Loredana Ionescu
Tot mai mulți români aleg să treacă locuința pe numele copiilor încă din timpul vieții, fie pentru a evita conflictele legate de moștenire, fie pentru a avea siguranța unui sprijin la bătrânețe. Specialiștii avertizează însă că o astfel de decizie trebuie analizată atent, deoarece există riscuri importante dacă actele nu sunt întocmite corect.
Cum poți trece casa sau apartamentul pe numele copilului fără să pierzi dreptul de a locui acolo toată viața
Avocații și notarii spun că există mai multe soluții legale prin care părinții își pot păstra dreptul de a locui în continuare în casă până la sfârșitul vieții, chiar dacă proprietatea este transferată copilului.
Una dintre cele mai utilizate variante este contractul de vânzare cu rezervarea dreptului de abitație.
Variantele legale și riscurile ascunse
Prin acest tip de act, locuința este trecută pe numele copilului, însă părintele păstrează legal dreptul de a locui în imobil pe durata vieții.
Avocata Andreea Mădălina Saveli a explicat că dreptul de abitație îi permite părintelui să continue să folosească locuința și să trăiască acolo împreună cu membrii apropiați ai familiei.
Totuși, specialistul atrage atenția că părintele nu mai rămâne proprietar, iar copilul poate vinde ulterior imobilul.
Chiar dacă noul proprietar este obligat să respecte dreptul de abitație, pot apărea dificultăți practice sau conflicte privind folosirea locuinței.
O altă soluție des folosită este contractul de vânzare cu clauză de întreținere.
În acest caz, copilul devine proprietarul casei sau apartamentului, dar are obligația legală de a asigura întreținerea părintelui pe toată durata vieții.
Obligațiile pot include sprijin financiar, îngrijire zilnică, cumpărături, asistență medicală sau alte forme de ajutor, toate fiind trecute clar în contractul autentificat la notar.
Dacă obligațiile nu sunt respectate, părintele poate cere în instanță desființarea contractului.
Cu toate acestea, specialiștii avertizează că pot apărea probleme atunci când trebuie demonstrat că întreținerea nu a fost oferită corespunzător.
„Înainte de semnarea unui astfel de act, este important ca situația concretă să fie analizată atent mai ales din punct de vedere al riscurilor”, a explicat avocata Andreea Mădălina Saveli.
Aceasta atrage atenția că dacă părintele își păstrează doar dreptul de locuire, copilul poate vinde în continuare proprietatea, iar în cazul contractului de întreținere pot apărea situații în care obligațiile sunt respectate doar parțial sau defectuos.
Specialiștii spun că donația este varianta care oferă cea mai puțină protecție pentru părinți.
Din punct de vedere juridic, donația este simplă și rapidă, însă dacă în contract nu sunt introduse clauze speciale, părintele pierde orice drept asupra locuinței după transfer.
În practică, mulți părinți aleg donația fără să includă protecții suplimentare, iar ulterior pot apărea conflicte familiale sau situații dificile.
Probleme pot apărea și atunci când locuința este transferată unui copil căsătorit.
Dacă actele nu prevăd clauze clare, imobilul poate ajunge să fie considerat bun comun și să intre într-un eventual partaj în cazul unui divorț.
O astfel de situație poate complica foarte mult lucrurile și poate afecta inclusiv dreptul părintelui de a locui în continuare în casă.
Transferul unei locuințe implică și costuri importante, care diferă în funcție de valoarea imobilului.
Cheltuielile includ onorariul notarial, taxa de intabulare la ANCPI, impozitul datorat statului și alte costuri administrative.
Pentru un apartament evaluat la aproximativ 150.000 de lei, costurile totale pot ajunge la 3.800 – 4.000 de lei.
În această sumă intră:
- onorariul notarial, de aproximativ 1.700 de lei plus TVA;
- taxa de intabulare, de aproximativ 225 de lei;
- impozitul datorat statului, care poate ajunge la aproximativ 1.500 de lei dacă locuința este deținută de mai mult de trei ani.
Pentru o locuință evaluată la aproximativ 350.000 de lei, costurile totale pot varia între 9.000 și 16.000 de lei, în funcție de situația juridică și valoarea stabilită în grila notarială.
Legea nu prevede taxe mai mici pentru tranzacțiile dintre rude. Astfel, chiar dacă părintele își transferă locuința copilului, taxele sunt similare cu cele dintr-o tranzacție obișnuită.
Singura diferență importantă apare în cazul donației, unde între părinți și copii nu se plătește impozit.
În practică, de cele mai multe ori copilul suportă costurile notariale și taxa de intabulare, iar părintele achită impozitul, însă aceste detalii pot fi stabilite prin acord între părți.
Specialiștii mai avertizează că taxele sunt calculate după valoarea din grila notarilor, chiar dacă în contract este trecut un preț mai mic.
De asemenea, dacă locuința este ipotecată sau există un credit asociat imobilului, pot apărea cheltuieli suplimentare și proceduri mai complicate.
Avocații recomandă ca orice transfer de proprietate între părinți și copii să fie analizat atent înainte de semnarea actelor, iar clauzele privind dreptul de locuire sau obligațiile de întreținere să fie formulate cât mai clar pentru a evita conflictele și procesele care pot apărea ulterior.
Sursa foto: Arhivă
