a prietenului său apropiat, Mihail Eminescu, în același an.
La zece ani după moartea lui Creangă, Grigore Ion Alexandrescu a dezvăluit o serie de detalii neștiute despre viața lui, printre care și porecla pe care o avea. În numărul 12 al revistei „Șezătoarea”, Alexandrescu scria:
„Oamenii îi puneau mai multe porecle. Junimiştii îi ziceau Popa Smântână şi la moartea lui am găsit într-o ladă o păpuşă în formă cu potcap în cap, pe care era scris -popa smîntînă-. La mahala îi ziceau Răspopitul Creangă, bătăuşii la alegeri îi ziceau Popa Dracu, şi toată lumea făcea haz de dânsul, dar când cineva avea vreo nevoie, mai cu seamă din sărăcie, tot la dânsul alerga“.
Ion Creangă, un simbol incontestabil al românilor
Ion Ștefănescu, așa cum se numea la botez, se presupune că s-a născut pe 1 martie 1837, deși data nașterii sale este încă subiect de dezbatere pentru cercetătorii care s-au dedicat studierii vieții sale. Ionică, cum era alintat în copilărie, era un copil neastâmpărat.
Mama sa, Smaranda, l-a trimis la bunicul său în Pipirig, unde a urmat cursurile Școlii de catihetică din Fălticeni, cu intenția de a deveni preot. Cu toate acestea, a continuat studiile la Seminarul teologic „Veniamin Costachi” din Socola, după închiderea școlii din Fălticeni.
Indiferent de poreclele atribuite, opera marelui Ion Creangă rămâne o comoară a literaturii române. George Călinescu descria într-un mod succint și aforistic geniul lui Creangă, afirmând că a fost „admirabil și incomod”. Pe lângă farmecul și înțelepciunea învățăturilor sale, Creangă a reușit să-și lase o amprentă puternică în istoria culturii românești, influențând generații întregi prin scrierile sale.
