Grigore Madalina
Noua lege a pensiilor stabilește că, în anumite situații, la stabilirea drepturilor de pensie pot conta și perioade în care o persoană nu a plătit efectiv contribuții de asigurări sociale. Este vorba despre perioadele asimilate și despre anumite stagii necontributive, recunoscute expres de legislație.
Pentru pensionari și pentru cei care se apropie de vârsta de pensionare, diferența dintre anii contributivi și cei necontributivi este esențială. Nu orice perioadă în care o persoană nu a lucrat poate fi adăugată automat la vechime, iar regulile diferă în funcție de tipul pensiei solicitate.
Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii stabilește un stagiu complet de cotizare contributiv de 35 de ani. În anumite condiții însă, perioade precum studiile universitare, serviciul militar, concediul pentru creșterea copilului sau alte intervale recunoscute prin legislație pot avea relevanță la stabilirea drepturilor de pensie.
Stagiul complet de cotizare contributiv este de 35 de ani
Pentru pensia pentru limită de vârstă, regula de bază presupune îndeplinirea a două condiții importante: atingerea vârstei standard de pensionare și realizarea stagiului minim de cotizare contributiv.
Stagiul complet de cotizare contributiv prevăzut de lege este de 35 de ani atât pentru femei, cât și pentru bărbați. În cazul femeilor, atingerea anumitor praguri se face eșalonat, în funcție de data nașterii și de calendarul prevăzut de legislație.
Există însă o diferență importantă între „stagiu contributiv” și „stagiu de cotizare” în sens mai larg.
Anii în care o persoană a lucrat și s-au plătit contribuții sociale reprezintă perioade contributive propriu-zise.
În schimb, legea recunoaște și anumite perioade în care persoana nu a contribuit efectiv, dar care pot fi valorificate în anumite situații.
Tocmai de aceea, o persoană care își verifică dosarul de pensionare trebuie să știe nu doar câți ani apar ca vechime totală, ci și din ce categorie fac parte aceștia.
Diferența poate deveni foarte importantă mai ales atunci când se urmărește pensionarea înainte de împlinirea vârstei standard.
Cine poate ieși la pensie cu până la cinci ani mai devreme
Legea pensiilor prevede o situație specială pentru persoanele care au acumulat o vechime mai mare decât stagiul complet contributiv cerut de legislație.
Persoanele care au depășit stagiul complet de cotizare contributiv cu cel puțin cinci ani de stagiu de cotizare pot solicita pensionarea pentru limită de vârstă cu cel mult cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard.
Cu alte cuvinte, simplul fapt că o persoană a ajuns la 35 de ani de contribuții nu este suficient pentru aplicarea acestei reguli.
Este nevoie de încă minimum cinci ani de stagiu, în condițiile stabilite prin lege.
Aici apare una dintre cele mai importante precizări pentru viitorii pensionari.
Acești cinci ani suplimentari nu trebuie să fie formați în toate situațiile exclusiv din ani în care s-au plătit contribuții.
În perioada suplimentară pot intra, în condițiile prevăzute de lege, și anumite perioade asimilate sau stagii necontributive.
Asta nu înseamnă însă că orice interval în care o persoană nu a lucrat poate completa automat cei cinci ani.
Fiecare perioadă trebuie să se încadreze într-o categorie recunoscută expres de legislația privind pensiile.
Ce perioade asimilate pot fi luate în calcul
Perioadele asimilate reprezintă intervale în care persoana nu a realizat stagiu contributiv în modul obișnuit, prin desfășurarea unei activități pentru care s-au plătit contribuții, dar pe care legea le recunoaște în sistemul public de pensii.
Unul dintre cele mai cunoscute exemple este cel al studiilor universitare.
Perioada în care o persoană a urmat cursurile universitare de zi sau cu frecvență, pe durata normală a studiilor, poate fi recunoscută în condițiile legii.
Există însă o condiție importantă: studiile trebuie să fi fost finalizate cu diplomă.
Prin urmare, simpla înscriere la facultate sau frecventarea unor ani de studiu fără absolvire nu este suficientă pentru ca perioada respectivă să fie tratată automat drept perioadă asimilată.
În aceeași categorie intră și perioada serviciului militar.
Pot fi avute în vedere intervalele în care persoana a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau cu termen redus, dar și anumite perioade de concentrare, mobilizare ori prizonierat.
Legea mai recunoaște, în anumite condiții, și perioadele în care au fost acordate anumite indemnizații de asigurări sociale.
De asemenea, poate conta perioada de incapacitate temporară de muncă determinată de accidente de muncă sau boli profesionale, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislație.
O categorie importantă este și concediul pentru creșterea copilului.
Perioada poate fi recunoscută în sistemul public de pensii în limitele și condițiile stabilite de actele normative aplicabile.
Toate aceste exemple arată că lipsa contribuției efective într-un anumit interval nu înseamnă neapărat că perioada respectivă dispare complet din istoricul luat în calcul la pensionare.
Ce înseamnă stagii necontributive
Pe lângă perioadele asimilate, legislația recunoaște și stagii necontributive.
Acestea sunt perioade considerate vechime sau stagiu prin diferite acte normative, chiar dacă pentru respectivele intervale nu s-au datorat contribuții la sistemul public de pensii.
Printre situațiile menționate de legislație se află perioadele recunoscute persoanelor persecutate din motive politice, deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, în baza Decretului-lege nr. 118/1990.
Tot în această categorie pot apărea perioade suplimentare la vechime acordate potrivit aceluiași act normativ.
Există și situația soției salariate care și-a urmat soțul trimis în misiune permanentă în străinătate, în condițiile prevăzute de legislația aplicabilă la momentul respectiv.
Mai pot fi recunoscute anumite perioade de șomaj sau de acordare a ajutorului de integrare profesională, în special pentru intervale anterioare datei de 1 aprilie 2001.
În funcție de perioada și de cadrul legislativ aplicabil, pot conta și anumite plăți compensatorii sau venituri de completare.
Legislația ia în calcul, de asemenea, perioade suplimentare acordate pentru activitatea desfășurată în fostele grupe I și II de muncă, respectiv în condiții deosebite sau speciale.
Perioada de exil poate reprezenta, la rândul său, un stagiu recunoscut.
Există și anumite situații speciale pentru persoanele trimise să lucreze în state cu climă greu de suportat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de actele normative aplicabile.
Lista poate include și alte perioade pe care legislația le-a recunoscut drept vechime în muncă, deși pentru acestea nu au fost datorate contribuții de asigurări sociale.
Nu orice an fără contribuții poate fi adăugat la cei 35 de ani
Aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii.
Faptul că o perioadă este recunoscută într-o anumită formă de lege nu înseamnă că ea poate înlocui, în orice situație, anii de contribuție efectivă.
Stagiul complet de cotizare contributiv de 35 de ani are o semnificație juridică distinctă.
Pentru anumite drepturi, legea cere în mod expres ani contributivi.
De aceea, o persoană care are, de exemplu, perioade de facultate, serviciu militar sau alte stagii necontributive nu ar trebui să presupună automat că acestea completează în orice situație lipsa anilor în care s-au plătit contribuții.
Contează pentru ce tip de pensie este făcut calculul și ce condiție trebuie îndeplinită.
În cazul pensionării cu cel mult cinci ani înainte de vârsta standard, condiția este ca stagiul complet de cotizare contributiv să fi fost depășit cu cel puțin cinci ani de stagiu de cotizare.
Pentru acea perioadă suplimentară, legea permite valorificarea, în anumite condiții, a unor perioade asimilate și necontributive.
Prin urmare, răspunsul la întrebarea „câți ani de necontributivitate se iau în calcul?” nu este unul simplu precum „doi”, „cinci” sau „zece ani”.
Nu există o regulă generală potrivit căreia un anumit număr nelimitat de ani necontributivi se adaugă pur și simplu peste cei 35 de ani.
Trebuie analizat tipul fiecărei perioade și scopul pentru care aceasta urmează să fie valorificată.
Studiile și armata nu sunt identice cu anii lucrați
Pentru viitorii pensionari este importantă și diferența dintre recunoașterea unei perioade și caracterul ei contributiv.
De exemplu, anii de facultate recunoscuți în condițiile legii nu devin automat ani în care persoana este considerată că a plătit contribuții.
Același principiu este valabil pentru serviciul militar și pentru alte perioade asimilate.
Acestea pot produce efecte în calculul pensiei sau al anumitor stagii, dar nu trebuie confundate cu activitatea profesională pentru care contribuțiile sociale au fost achitate efectiv.
Din acest motiv, două persoane cu același număr total de ani recunoscuți pot avea situații diferite dacă una dintre ele are mai mulți ani contributivi propriu-ziși.
Diferența devine importantă atât la verificarea îndeplinirii condițiilor de pensionare, cât și la calcularea cuantumului pensiei.
Cum se calculează pensia în noul sistem
Legea nr. 360/2023 a introdus un mecanism în care cuantumul pensiei este stabilit pe baza numărului total de puncte acumulat.
Pensia se determină prin înmulțirea numărului total de puncte cu valoarea punctului de referință.
Numărul total de puncte poate include puncte contributive, puncte necontributive și puncte de stabilitate, fiecare fiind acordat potrivit regulilor prevăzute de legislație.
Un rol important îl au punctele de stabilitate.
Acestea sunt destinate persoanelor care au contribuit la sistemul public de pensii pentru perioade mai lungi.
Pentru anii contributivi realizați peste pragul de 25 de ani, punctele de stabilitate sunt acordate diferențiat.
Pentru perioada cuprinsă între 25 și 30 de ani contributivi se acordă câte 0,50 puncte pentru fiecare an.
Pentru perioada dintre 30 și 35 de ani contributivi se acordă câte 0,75 puncte pentru fiecare an.
Pentru perioadele contributive care depășesc 35 de ani se acordă câte un punct pentru fiecare an.
Această diferențiere arată încă o dată de ce natura perioadei contează foarte mult.
Nu este suficient să fie analizată doar vechimea totală trecută într-un document.
Trebuie verificat cât din aceasta reprezintă contribuție efectivă, cât reprezintă perioade asimilate și cât este stagiu necontributiv.
Ce trebuie verificat înainte de depunerea dosarului de pensie
Persoanele care se apropie de pensionare ar trebui să își verifice din timp situația stagiilor recunoscute.
În special pentru dosarele care includ perioade de studii, serviciu militar, concedii pentru creșterea copilului, șomaj sau activitate în condiții speciale, documentele justificative pot deveni foarte importante.
Pentru studiile universitare, de exemplu, este relevantă dovada absolvirii cu diplomă.
Pentru alte perioade pot fi necesare livrete militare, adeverințe, decizii, documente de la foști angajatori sau acte eliberate în baza unor legi speciale.
De asemenea, cei care urmăresc pensionarea înainte de vârsta standard trebuie să acorde o atenție deosebită diferenței dintre stagiul contributiv și vechimea totală recunoscută.
O perioadă poate conta într-un anumit calcul și să nu poată fi folosită în același mod pentru îndeplinirea unei alte condiții.
Din acest motiv, întrebarea esențială nu este doar „câți ani am?”, ci și „ce fel de ani sunt aceștia?”.
