Mirela Loșniță
Eliminarea plafonării la gaze, începând cu 1 aprilie 2026, aduce scumpiri semnificative pentru consumatori și o schimbare clară de strategie în piața de furnizare. Potrivit unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), noile oferte publicate de ANRE indică o revenire la marje comerciale ridicate și o repoziționare agresivă a furnizorilor.
Conform ofertelor valabile de la 1 aprilie 2026, prețurile la gaze naturale se situează între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus. Aceste valori nu reflectă doar o ajustare normală a pieței, ci o schimbare de paradigmă. Furnizorii nu mai stabilesc prețurile strict în funcție de costul gazului, ci în funcție de risc, prudență comercială și, în unele cazuri, dorința de a obține profituri mai mari.
Cu cât vor crește prețurile la gaze de la 1 aprilie, după eliminarea plafonării
Dumitru Chisăliță explică faptul că, raportat la costurile reale ale gazului, diferențele sunt semnificative. Prețul gazului tranzacționat pe Bursa Română de Mărfuri pentru trimestrele 2 și 3 din 2026 este de aproximativ 0,31 lei/kWh, iar pe hub-ul european TTF, pentru anul 2026, de circa 0,29 lei/kWh. În aceste condiții, o ofertă de 0,32 lei/kWh înseamnă o creștere de aproximativ 3% față de prețul plafonat, o ajustare relativ modestă. În schimb, prețul maxim de 0,41 lei/kWh presupune o majorare de aproximativ 32%, ceea ce, în opinia specialistului, nu mai poate fi considerată o simplă ajustare, ci o „repoziționare brutală” a pieței.
„Ofertele apărute pe pagina ANRE pentru 1 aprilie 2026 – între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus – nu sunt doar un set de prețuri noi. Sunt, de fapt, un semnal. Un semnal că piața de furnizare nu mai prețuiește energia în funcție de costul mărfurilor, ci în funcție de mărimea riscului, prudență comercială și – la unii jucători – o revenire evidentă la marje ridicate. Când costurile cu gazele naturale, luând în considerare prețul tranzacționat pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) pentru trimestrul 2 și 3 din 2026, sunt de 0,31 lei/kWh, când costurile cu gazele naturale, luând în considerare prețul tranzacționat pe Bursa Europeană de Gaz – TTF pentru anul 2026 sunt de 0,29 lei/kWh, când prețul facturat în luna decembrie 2025 a fost de 0,29 lei/kWh, o ofertă de 0,32 lei/kWh înseamnă creștere de 3% față de prețul plafonat. E o mișcare aproape neutră: poate un cost administrativ mai mare, o ajustare de portofoliu, o actualizare normală. În schimb, capătul superior al intervalului, 0,41 lei/kWh, înseamnă +32% față de prețul plafonat – iar aici nu mai vorbim despre ajustări, ci despre o repoziționare brutală’, explică Chisăliţă.
În acest context, marjele comerciale ale furnizorilor cresc semnificativ. Dacă în prezent acestea sunt de aproximativ 4%, pentru 2026 apar oferte care sugerează echivalentul unor marje ce pot ajunge spre 22%. O parte din această diferență este justificată prin riscuri – dezechilibre, pierderi, finanțare sau neîncasări – însă, spune Chisăliță, o altă parte indică clar faptul că unii furnizori nu mai urmăresc volume mari, ci profit sigur și predictibil.
Creșterea prețului final are și un efect fiscal direct. Deși cota de TVA rămâne aceeași, suma plătită ca TVA crește proporțional cu prețul gazului. Astfel, o majorare de 32% a prețului final înseamnă automat și o creștere similară a TVA achitat de consumator. Practic, factura devine mai mare atât pentru furnizor, cât și pentru stat.
‘Dacă în prezent vedem marje de ordinul 4%, pentru 2026 apar oferte care sugerează echivalentul unor marje care urcă spre circa 22%. Sigur, o parte din această ‘marjă’ este, în realitate, o anvelopă de risc: costuri de dezechilibru, pierderi, finanțare, neîncasări, incertitudini. Dar o parte devine clară, unii furnizori nu mai aleargă după volum, ci după profit curat și previzibil. Iar când prețul final crește, apare inevitabil și efectul fiscal. TVA nu ‘se schimbă’ procentual, însă ca sumă în factură crește direct proporțional cu baza. Așadar, o creștere a prețului final cu 32% duce și la o creștere cu aproximativ 32% a sumelor plătite ca TVA. Pentru consumator, asta înseamnă un lucru simplu, nu doar că plătește mai mult furnizorului, dar plătește mai mult și statului. Factura devine mai grea din ambele direcții’, menționează Chisăliţă.
Analiza AEI mai arată că, pentru anul 2026, prețul gazului pe BRM este de 0,16 lei/kWh, comparativ cu 0,127 lei/kWh pe TTF, o diferență de aproximativ 26%. Această discrepanță sugerează că România continuă să includă un „premiu” de preț față de hub-ul european, cauzat de factori precum lichiditatea pieței, structura internă, constrângerile locale, riscul perceput sau, în unele cazuri, lăcomia.
Pentru consumatori, impactul se va vedea clar în facturi. Noile prețuri pot însemna costuri suplimentare anuale cuprinse între 150 și 1.500 de lei pentru un apartament cu două camere, respectiv între 300 și 3.000 de lei pentru o casă.
‘Gazul nu este doar o marfă separată; în Europa, el rămâne unul dintre reperele principale pentru prețul marginal al electricității. Cu alte cuvinte, acest spread se poate vedea în lanț, chiar dacă nu explică integral creșterile mari din retailul de energie electrică. Ce e important de înțeles este că aceste oferte pentru 2026 nu arată neapărat o explozie de cost real al gazelor, ci mai degrabă o schimbare de paradigmă, furnizorii prețuiesc viitorul ca pe o perioadă în care ‘ieftin’ înseamnă ‘periculos’. Iar consumatorul se află în mijlocul unei piețe unde prețul nu reflectă doar kilowattul/oră, ci și frica de instabilitate, dorința de profit și libertatea comercială. În final, intervalul 0,32 – 0,41 lei/kWh nu e doar o diferență de 9 bani. Este o diferență de model economic. Unii furnizori vor cotă, alții vor marjă și selecție. Pentru consumatori, asta înseamnă că, în 2026, cel mai important lucru nu va fi gazul – ci lipsa de atenție la ofertă’, notează Chisăliţă.
Dumitru Chisăliță avertizează că această situație este rezultatul modului deficitar în care a fost gestionată pregătirea eliminării plafonării. În opinia sa, dacă liberalizarea ar fi fost făcută treptat, cu transparență, publicarea clară a marjelor comerciale și cu un angajament privind returnarea surplusului de TVA către consumatori, prețurile finale ar fi putut fi mai corecte și chiar mai mici decât cele plafonate.
„Această situație se datorează în primul rând modului în care (nu) a fost gestionată pregătirea eliminării plafonului la gaze. Aceste oferte dacă erau făcute treptat, obligatoriu, lună de lună în ultimul an, fără presiunea blocării tranzacțiilor pe BRM în ultimele luni, fără ‘continuăm”, ‘nu continuăm’ plafonarea care au tras în sus prețul gazului marfă în România, cu obligarea publicării marjei comerciale a furnizorului pe factură, cu un angajament clar ‘dăm surplusul de TVA, din creșterea prețului din ultimii ani înapoi consumatorului’, am fi avut prețuri corecte în România și acestea trebuiau să fie mai mici decât prețul plafonat. Viteza cu care se vor realiza contractele pentru 1 aprilie 2026, din cauza tuturor acestor analize peste analize, care au creat artificial această criză de timp, îi împinge pe români să ‘înghită’ aceste prețuri prin semnarea tacită a contractelor fără să știe pe ce prețuri, la gaze’, avertizează Dumitru Chisăliţă.
În schimb, incertitudinea din ultimele luni și presiunea timpului îi pot împinge pe români să accepte noile contracte aproape automat, fără a înțelege pe deplin condițiile și nivelul real al prețurilor la gaze începând cu 1 aprilie 2026.
