Grigore Madalina
Calendarul ortodox din 29 septembrie 2026 îl pomenește pe Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul, unul dintre marii nevoitori ai Bisericii. Viața sa a rămas legată de rugăciune, post, smerenie și ajutorarea celor aflați în suferință.
Sfântul Chiriac Sihastrul este amintit drept un puternic vindecător al bolnavilor și un mângâietor al celor întristați. Credincioșii își pot îndrepta rugăciunile către el, cerând mijlocire înaintea lui Dumnezeu, întărire în încercări și pace sufletească.
Ziua de 29 septembrie este, astfel, un prilej de rugăciune și de aducere aminte a unei vieți în care smerenia și credința au ocupat primul loc.
Cine a fost Sfântul Chiriac Sihastrul
Sfântul Chiriac Sihastrul s-a născut în anul 448, în Corint, în timpul împăratului Teodosie cel Mic. Provenea dintr-o familie apropiată de Biserică, fiind nepotul Episcopului Petru al Corintului.
Încă din copilărie a fost hirotesit citeț al bisericii catedralei. Contactul permanent cu slujbele și cu învățătura creștină avea să-i influențeze profund drumul.
La vârsta de 18 ani, Chiriac a ajuns la Ierusalim. Aici l-a cunoscut pe Sfântul Eftimie, unul dintre marii părinți duhovnicești ai vremii.
Potrivit tradiției consemnate în viața sfântului, Sfântul Eftimie a văzut în tânărul Chiriac un viitor mare duhovnic. Tot el l-a tuns în monahism și l-a trimis ulterior la Sfântul Gherasim de la Iordan.
Alături de acesta, Sfântul Chiriac a petrecut nouă ani. A fost o perioadă importantă pentru formarea sa duhovnicească și pentru viața de nevoință pe care avea să o urmeze până la sfârșit.
După moartea Sfântului Gherasim, Chiriac s-a întors la Mănăstirea Sfântului Eftimie.
A ales singurătatea și a fugit de slava oamenilor
Pe măsură ce anii treceau, Sfântul Chiriac devenea cunoscut pentru viața sa duhovnicească. Însă tocmai această faimă l-a făcut să caute și mai mult liniștea.
După aproximativ zece ani, dorind să fugă de slava oamenilor, a ales viața de sihastru și s-a retras în diferite locuri.
În cele din urmă, s-a stabilit la Mănăstirea Sfântului Hariton.
Despre propria viață, Sfântul Chiriac avea să lase o mărturie care arată asprimea nevoinței sale. Spunea că, în toate zilele vieții, lumina soarelui nu l-a văzut mâncând și nici soarele nu a apus vreodată în timp ce el era supărat pe cineva.
Acest ultim detaliu a rămas una dintre învățăturile puternice asociate vieții sale. Dincolo de post și de retragerea în pustie, sfântul punea un accent deosebit pe împăcarea cu ceilalți și pe eliberarea sufletului de mânie.
Sfântul Chiriac, vindecător al bolnavilor și mângâietor al celor întristați
Sfântul Chiriac Sihastrul a devenit cunoscut atât pentru nevoințele sale, cât și pentru darul facerii de minuni.
Sinaxarul îl amintește ca „puternic vindecător al bolnavilor, și blând mângâietor al celor întristați”.
De aceea, numele său este legat în tradiția creștină de ajutorul cerut în momente de suferință, boală, teamă sau neliniște.
Sfântul Chiriac a fost considerat și un mare apărător al credinței. Este amintit drept un „Stâlp al Ortodoxiei”, luptând împotriva învățăturilor considerate eretice, mai ales împotriva ereziilor lui Origen.
A trăit o viață foarte lungă pentru perioada respectivă. Sfântul Chiriac Sihastrul s-a mutat la Domnul în anul 557.
Moștenirea sa duhovnicească a rămas însă vie, iar Biserica îl pomenește în fiecare an pe 29 septembrie.
Troparul Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul
În ziua pomenirii sale, credincioșii pot rosti și troparul Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul:
„Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.”
Rugăciunea zilei de 29 septembrie către Sfântul Chiriac Sihastrul
Următoarea rugăciune este una formulată pentru această zi, inspirată de virtuțile și viața Sfântului Chiriac Sihastrul; nu este prezentată ca text liturgic oficial:
„Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, mare nevoitor al lui Hristos și mângâietor al celor întristați, caută cu milostivire spre noi, cei care alergăm cu credință la mijlocirea ta.
Tu, care ai ales liniștea pustiei și ai biruit ispitele prin post, priveghere și rugăciune, roagă-te Domnului să ne dăruiască putere atunci când sufletul nostru slăbește.
Ajută-ne să nu păstrăm mânie împotriva celor care ne-au greșit și învață-ne să căutăm împăcarea înainte de apusul soarelui.
Sfinte Chiriac, cel ce ai fost mângâietor al celor întristați, fii aproape de cei care trec prin necazuri, singurătate, teamă sau durere.
Roagă-te pentru cei bolnavi, pentru cei apăsați de griji și pentru familiile care trec prin încercări.
Cere de la Dumnezeu sănătate sufletească și trupească, după voia Sa, pace în casele noastre și lumină pentru a lua hotărârile cele bune.
Păzește-ne de deznădejde, de mânie și de gândurile care ne îndepărtează de Dumnezeu.
Dă-ne răbdare în încercări, smerenie în zilele bune și nădejde atunci când nu mai vedem ieșirea din necaz.
Iar prin rugăciunile tale, Sfinte Cuvioase Chiriac, să ne învrednicească Dumnezeu să trăim în pace, credință și dragoste, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.”
Ce sfinți mai sunt pomeniți pe 29 septembrie
Tot în această zi sunt pomeniți Sfinții 150 de Mucenici din Palestina, Sfânta Muceniță Petronia, Sfânta Muceniță Gudelia, precum și Sfinții Mucenici Casdon și Casdoas.
Sinaxarul Sfinților de pretutindeni amintește, între alții, și pe Sfântul Ierarh Fulgentiu, Sfinții 80 de Mucenici din Bizanț, Sfânta Cuvioasă Maria, pustnica din Palestina, Sfântul Cuvios Ciprian de la Ustiug, Sfântul Cuvios Onufrie din Garedja, Sfântul Ierarh Ioan Maximovici și Sfântul Cuvios Sebastian Mărturisitorul.
Ziua de 29 septembrie rămâne însă legată în mod deosebit de Sfântul Chiriac Sihastrul și de exemplul său de smerenie. Una dintre cele mai puternice învățături desprinse din viața lui este aceea de a nu lăsa ziua să se încheie purtând mânie în suflet.
