Georgescu Dragos
Subiectul prescrierii dosarelor de corupție a revenit în prim-plan după apariția documentarului Recorder, care a ridicat suspiciuni privind modul în care au fost gestionate unele cauze sensibile la Curtea de Apel București. În acest context, președinta instanței, judecătoarea Liana Arsenie, a transmis o informare publică amplă, prin care încearcă să clarifice situația reală a dosarelor invocate și să explice de ce, în foarte multe cazuri, soluția de încetare a procesului penal din cauza prescripției nu avea nicio legătură cu activitatea judecătorilor.
De ce s-au prescris atât de multe dosare de corupție. Șefa Curții de Apel București, dezvăluiri fără precedent
Mesajul transmis public este unul ferm: peste 86% dintre dosarele de corupție ajunse la Curtea de Apel București erau deja prescrise încă de la momentul înregistrării lor pe rolul instanței. Cu alte cuvinte, durata urmăririi penale și întârzierea trimiterii în judecată au făcut ca faptele să depășească termenul legal înainte ca judecătorii să poată interveni în vreun fel. În aceste condiții, spune Liana Arsenie, schimbările operate în compunerea completurilor de judecată nu aveau cum să influențeze rezultatul.
Documentarul Recorder a susținut că, la Curtea de Apel București, conducerea ar fi intervenit în mod repetat în alcătuirea completurilor de judecată, pentru a obține soluții favorabile unor inculpați de rang înalt. În replică, președinta instanței spune că aceste acuzații nu se confirmă în realitate, iar datele statistice demonstrează contrariul.
În punctul său de vedere, Liana Arsenie subliniază că:
„În prezentarea Recorder se susține că s-au influențat soluții în dosare de corupție prin modificarea compunerii completurilor. În realitate, așa cum rezultă din datele statistice, această alegație nu este susținută de datele obiective ale dosarelor și nici de cadrul legal aplicabil.”
Pentru a susține afirmația, președinta Curții de Apel București prezintă două concluzii principale:
din totalul de 22 de dosare de corupție analizate, doar 3 s-au prescris în timpul judecății la CAB, ceea ce reprezintă 13,64%;
în 19 dosare, adică 86,36%, prescripția era deja împlinită la momentul înregistrării cauzei la instanță.
În cele trei cauze în care prescripția a intervenit după sesizarea Curții de Apel București, intervalele de timp au fost extrem de scurte: 9 zile, 3 luni și 5 luni. Acest detaliu este invocat pentru a demonstra că instanța a primit dosare aflate deja la limita termenelor legale, fără posibilitatea de a accelera procedura în mod realist.
Curtea de Apel precizează că, în asemenea situații, componența completului nu poate influența soluția, deoarece instanța este obligată prin lege să constate prescripția răspunderii penale.
„Nu poți influența un dosar prescris înainte să ajungă în instanță”
În informarea publică, Liana Arsenie insistă asupra unui element esențial: termenele de prescripție se împliniseră înainte de începerea judecății în majoritatea dosarelor. Din acest motiv, orice discuție despre influența compunerii completurilor devine irelevantă.
Ea mai arată că, în cazul în care prescripția s-a împlinit la scurt timp după înregistrarea unei cauze, instanța nu putea schimba cursul evenimentelor:
„Prescripția intervenită la doar 9 zile de la sesizare nu poate fi asociată nici factual, nici juridic cu conduita instanței, fiind imposibil ca, într-un asemenea interval, Curtea de Apel București să fi exercitat o influență reală asupra cursului procesului.”
În celelalte două dosare, în care prescripția a survenit după 3 și, respectiv, 5 luni, termenele au fost considerate rezonabile pentru etapele procedurale normale: stabilirea primului termen, comunicarea actelor, respectarea dreptului la apărare. Instanța arată că acestea sunt pași obligatorii și că nu poate încălca garanțiile procesuale pentru a grăbi artificial soluția.
Dosarul „Hidroelectrica”, printre cazurile intens mediatizate
Unul dintre dosarele invocate este cunoscutul dosar „Hidroelectrica”, în care fosta ministră Elena Udrea a fost acuzată de trafic de influență și spălare a banilor. Procurorii au susținut că Udrea ar fi primit suma de 5 milioane de dolari de la omul de afaceri Bogdan Buzăianu. În același dosar a fost judecat și jurnalistul Dan Andronic, acuzat de mărturie mincinoasă.
Dosarul a ajuns pe rolul Curții de Apel București în iunie 2019, iar soluția de încetare a procesului penal din cauza prescripției a fost dispusă în aprilie 2023, după aproape patru ani de judecată. Cu toate acestea, instanța precizează că prescripția faptei s-a împlinit la cinci luni de la sesizarea Curții, deoarece faptele imputate datează din noiembrie 2011.
Această cronologie este adusă ca argument pentru a demonstra că întârzierea nu a aparținut Curții de Apel, ci etapelor anterioare, din faza de urmărire penală și trimitere în judecată.
Cine poartă, de fapt, responsabilitatea pentru prescrierea dosarelor
În analiza sa, Liana Arsenie indică două cauze majore ale prescrierii masive a dosarelor de corupție:
1. Lipsa intervenției legislative la timp
Președinta Curții de Apel București atrage atenția că Parlamentul nu a modificat la timp Codul penal, pentru a-l alinia deciziilor obligatorii ale Curții Constituționale cu privire la prescripție. Această întârziere legislativă a generat un vid juridic care a afectat numeroase dosare penale.
Potrivit explicațiilor, timp de patru ani, cadrul legal privind întreruperea prescripției nu a fost corectat, astfel încât instanțele au fost obligate să constate încetarea procesului penal în numeroase cauze.
2. Durata excesivă a urmăririi penale
Al doilea factor invocat ține de activitatea parchetelor. Durata mare a anchetelor, uneori dublată de trimiterea tardivă în judecată, a făcut ca multe fapte să iasă din termenul legal chiar înainte de a ajunge pe masa judecătorilor.
În cuvintele Lianei Arsenie:
„Cauza prescrierii răspunderii penale în respectivele dosare a fost rezultatul pasivității legislativului, care timp de 4 ani nu a modificat un text din Codul penal în acord cu exigențele deciziilor CCR, precum și duratei excesive a urmăririi penale, uneori trimiterii tardive în judecată. Aceste elemente sunt anterioare sesizării Curții de Apel București și nu puteau fi corectate prin managementul completurilor.”
Cu alte cuvinte, instanța subliniază că rolul său începe abia după sesizarea legală, iar deficiențele apărute în fazele precedente nu pot fi remediate ulterior prin schimbarea judecătorilor sau accelerarea artificială a procedurii.
Ce înseamnă „informarea publică” și de ce a fost necesară
Demersul Lianei Arsenie are ca scop „clarificarea faptelor și asigurarea unei corecte înțelegeri a realității instituționale”. Informarea publică a fost publicată tocmai pentru a răspunde valului de suspiciuni și interpretări lansate în spațiul public.
Curtea de Apel București transmite astfel ideea că este ușor ca opinia publică să fie influențată de percepții, dar că datele statistice trebuie să primeze. Reprezentanții instanței consideră că este esențial ca societatea să înțeleagă limitele de competență ale instanței și faptul că prescripția este o instituție legală, care se aplică în mod obligatoriu.
Prescripția – un mecanism legal, nu o opțiune a judecătorului
Un element important de subliniat este acela că judecătorii nu pot ignora prescripția răspunderii penale. Dacă termenul s-a împlinit, legea obligă instanța să constate acest lucru și să înceteze procesul penal.
Chiar dacă, moral, societatea ar putea aștepta o soluție pe fond, legea nu permite continuarea procesului după expirarea termenului. Din acest motiv, discuția despre influențarea completurilor devine, în mare parte, formală – pentru că, în lipsa cadrului legal corect și a unei anchete desfășurate într-un timp rezonabil, finalul este același.
O problemă sistemică, nu punctuală
Cazul Curții de Apel București scoate la suprafață o problemă mai amplă a sistemului judiciar și legislativ românesc. Sincopele dintre deciziile Curții Constituționale, reacția Parlamentului și activitatea parchetelor au generat o situație în care numeroase dosare complexe, inclusiv de mare corupție, s-au încheiat fără o soluție pe fond.
Informarea publică transmisă de Liana Arsenie încearcă să așeze lucrurile în context și să arate că instanța de apel nu a fost veriga care a determinat prescrierea, ci doar cea care a constatat o realitate juridică inevitabilă.
