Mirela Loșniță
Sfântul Ilie este prăznuit în fiecare an pe 20 iulie și ocupă un loc important în tradiția populară românească. Sărbătoarea este asociată cu ploile, tunetele, recoltele și protejarea gospodăriilor de fenomenele puternice ale naturii. În vechime, oamenii respectau cu grijă această zi, evitau muncile grele și pregăteau alimente considerate aducătoare de belșug.
Unul dintre preparatele care nu trebuia să lipsească de pe masă era grâul nou fiert și îndulcit cu miere. Bătrânii spuneau că acesta aduce spor, sănătate și pace în familie. Grâul era legat de rodul pământului, iar mierea simboliza dulceața vieții și recompensa muncii cinstite.
Obiceiul nu este însă o regulă religioasă obligatorie, ci o tradiție populară transmisă din generație în generație.
Grâul cu miere era pregătit din prima recoltă
În multe gospodării, femeile alegeau boabe din grâul proaspăt recoltat, le curățau și le fierbeau încet. După răcire, adăugau miere și împărțeau preparatul membrilor familiei, vecinilor sau oamenilor nevoiași.
Se credea că omul care gusta din grâul nou în ziua de Sfântul Ilie va avea putere de muncă și nu va duce lipsă de hrană până la următoarea recoltă. Preparatul era așezat pe masă alături de pâine, fructe și alte roade ale verii.
Tradiția de a oferi grâu, porumb și fructe este menționată și în surse etnografice dedicate obiceiurilor de Sânt-Ilie. În unele regiuni, grâul era folosit și pentru pregătirea colivei, apoi era dus la biserică sau oferit de pomană.
Mierea este un alt aliment important al sărbătorii
Sfântul Ilie este legat și de o veche tradiție a apicultorilor, numită „retezatul stupilor”. În jurul acestei date era recoltată mierea, iar familia se aduna la o masă la care era gustat produsul nou.
Mierea era oferită rudelor și vecinilor, iar bătrânii spuneau că gestul atrage prosperitatea și protejează stupii. Din acest motiv, pe masa de Sfântul Ilie se putea găsi atât grâu cu miere, cât și pâine unsă cu miere sau fructe îndulcite.
În credința populară, masa nu trebuia să fie neapărat bogată. Mai importantă era recunoștința pentru hrană și disponibilitatea de a împărți cu cei care aveau mai puțin.
Merele de vară se mănâncă doar după binecuvântare
Merele ocupă și ele un loc special în obiceiurile acestei zile. Tradițiile diferă însă de la o zonă la alta. În unele sate, oamenii evitau să mănânce mere înainte de Sfântul Ilie. Primele fructe erau culese în ziua sărbătorii, duse la biserică și oferite copiilor sau împărțite pentru sufletele celor adormiți.
Alte obiceiuri spun că merele de vară nu trebuie consumate nesfințite. După ce erau binecuvântate, ele puteau fi așezate pe masă și împărțite celor din familie.
În unele comunități, femeile chemau copiii sub un măr care nu fusese încă scuturat. Fructele căzute erau împărțite, iar gestul era făcut în memoria copiilor trecuți la cele veșnice.
Ce spuneau bătrânii despre masa de Sfântul Ilie
Bătrânii considerau că, în această zi, nimeni nu trebuie alungat de la masă. O porție de grâu cu miere, o bucată de pâine sau câteva fructe oferite unui om aflat în nevoie valorau mai mult decât o masă plină, păstrată doar pentru familie.
Se mai spunea că resturile de pâine nu trebuie aruncate, iar alimentele trebuie pregătite cu grijă. Risipa era privită ca lipsă de respect față de roadele pământului.
Astfel, alimentul simbolic al zilei rămâne grâul nou fiert și îndulcit cu miere. El amintește de recoltă, muncă și speranța că în casă vor exista hrană și liniște. Dincolo de superstiții, tradiția păstrează un mesaj simplu: binecuvântarea unei mese se vede și în felul în care hrana este împărțită cu ceilalți.
