Ene Valentina
Regimul comunist din România, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a lăsat în urma sa numeroase povești de viață cutremurătoare, care reflectă duritatea și absurditatea acelor vremuri. Printre acestea se numără și povestea impresionantă a Elisabetei Margareta Grosz, o artistă cu un destin neobișnuit, „vândută” pentru 10.000 de dolari în Venezuela, pe atunci considerată cea mai periculoasă țară din lume.
Acest articol își propune să exploreze nu doar circumstanțele sale unice, dar și contextul mai larg al practicii regimului comunist de a „vinde” cetățeni pentru a obține valută forte.
Povestea femeii care a fost vândută de Nicolae Ceaușescu
După cel de-Al Doilea Război Mondial, etnicii germani și evreii din România comunistă au fost etichetați drept trădători sau indezirabili, mulți dintre ei căutând să părăsească țara. În aceste condiții, Nicolae Ceaușescu a văzut o oportunitate de a obține profit, negociind cu Germania Federală și alte țări suma de 8.000 de mărci germane per cetățean german, respectiv sume variate pentru cetățenii de origine evreiască. Astfel, peste 200.000 de etnici germani și 250.000 de evrei au fost „vânduți”, aducând regimului sume importante de valută forte.
„Soțul meu (nr. inginerul Lungu) a plecat la un congres de informatică în Helsinki. Și-a prelungit șezutul în Finlanda, cum îmi place mie să spun. De acolo, a fugit în Suedia, unde avea un prieten căsătorit cu o suedeză. A cerut azi politic pentru șase luni, după care s-a dus direct în Venezuela. La Caracas, avea doi unchi, frații mamei, familia Pria.
Au venit cei de la Cadre, de la institutul care l-a trimis în delegație pe soțul meu, și m-au luat la întrebări. Mai apoi, după negocieri, s-a stabilit că voi fi lăsată să plec în schimbul unei sume modice. Soțul m-a cumpărat de la Ceaușescu cu 10.000$. Cum vindea evrei, cu 5.000-10.000$ bucata, tot așa, Ceaușescu vindea români! Banii pe mine s-au plătit la o bancă din Viena, Austria. Ca să adune suma asta, soțul s-a împrumutat în trei locuri: de la unchi, de la un grec și de la patronul fabricii unde lucra”, declara Elisabeta Margareta Grosz pentru Libertatea, în anul 2019.
Povestea Elisabetei Margareta Grosz
Elisabeta Margareta Grosz, absolventă a Conservatorului Ciprian Porumbescu din București în 1969, a avut parte de o soartă neașteptată la doar câțiva ani după finalizarea studiilor. Când soțul ei a decis să nu se mai întoarcă în România, Elisabeta a fost lăsată într-o situație de neimaginat, care ulterior a condus la vânzarea ei de către regimul comunist în Venezuela. În ciuda începuturilor dificile, ea a reușit să își găsească un drum în noua țară, predând lecții de pian și integrându-se în comunitatea locală.
„Am fugit de comunismul din România și uite ce trăiesc acum. Așa e roata vieții. Acum, e buleală aici! E rău! Lumea nu are ce să mănânce. E adevărat ce vedeți la televizor. Nu ies din casă fără mașină. Nici până la colț nu mă duc pe jos, de teamă! Am un Mitsubishi.
Nu port bijuterii, nici măcar ceasul la mână nu mi-l pun. Nu vorbesc la telefon când sunt la semafor, deși aici nu este interzis, iar toate mașinile au geamuri fumurii. Oricând îți poate ciocăni cineva în geam, ca să-ți fure telefonul sau altceva. Când merg la supermarket, sunt paznici care păzesc mașinile. Plătesc cu cardul la magazin, nu merg cu bani cash”, a mai povestit femeia.
Viața în Venezuela
În Venezuela, deși se confrunta cu reputația negativă a țării, Elisabeta nu a dorit niciodată să se întoarcă în România. Acolo și-a găsit o nouă casă și o comunitate care a apreciat-o pentru talentul și pasiunea sa muzicală. Participarea ei la Festivalul „George Enescu” atestă legătura păstrată cu România, dar și succesul pe care l-a obținut departe de restricțiile și dificultățile regimului comunist.
