Mirela Loșniță
Trecuseră șapte ani de la divorț, iar Alexandru era convins că viața îi dăduse dreptate.
Avea bani, o poziție importantă, o mașină scumpă și o femeie elegantă la braț. Mariana, fosta lui soție, rămăsese undeva în trecut, alături de toate lucrurile pe care el preferase să le uite.
Într-o după-amiază, Alexandru și Valeria au intrat într-un mall unde urma să fie prezentată o colecție exclusivistă de modă.
Atunci a văzut-o.
Mariana purta o uniformă simplă, gri, și se afla lângă un coș de gunoi.
Alexandru s-a oprit.
Pentru câteva secunde, nu i-a venit să creadă.
Femeia pe care o părăsise cu ani în urmă părea să fi ajuns exact acolo unde el își imaginase că va ajunge fără el.
A zâmbit superior.
— Mariana? Tu ești?
Ea l-a privit calm.
Alexandru a început să facă glume despre hainele ei și despre locul în care lucra. Valeria îl ținea de braț, amuzată.
Mariana nu s-a apărat.
Nu i-a răspuns cu aceeași monedă.
Și-a continuat treaba, ca și cum întâlnirea nu ar fi însemnat nimic.
Adevărul a ieșit la iveală
Câteva minute mai târziu, o femeie elegantă s-a apropiat de Mariana.
— Totul este pregătit. Putem începe prezentarea.
Alexandru a rămas nemișcat.
Managerul mallului a venit și el imediat.
— Doamna Mariana este principalul finanțator al colecției din această seară, a explicat acesta.
În jur, oamenii au început să șoptească.
Alexandru nu mai înțelegea nimic.
— Tu? Cum?
Mariana și-a netezit liniștită uniforma.
După divorț, muncise ani întregi. Curățase birouri noaptea, învățase despre afaceri și investise fiecare ban economisit.
Începuse de jos, colaborând cu mici croitorii și cu femei care știau ce înseamnă munca grea.
— Tu ai crezut că sunt jos, i-a spus Mariana. Eu, de fapt, urcam.
Valeria și-a retras încet brațul de lângă Alexandru.
Dar surprizele nu se terminaseră.
Lovitura pe care Alexandru nu o anticipase
Mariana a deschis o mapă.
În interior se aflau documente.
— Am cumpărat clădirea firmei tale, Alexandru. Cu tot cu datorii.
Bărbatul a încremenit.
Mariana i-a explicat că, în acea după-amiază, consiliul urma să fie informat despre schimbările din companie.
Funcția lui urma să dispară.
Alexandru a încercat să spună ceva, însă nu și-a găsit cuvintele.
Mariana s-a întors spre vitrină, unde piesa principală a colecției era pregătită pentru prezentare.
Înainte să plece, s-a oprit o clipă.
Alexandru făcuse mai devreme o glumă despre unul dintre nasturii rochiei.
— Apropo, i-a spus Mariana calm. Nasturele despre care râdeai valorează cât mașina ta.
Apoi a plecat mai departe, printre aplauzele celor din jur.
Alexandru a rămas singur, privind în gol.
Pentru prima dată după mulți ani, înțelesese că femeia pe care o considerase învinsă nu doar că își reconstruise viața, ci ajunsese exact în locul din care putea decide viitorul lui.
