Ana Sasu
Mai multe cutremure de intensitate redusă au fost înregistrate în România în prima jumătate a lunii septembrie 2026, unele dintre ele producându-se în regiuni care apar mai rar în atenția publică atunci când vine vorba despre activitatea seismică. Cel mai recent eveniment s-a produs vineri dimineață, 18 septembrie, în județul Suceava, unde aparatele au detectat un seism cu magnitudinea 3,1.
Cutremurul s-a produs la o adâncime de 21,4 kilometri și a avut intensitatea I, fiind unul dintre evenimentele seismice slabe care sunt înregistrate periodic pe teritoriul României. Cu numai două zile înainte, un alt seism, cu magnitudinea 2,0, fusese detectat în județul Brașov, în timp ce pe 14 septembrie zona seismică Vrancea înregistrase o mișcare cu magnitudinea 2,3.
Succesiunea acestor evenimente poate ridica întrebări, mai ales atunci când cutremurele apar la intervale de numai câteva zile. Totuși, producerea mai multor seisme mici nu reprezintă, prin ea însăși, dovada că România se apropie de un cutremur major. Evenimentele trebuie analizate în funcție de zona în care se produc, adâncime, magnitudine și caracteristicile tectonice locale.
În plus, aparatura modernă este suficient de sensibilă pentru a detecta numeroase mișcări ale scoarței pe care populația nu le percepe. De aceea, numărul cutremurelor raportate nu trebuie confundat automat cu existența unei situații neobișnuite sau cu apropierea unui eveniment seismic important.
Un cutremur cu magnitudinea 3,1 s-a produs în dimineața zilei de 18 septembrie
Cel mai recent cutremur menționat în această serie a fost înregistrat vineri, 18 septembrie 2026, la ora 04:09:39, ora locală a României.
Seismul s-a produs în județul Suceava și a avut magnitudinea 3,1, la o adâncime de 21,4 kilometri.
Intensitatea raportată a fost I.
Epicentrul a fost localizat la aproximativ 34 de kilometri sud de Suceava, 58 de kilometri sud de Piatra Neamț, 65 de kilometri sud de Botoșani și 87 de kilometri sud de Roman.
Producerea unui cutremur în această regiune poate părea neobișnuită pentru public, în condițiile în care majoritatea discuțiilor despre riscul seismic din România sunt asociate zonei Vrancea.
Aceasta nu înseamnă însă că în celelalte regiuni ale țării nu se produc cutremure.
Activitate seismică de intensitate redusă poate apărea și în alte zone tectonice, inclusiv sub forma unor cutremure crustale, produse la adâncimi relativ mici.
România dispune de mai multe regiuni seismice, iar caracteristicile cutremurelor diferă semnificativ de la o zonă la alta.
Vrancea este deosebită prin cutremurele sale de adâncime intermediară, în timp ce în numeroase alte regiuni sunt întâlnite predominant seisme crustale, cu focare situate mai aproape de suprafață.
Această diferență influențează inclusiv modul în care un cutremur este resimțit.
Un eveniment superficial poate produce o mișcare mai pronunțată în apropierea epicentrului, chiar dacă magnitudinea sa nu este foarte mare. În schimb, cutremurele mai adânci pot fi resimțite pe suprafețe mult mai extinse.
Din acest motiv, magnitudinea nu trebuie analizată niciodată separat de adâncimea și localizarea unui eveniment seismic.
Un alt seism fusese înregistrat cu două zile înainte
Cutremurul din Suceava nu a fost singurul eveniment seismic înregistrat în afara zonei Vrancea în această săptămână.
Pe 16 septembrie 2026, la ora 10:40, aparatele au detectat un cutremur slab în Transilvania, județul Brașov.
Magnitudinea acestuia a fost de numai 2,0.
Un element interesant a fost adâncimea extrem de redusă la care s-a produs: aproximativ 3,2 kilometri.
Epicentrul a fost localizat la aproximativ 39 de kilometri sud de Sfântu Gheorghe și 40 de kilometri sud de Brașov. De asemenea, seismul s-a produs la aproximativ 76 de kilometri est de Mediaș, 87 de kilometri sud-est de Târgu Mureș și 89 de kilometri est de Sibiu.
Adâncimea foarte redusă indică un cutremur crustal.
Astfel de evenimente nu sunt caracteristice exclusiv unei singure regiuni. România are mai multe zone în care pot apărea cutremure superficiale, printre acestea numărându-se Făgăraș-Câmpulung, Banat, Crișana-Maramureș și Depresiunea Transilvaniei.
Din punctul de vedere al populației, cutremurele superficiale pot genera uneori o percepție diferită față de cele produse la adâncime.
Dacă un seism are loc foarte aproape de suprafață și în apropierea unei localități, acesta poate fi resimțit chiar și atunci când magnitudinea este relativ redusă. Totuși, efectele depind de numeroși factori, inclusiv de tipul solului și distanța până la epicentru.
În cazul seismului cu magnitudinea 2,0 din Brașov, valoarea a fost una foarte mică.
Faptul că, două zile mai târziu, s-a produs un alt cutremur în Suceava nu demonstrează existența unei legături directe între cele două evenimente. Ele s-au produs în regiuni diferite și au avut caracteristici diferite.
Zona Vrancea a înregistrat la rândul său un cutremur
Cu alte două zile înainte de evenimentul din Brașov, un cutremur fusese detectat și în cea mai cunoscută zonă seismică a României.
Pe 14 septembrie 2026, la ora 23:17, în zona seismică Vrancea a fost înregistrat un seism cu magnitudinea 2,3.
Diferența majoră față de evenimentele din Brașov și Suceava a fost reprezentată de adâncime.
Cutremurul din Vrancea s-a produs la 77,5 kilometri.
Această caracteristică este specifică activității seismice vrâncene, unde se produc cutremure la adâncimi intermediare.
În general, activitatea seismică de adâncime intermediară din această regiune se concentrează aproximativ între 60 și 200 de kilometri.
În celelalte regiuni seismice ale României predomină evenimentele crustale, produse la adâncimi mai mici de 60 de kilometri.
Diferența nu este una pur tehnică. Adâncimea unui cutremur poate influența considerabil zona în care acesta este resimțit și modul în care undele seismice se propagă.
Cutremurele vrâncene importante pot fi percepute la distanțe foarte mari tocmai datorită particularităților sursei seismice și propagării undelor.
Prin comparație, un cutremur superficial poate avea efecte mai concentrate în jurul epicentrului.
Tocmai aceste diferențe reprezintă unul dintre motivele pentru care cele trei seisme din 14, 16 și 18 septembrie nu ar trebui grupate automat într-o singură „serie” doar pentru că s-au produs la intervale apropiate.
12 cutremure au fost înregistrate în România de la începutul lunii septembrie
În perioada cuprinsă între începutul lunii septembrie și dimineața zilei de 18 septembrie, în România au fost înregistrate 12 cutremure cu magnitudini cuprinse între 2 și 4,1.
Numărul poate părea ridicat atunci când aceste evenimente sunt prezentate împreună, însă trebuie luată în considerare activitatea seismică de fond a României.
Țara noastră are o activitate seismică permanentă.
Numeroase cutremure sunt atât de slabe încât nu sunt percepute de populație și sunt identificate exclusiv cu ajutorul instrumentelor de monitorizare.
Rețelele moderne pot înregistra evenimente care, în trecut, ar fi putut trece complet neobservate pentru public.
Cel mai puternic cutremur produs în România de la începutul anului 2026 și până la data informațiilor prezentate a avut magnitudinea 4,5. Acesta a fost înregistrat pe 26 februarie, în județul Vrancea.
Este importantă și diferența dintre un cutremur de magnitudine 2 sau 3 și unul cu o magnitudine considerabil mai mare.
Scara folosită pentru măsurarea magnitudinii este logaritmică, ceea ce înseamnă că diferențele dintre valori nu trebuie interpretate liniar.
Prin urmare, un cutremur cu magnitudinea 6 nu reprezintă pur și simplu un eveniment „de două ori mai puternic” decât unul de magnitudine 3.
Diferența de energie este mult mai mare.
Această particularitate explică și de ce apariția mai multor cutremure mici nu poate fi interpretată simplist drept o metodă prin care scoarța terestră „elimină” energia necesară producerii unui cutremur mare.
Când poate deveni activitatea seismică neobișnuită
Producerea mai multor cutremure într-o perioadă relativ scurtă atrage în mod firesc atenția, mai ales atunci când evenimentele sunt raportate în regiuni diferite.
Din punct de vedere seismologic, însă, simpla apariție a mai multor cutremure de magnitudine 2 sau 3 nu permite concluzia că urmează un seism important.
O atenție suplimentară poate apărea atunci când specialiștii observă modificări semnificative față de activitatea obișnuită a unei anumite regiuni.
De exemplu, poate fi analizată cu atenție apariția unei concentrări neobișnuite de evenimente într-un perimetru restrâns, mai ales atunci când acestea formează o secvență seismică distinctă.
Chiar și în asemenea condiții, existența unei secvențe nu permite predicția sigură a unui cutremur major.
În prezent, știința nu dispune de o metodă validată prin care să poată fi stabilite cu precizie, înaintea producerii unui cutremur, data, ora, locul și magnitudinea acestuia.
Din acest motiv, informațiile potrivit cărora o succesiune de cutremure mici ar indica în mod cert apropierea unui eveniment major trebuie privite cu prudență.
Este relevant și faptul că evenimentele recente s-au produs în structuri seismice diferite.
Cutremurul din Vrancea s-a produs la 77,5 kilometri adâncime.
Cel din Brașov a fost înregistrat la numai 3,2 kilometri.
Seismul din Suceava a avut focarul la 21,4 kilometri.
Diferențele sunt importante și arată că simpla apropiere calendaristică a evenimentelor nu reprezintă o dovadă a unei legături între ele.
Pentru populație, atenția trebuie îndreptată în primul rând spre informațiile oficiale și spre pregătirea generală pentru situații de urgență, nu spre încercarea de a interpreta fiecare cutremur slab ca pe un posibil avertisment.
Efectele unui seism depind de mai mult decât magnitudinea sa. Contează adâncimea, distanța față de zonele populate, structura geologică a terenului și, foarte important, vulnerabilitatea clădirilor.
Din acest motiv, două seisme cu aceeași magnitudine pot fi resimțite diferit și pot produce efecte diferite.
Cutremurele mici nu „anulează” posibilitatea producerii unuia mare
Una dintre cele mai răspândite idei este aceea că numeroasele cutremure mici ar fi un lucru bun deoarece ar elibera treptat tensiunea acumulată în scoarță și ar împiedica producerea unui cutremur puternic.
Realitatea este mai complicată.
Din cauza caracterului logaritmic al scării magnitudinii, cantitatea de energie eliberată crește foarte rapid odată cu magnitudinea.
Ca ordin de mărime, un cutremur cu magnitudinea 6 eliberează aproximativ de o mie de ori mai multă energie decât unul cu magnitudinea 4.
Ar fi astfel necesar un număr foarte mare de cutremure de magnitudine redusă pentru ca energia cumulată să fie comparabilă cu cea eliberată într-un singur eveniment puternic.
Din acest motiv, ideea potrivit căreia o serie de seisme mici „descarcă” automat suficientă energie pentru a preveni unul mare nu reprezintă o regulă pe care populația să se poată baza, potrivit Playtech.
La fel de problematică este interpretarea opusă, potrivit căreia fiecare succesiune de cutremure mici ar anunța unul major.
Există situații în care un cutremur puternic este precedat de evenimente mai mici. Acestea sunt denumite preșocuri.
Problema este că un cutremur mic poate fi identificat cu certitudine drept preșoc numai retrospectiv, după ce se produce evenimentul principal.
Dacă un seism mai puternic nu urmează, evenimentul respectiv rămâne pur și simplu un cutremur de magnitudine redusă.
Cele mai multe seisme mici fac parte din activitatea tectonică normală și nu sunt urmate de evenimente majore.
În cazul cutremurelor produse în România pe 14, 16 și 18 septembrie 2026, diferențele de localizare și adâncime sunt esențiale. Simplul fapt că acestea au fost înregistrate la intervale de aproximativ două zile nu demonstrează că fac parte din aceeași secvență și nici că reprezintă un avertisment privind apropierea unui seism major.
Activitatea seismică din septembrie rămâne însă un bun prilej pentru reamintirea unui aspect important: România este o țară în care cutremurele se produc periodic, iar pregătirea pentru situații de urgență nu ar trebui să înceapă numai după apariția unei serii de seisme.
Mobilierul greu poate fi fixat corespunzător, obiectele masive nu ar trebui amplasate deasupra locurilor în care oamenii dorm sau petrec mult timp, iar membrii unei familii ar trebui să cunoască regulile elementare de comportament în timpul unui cutremur.
La fel de importantă este informarea din surse oficiale, mai ales după producerea unui eveniment seismic. Numărul cutremurelor mici înregistrate într-o anumită perioadă poate fi interesant din punct de vedere statistic, însă interpretarea lor trebuie făcută în contextul activității seismice obișnuite a fiecărei regiuni, fără a transforma automat o succesiune de mișcări slabe ale scoarței într-un semnal al producerii iminente a unui cutremur puternic.
