Georgescu Dragos
Un incendiu de proporții continuă să provoace probleme majore în zona Băile Herculane, unde sute de hectare de fond forestier din Parcul Național Domogled – Valea Cernei au fost afectate de foc. Situația este una dintre cele mai dificile intervenții ale acestei veri, pompierii fiind nevoiți să lupte cu flăcările într-un relief extrem de accidentat, unde accesul terestru este în numeroase puncte imposibil.
Incendiu uriaș care nu se mai stinge de o lună în Valea Cernei. Flăcările se apropie de orașul Băile Herculane
Problemele au început încă din luna august. Primul incendiu a izbucnit pe 9 august și a fost declarat lichidat pe 25 august. La numai câteva zile distanță, pe 2 septembrie, un nou incendiu a fost semnalat în aceeași zonă. Acesta s-a extins puternic, iar la finalul lunii septembrie operațiunile pentru stingerea focarelor continuau.
Bilanțul este impresionant. Cele două incendii au afectat împreună aproximativ 437 de hectare de fond forestier. Numai în cazul celui de-al doilea incendiu, suprafața afectată este estimată la aproximativ 400 de hectare.
Peste 270 de pompieri, silvicultori și reprezentanți ai administrației parcului au fost implicați în operațiunile desfășurate după izbucnirea celui de-al doilea incendiu. Intervenția a fost susținută și din aer, elicopterele fiind esențiale pentru focarele în care echipele terestre nu pot ajunge.
Primul incendiu a izbucnit în luna august
Primele probleme serioase au apărut pe 9 august 2026.
Atunci a fost semnalat un incendiu de fond forestier în Parcul Național Domogled – Valea Cernei. Zona în care se manifesta focul era una montană, accidentată și extrem de dificilă pentru echipele de intervenție.
Pompierii au fost nevoiți să combine operațiunile terestre cu cele aeriene.
Intervenția s-a desfășurat timp de 14 zile, iar pentru trei zile au fost utilizate simultan două resurse aeriene.
Elicopterele au avut un rol esențial.
Multe dintre focare se aflau în locuri unde pompierii nu puteau ajunge în siguranță pe jos. Apa trebuia astfel transportată și aruncată din aer direct asupra zonelor afectate.
În total, în timpul primului incendiu au fost efectuate 676 de aruncări cu apă.
La operațiuni au participat pompieri, elicoptere ale Inspectoratului General de Aviație, lucrători silvici, reprezentanți ai administrației parcului și membri ai serviciilor voluntare pentru situații de urgență.
Pe 25 august, după două săptămâni de luptă cu focul, incendiul a fost declarat lichidat.
Suprafața afectată era estimată atunci la aproximativ 37 de hectare.
Părea că una dintre cele mai complicate intervenții ale verii ajunsese la final.
Liniștea nu avea însă să dureze.
Un nou incendiu a izbucnit pe 2 septembrie
La numai câteva zile după stingerea primului foc, autoritățile au primit o nouă alertă.
Pe 2 septembrie, un alt incendiu a fost semnalat în aceeași zonă.
De această dată, amploarea avea să fie mult mai mare.
Flăcările s-au extins într-o regiune dificilă, caracterizată de stânci, diferențe mari de nivel și porțiuni în care accesul terestru este practic imposibil.
Seceta prelungită a complicat și mai mult situația.
Lipsa precipitațiilor a uscat vegetația și materialul lemnos. Focarele au putut astfel să se mențină în litieră și să reizbucnească în anumite puncte.
Până la finalul lunii septembrie, suprafața afectată de cel de-al doilea incendiu era estimată la aproximativ 400 de hectare.
Dimensiunea dezastrului poate fi înțeleasă și prin numărul oamenilor mobilizați.
Peste 270 de pompieri, angajați ai Ocolului Silvic Băile Herculane și reprezentanți ai administrației Parcului Național Domogled – Valea Cernei au participat la operațiuni.
Misiunea lor este însă departe de a fi una obișnuită.
Într-un incendiu produs într-o zonă accesibilă, autospecialele pot ajunge relativ aproape de foc.
În munți, situația este complet diferită.
Nu există drumuri până la toate focarele.
Unele se află pe versanți abrupți.
Altele sunt în apropierea stâncilor sau în zone în care deplasarea oamenilor poate deveni extrem de periculoasă.
Din acest motiv, elicopterele au devenit una dintre principalele arme împotriva focului.
Sute de aruncări cu apă din elicoptere
În cazul celui de-al doilea incendiu, aeronavele Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne au fost echipate cu sisteme speciale Bambi Bucket.
Acestea permit transportarea și aruncarea unei cantități mari de apă asupra focarelor.
Până la finalul lunii septembrie, elicopterele executaseră 514 aruncări cu apă numai în cadrul operațiunilor pentru cel de-al doilea incendiu.
Dacă sunt luate în calcul ambele incendii, amploarea intervenției aeriene devine și mai evidentă.
Au fost efectuate 25 de misiuni, care au însumat aproape 155 de ore de zbor.
Pentru operațiunile din 29 septembrie au fost anunțate două elicoptere ale Inspectoratului General de Aviație.
Unul dintre acestea face parte din rezerva rescEU din cadrul Mecanismului European de Protecție Civilă.
Aeronavele urmau să intervină asupra focarelor în care echipele terestre nu pot ajunge.
Fiecare misiune aeriană depinde însă de condițiile existente în teren.
Vântul, vizibilitatea și evoluția incendiului pot influența posibilitatea efectuării zborurilor.
Siguranța echipajelor și a pompierilor aflați la sol rămâne prioritară.
De ce este atât de greu de stins focul
La prima vedere, poate părea greu de înțeles cum un incendiu forestier poate continua să creeze probleme săptămâni întregi.
Explicația ține în mare măsură de teren și de condițiile meteorologice.
Parcul Național Domogled – Valea Cernei are zone montane foarte greu accesibile.
În anumite puncte, pompierii nu pot ajunge pe jos.
Autospecialele de stingere nu pot urca pe versanți, iar transportarea echipamentelor devine o operațiune extrem de complicată.
Mai există o problemă.
Focul nu înseamnă întotdeauna flăcări uriașe vizibile de la distanță.
Într-o pădure, arderea poate continua la nivelul solului.
Litiera, crengile, frunzele uscate și materialul lemnos pot întreține focare mocnite.
Un asemenea focar poate părea aproape stins, pentru ca ulterior, dacă apar condiții favorabile, să se reactiveze.
Seceta prelungită și lipsa precipitațiilor au favorizat exact acest fenomen.
Vegetația foarte uscată poate permite focului să se mențină și să avanseze.
Vântul poate reprezenta un alt pericol.
O schimbare a direcției acestuia poate împinge focul spre o zonă nouă și poate transforma rapid un focar aparent controlat într-o amenințare serioasă.
Tocmai din acest motiv, intervenția nu se termină atunci când dispar flăcările mari.
Zona trebuie verificată și monitorizată pentru a identifica focarele ascunse.
Aproximativ 437 de hectare afectate de cele două incendii
Bilanțul celor două incendii arată amploarea situației.
Primul incendiu a afectat aproximativ 37 de hectare.
Cel de-al doilea ajunsese la o suprafață estimată la aproximativ 400 de hectare.
În total, vorbim despre circa 437 de hectare de fond forestier afectate.
Impactul este cu atât mai important cu cât incendiile se manifestă într-un parc național.
Domogled – Valea Cernei este o zonă naturală deosebită, cunoscută pentru diversitatea peisajelor și pentru habitatele sale.
Printre speciile emblematice ale zonei se află pinul negru de Banat.
Încă din august, autoritățile și relatările din teren indicau faptul că incendiile afectaseră zone în care crește această specie.
Focul poate produce efecte care vor rămâne vizibile mult timp după stingerea ultimului focar.
Arborii pot fi distruși sau slăbiți.
Solul poate rămâne expus.
Versanții afectați de incendiu pot deveni mai vulnerabili la eroziune.
În anumite condiții, arborii arși și pietrele instabile pot reprezenta inclusiv un pericol pentru infrastructura din apropiere.
Acesta este motivul pentru care efectele unui incendiu forestier nu dispar odată cu fumul.
După stingere începe o altă etapă: evaluarea pagubelor și monitorizarea ecosistemului.
Intervenția din teren continuă
La finalul lunii septembrie, autoritățile nu considerau misiunea încheiată.
Forțele implicate urmau să rămână mobilizate până la localizarea completă și lichidarea tuturor focarelor.
Acțiunile sunt adaptate permanent.
Într-o zonă se poate interveni de la sol.
În alta, singura variantă sigură poate fi elicopterul.
Unele focare pot necesita supraveghere după ce intensitatea lor scade.
Pompierii trebuie să urmărească în același timp evoluția vremii.
O ploaie consistentă ar putea ajuta semnificativ operațiunile.
În schimb, continuarea perioadei secetoase poate menține riscul ridicat.
Intervențiile din ultimele săptămâni arată dimensiunea efortului.
Peste 270 de persoane au fost implicate numai în operațiunile celui de-al doilea incendiu.
Au fost mobilizate resurse terestre și aeriene.
S-au efectuat sute de aruncări cu apă.
Elicopterele au petrecut zeci de ore deasupra zonei.
Cu toate acestea, terenul continuă să dicteze ritmul operațiunilor.
O vară extrem de dificilă pentru pompierii din Caraș-Severin
Incendiile din Domogled nu au fost singurele probleme cu care s-au confruntat pompierii din județ în această vară.
Caraș-Severin a fost lovit de numeroase incendii de vegetație și fond forestier.
Numai în primele trei săptămâni din august, pompierii au intervenit la 164 de incendii, care au afectat aproximativ 2.000 de hectare de pășuni, vegetație, litieră și fond forestier.
În septembrie, conducerea ISU Caraș-Severin arăta că pompierii se confruntau de peste trei luni cu asemenea intervenții, în condițiile unui grad de încadrare cu personal de aproximativ 70% la nivelul inspectoratului.
Situația din Domogled este însă una dintre cele mai complicate tocmai din cauza reliefului.
Terenul accidentat limitează intervenția directă.
Oamenii nu pot fi trimiși în locuri în care există riscul să fie surprinși de foc sau să sufere accidente pe versanți.
Astfel, fiecare operațiune trebuie planificată în funcție de siguranță.
Lupta cu focul nu se termină odată cu ultima flacără
După stingerea completă a incendiilor va începe evaluarea reală a efectelor.
Suprafața afectată este deja uriașă.
Aproximativ 437 de hectare de fond forestier au fost atinse de cele două incendii, potrivit datelor comunicate de autorități.
Nu toate aceste hectare sunt neapărat afectate în același mod.
În unele zone, focul poate distruge complet vegetația.
În altele, incendiul se poate manifesta predominant la nivelul litierei.
Evaluările ulterioare vor arăta amploarea pagubelor asupra arborilor și capacitatea ecosistemului de a se reface.
Cert este că vara și începutul toamnei din 2026 au pus Parcul Național Domogled – Valea Cernei în fața unei încercări majore.
Primul incendiu a necesitat două săptămâni de intervenție și sute de aruncări cu apă înainte de a fi lichidat.
După numai câteva zile, un nou incendiu a izbucnit.
De această dată, suprafața afectată a crescut până la aproximativ 400 de hectare.
La sfârșitul lunii septembrie, elicopterele și echipele terestre continuau să lupte cu focarele.
În munți, însă, nu există soluții rapide.
Fiecare focar trebuie identificat.
Fiecare intervenție trebuie făcută fără a pune în pericol salvatorii.
Iar până când ultimul punct fierbinte nu este lichidat, operațiunea nu poate fi considerată încheiată.
Pentru Parcul Național Domogled – Valea Cernei, urmele acestei veri vor rămâne probabil vizibile mult după ce ultimul elicopter va părăsi zona.
