Georgescu Dragos
Pe 20 iulie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, o zi cu puternice semnificații religioase și cu numeroase tradiții și superstiții păstrate mai ales în mediul rural. În cultura populară românească, această sărbătoare este una cu profunde legături spirituale, dar și cu temeri legate de fenomenele meteorologice, focuri cerești și pedepse divine. În satele din România, ziua de Sfântul Ilie e privită cu o atenție aparte, fiind considerată o zi de protecție, dar și de pedeapsă dacă nu este respectată.
Ce să nu faci sub nicio formă de Sfântul Ilie. E total interzis
Sfântul Ilie este unul dintre cei mai venerați profeți ai Vechiului Testament. Potrivit tradiției, el nu a murit, ci a fost ridicat la cer într-un car de foc tras de cai înflăcărați. Este considerat ocrotitorul agriculturii, aducător de ploaie în vremuri de secetă, dar și cel care poate trimite trăsnete și grindină în zilele de necredință.
În calendarul ortodox, Sfântul Ilie este prăznuit pe 20 iulie, zi considerată „hotar de foc” între vară și toamnă. Este una dintre cele mai respectate sărbători de vară, iar în zonele rurale i se acordă o importanță deosebită, nu doar din motive religioase, ci și din teamă față de mânia cerului.
În multe sate din România, ziua de Sfântul Ilie este marcată prin ritualuri vechi, unele păstrate din bătrâni. Gospodarii, agricultorii, apicultorii și chiar ciobanii își stabilesc activitățile în funcție de această dată, evitând să facă munci care ar atrage, spun ei, mânia cerului.
De exemplu, în zona Moldovei și în Transilvania, se spune că în această zi nu se lucrează pământul, nu se cosește, nu se taie lemne și nu se spală rufe. Multe familii merg dimineața la biserică, aprind lumânări și duc bucate la sfințit, iar mai apoi petrec în curte cu rudele, la umbra nucului sau sub vița de vie.
În zonele de deal și munte, se practică târguirea mierii — o tradiție prin care apicultorii scot mierea din stupi și o duc la biserică pentru a fi binecuvântată. Se crede că doar după Sfântul Ilie se poate recolta mierea fără a supăra albinele. În unele sate din Ardeal, fetele tinere adună ierburi de leac și le duc la preot pentru a fi sfințite, folosindu-le apoi în ceaiuri și leacuri în timpul iernii.
Superstiții legate de vreme și fulgere
Una dintre cele mai cunoscute superstiții din această zi este legată de furtuni și trăsnete. Se spune că Sfântul Ilie cutreieră cerul cu carul său de foc, căutând diavolii ascunși în crăpături, pe sub streașini sau chiar în oameni. Din acest motiv, oamenii din mediul rural evită să stea sub pomi înalți, să se adăpostească în grajduri sau în șuri cu fân. Tradiția spune că trăsnetul „nu lovește întâmplător” și că poate arde casele celor care nu au ținut sărbătoarea.
Tot de Sfântul Ilie se spune că nu e bine să deschizi geamurile larg în timpul furtunii, deoarece Sfântul poate arunca trăsnetul înăuntru. O altă superstiție foarte cunoscută spune că nu e bine să porți lucruri roșii sau aprinse la culoare în această zi, pentru că atrag fulgerele.
Ce să nu faci sub nicio formă de Sfântul Ilie
Potrivit tradiției și superstițiilor care încă se respectă în satele românești, sunt mai multe lucruri pe care credincioșii nu trebuie să le facă pe 20 iulie:
Nu se muncește deloc. Este una dintre cele mai stricte interdicții. Femeile nu spală, nu calcă, nu cos, iar bărbații nu merg la câmp, nu taie lemne și nu repară lucruri.
Nu se aprind focuri în curte. Se spune că în această zi focul trebuie să fie „al cerului”, nu al omului.
Nu se face foc în sobă sau grătar. Gospodinele pregătesc mâncarea de dinainte sau optează pentru preparate reci.
Nu se intră în apă. Lacurile, râurile sau fântânile sunt considerate în această zi „tulburate”. În unele zone, se spune că în această zi diavolii se ascund în ape.
Nu se consumă mere până la Sfântul Ilie. În unele regiuni, primele mere culese și gustate trebuie duse la biserică pentru a fi sfințite, ca să aducă noroc în casă.
Merele, simbol al belșugului și al morților
Un element important în ritualurile de Sfântul Ilie este mărul. În tradiția populară, se spune că Sfântul Ilie este cel care „sfințește merele”. Astfel, în multe sate din Muntenia și Oltenia, femeile duc primele mere de vară la biserică, într-un coș frumos împodobit cu flori. După ce sunt sfințite, merele se împart copiilor, vecinilor și săracilor, „pentru sufletul celor morți”.
Este un gest care face parte dintr-o tradiție străveche. Se crede că, dacă oferi un măr sfințit pe 20 iulie, vei avea parte de sănătate și belșug, iar cei trecuți în neființă vor avea liniște. Tot legat de acest obicei, se mai spune că nu e bine să tai un măr cu cuțitul în această zi — trebuie rupt doar cu mâna.
Rugăciuni speciale și pomeni pentru cei adormiți
În bisericile ortodoxe, slujba din ziua de Sfântul Ilie este una specială, în care se fac rugăciuni pentru ploaie și protecție împotriva trăsnetelor și grindinei. În unele sate, preoții ies cu icoana Sfântului Ilie pe ogoare, însoțiți de enoriași, și stropesc grâul, porumbul și viile cu agheasmă, pentru a fi ferite de secetă sau furtuni.
În multe familii, această zi este și un prilej de pomană. Gospodinele pregătesc colivă, vin, plăcinte cu brânză și cireșe amare sau sarmale, pe care le împart în memoria celor plecați. Se spune că pomana de Sfântul Ilie este „cea care ajunge cel mai repede la sufletul mortului”.
Semne din bătrâni pentru vreme și recolte
Dincolo de superstițiile religioase, în satele românești încă se mai crede că Sfântul Ilie poate „anunța” cum va fi toamna și iarna:
Dacă tună de Sfântul Ilie, toamna va fi ploioasă și iarna blândă.
Dacă plouă în ziua aceasta, recolta de porumb va fi bogată.
Dacă e soare puternic și senin, se anunță un an secetos, iar grâul se va usca pe câmp.
Dacă fulgeră fără să tune, se spune că Sfântul Ilie este supărat și cineva din sat va avea parte de o pagubă.
Sărbătoare cu târg și voie bună
În multe zone din țară, ziua de 20 iulie este prilej de târg. În satele din Bistrița-Năsăud, Maramureș sau Suceava, oamenii se adună în centrul satului, unde se țin bâlciuri, se vând produse locale și se organizează spectacole de muzică populară. Aceasta este una dintre ultimele sărbători mari ale verii și se spune că „cine râde de Sfântul Ilie, râde tot anul”.
Copiii se dau în scrânciob, femeile își cumpără baticuri noi, iar bătrânii stau la taclale pe bănci, povestind cum au trăit sărbătoarea în copilărie. Chiar și tinerii care au plecat la oraș se întorc acasă de Sfântul Ilie, pentru că „nu e voie să-l superi pe sfânt”.
Deși trăim într-o epocă digitalizată, în care multe tradiții se pierd, Sfântul Ilie rămâne una dintre cele mai vii și respectate sărbători populare. În satele românești, obiceiurile transmise din generație în generație continuă să fie respectate cu sfințenie, iar semnificația spirituală a acestei zile are ecou și astăzi.
Fie că e vorba de teamă, credință sau doar dragoste pentru tradiție, pe 20 iulie oamenii își amintesc să se oprească din treabă, să privească cerul și să-și aducă aminte că sunt parte dintr-un ritm ancestral care continuă, an de an, să dea sens vieții de la sat.
