Miruna
Doliu imens în România după dispariția profesorului Liviu Maior, autorul primei legi a Educației, fost conducător al Clubului Sportiv Universitatea Cluj și o figură marcantă nu doar în mediul academic și politic, ci și în istoria unuia dintre cele mai iubite cluburi din România.
Vestea trecerii sale în neființă, la vârsta de 85 de ani, a fost anunțată pe 5 aprilie 2026 și a generat reacții de regret în rândul celor care l-au cunoscut sau i-au urmărit activitatea. Legătura sa cu Universitatea Cluj, dar și contribuția sa la viața publică, conturează portretul unei personalități complexe.
Universitatea Cluj în doliu după dispariția lui Liviu Maior
Clubul Universitatea Cluj a transmis un mesaj emoționant în care a anunțat dispariția fostului conducător, subliniind rolul important pe care acesta l-a avut în istoria echipei. Liviu Maior a condus Clubul Sportiv Universitatea Cluj în perioada 1984-1991, un interval în care instituția a trecut prin momente semnificative și în care implicarea sa a fost esențială.
Pentru suporterii „Șepcilor roșii”, numele lui Liviu Maior rămâne legat de o etapă importantă din viața clubului, una în care valorile universitare și spiritul comunității au fost consolidate. Chiar dacă nu a fost o figură din teren, influența sa în organizarea și dezvoltarea clubului a fost recunoscută de-a lungul timpului.
Mesajul transmis de club a fost unul simplu, dar încărcat de emoție, marcând pierderea unei personalități care a contribuit la identitatea Universității Cluj. Condoleanțele au fost adresate familiei, dar și tuturor celor care l-au cunoscut, într-un moment care a unit comunitatea în jurul memoriei sale.
O carieră impresionantă dincolo de fotbal
Dincolo de activitatea sa în sport, Liviu Maior a fost unul dintre cei mai importanți istorici români, cu o contribuție semnificativă în studiul istoriei moderne și al mișcării de emancipare a românilor din Transilvania. Absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, el și-a construit o carieră academică solidă, fiind apreciat pentru rigoarea și profunzimea cercetărilor sale.
Recunoașterea muncii sale a venit și prin numeroase distincții. A fost decorat cu „Meritul Academic” și a primit Premiul Academiei Române în anul 1993, confirmând impactul pe care l-a avut în mediul universitar. De asemenea, mai multe instituții de învățământ superior din România i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa, în semn de apreciere pentru activitatea sa.
Activitatea sa nu s-a limitat însă la mediul academic. Liviu Maior a avut și un parcurs important în viața politică, ocupând funcția de ministru al Educației între 1992 și 1996. Ulterior, a fost ales senator în Parlamentul României și a reprezentat țara în calitate de ambasador în Canada, între 2003 și 2005.
Moștenirea lăsată de Liviu Maior
Moartea lui Liviu Maior lasă în urmă nu doar un gol în comunitatea academică și politică, ci și în lumea sportului, în special în rândul celor apropiați de Universitatea Cluj. De-a lungul vieții, acesta a fost perceput ca un promotor al valorilor naționale și al intereselor României, indiferent de poziția pe care a ocupat-o.
În toate rolurile pe care le-a avut, de la profesor și istoric, până la ministru sau diplomat, Liviu Maior a păstrat o linie constantă, orientată spre educație, identitate și responsabilitate publică. Această coerență i-a adus respectul celor din jur și l-a transformat într-o voce importantă în spațiul public.
