Ana Sasu
Milioane de români au lucrat, de-a lungul anilor, în alte state europene, iar apropierea vârstei de pensionare aduce o întrebare esențială: ce se întâmplă cu anii în care au fost plătite contribuții în două sau chiar mai multe țări? Perioadele respective nu se pierd, iar regulile europene permit luarea lor în considerare atunci când sunt verificate condițiile pentru acordarea pensiei.
Sistemul nu presupune însă transferarea tuturor contribuțiilor într-o singură țară și nici plata unei singure pensii pentru întreaga carieră. Fiecare stat în care persoana a fost asigurată își calculează partea care îi revine și, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, plătește separat pensia corespunzătoare.
De asemenea, pensiile din cele două țări nu trebuie să înceapă obligatoriu în aceeași zi. Vârsta standard de pensionare și celelalte condiții diferă de la un sistem la altul. Astfel, un român poate ajunge să primească mai întâi pensia din România și, ulterior, partea cuvenită pentru anii lucrați în străinătate.
Cine poate beneficia de pensie pentru anii lucrați în mai multe țări
În România, aceste drepturi sunt cunoscute în mod obișnuit sub denumirea de „pensii comunitare”.
Regulile europene de coordonare a sistemelor de securitate socială sunt importante pentru persoanele care au avut o carieră profesională împărțită între România și alte state.
În principal, sistemul îi privește pe cei care au realizat perioade de asigurare în România și într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Mecanismul de coordonare se aplică, în condițiile prevăzute de regulile europene și acordurile aplicabile, și în relația cu Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.
Principiul de bază este relativ simplu.
Anii lucrați legal și perioadele pentru care au existat contribuții nu dispar doar pentru că o persoană și-a schimbat țara de muncă.
Dacă un român a lucrat, spre exemplu, o perioadă în România și apoi a plecat într-un alt stat european, instituțiile competente pot lua în calcul perioadele confirmate de ambele sisteme pentru verificarea dreptului la pensie.
Acest mecanism este foarte important în cazul persoanelor care nu au realizat într-o singură țară stagiul necesar pentru deschiderea dreptului.
Să presupunem, ca exemplu simplificat, că o persoană a lucrat zece ani în România și încă 20 de ani într-un alt stat european.
Pentru verificarea condiției privind perioada de asigurare, instituțiile pot lua în considerare întreaga carieră relevantă, potrivit regulilor aplicabile.
Asta nu înseamnă însă că România va plăti pensie pentru toți cei 30 de ani.
România va stabili drepturile corespunzătoare perioadelor realizate în sistemul românesc, iar celălalt stat va calcula partea aferentă perioadelor pentru care persoana a fost asigurată acolo.
Cu alte cuvinte, perioadele pot fi cumulate pentru stabilirea dreptului, însă plata rămâne împărțită între state.
Cum se calculează pensia dacă ai muncit în România și în străinătate
Calculul pensiei comunitare poate părea complicat deoarece presupune participarea mai multor instituții.
Un concept important este calculul „pro rata temporis”.
În principiu, instituția competentă ia în considerare perioadele de asigurare confirmate și determină un cuantum teoretic, ca și cum perioadele relevante ar fi fost realizate în sistemul respectiv, în limitele regulilor aplicabile.
Ulterior este stabilită partea efectiv datorată de statul respectiv, raportată la perioada pentru care persoana a fost asigurată în acel sistem.
Fiecare stat efectuează propriul calcul.
În anumite situații, instituția poate stabili și o pensie exclusiv pe baza perioadelor de asigurare realizate în sistemul său, fără totalizarea perioadelor din alte state, dacă persoana îndeplinește condițiile necesare.
Rezultatele sunt apoi comparate potrivit regulilor aplicabile, astfel încât persoana să beneficieze de cuantumul la care are dreptul conform mecanismului relevant.
Un aspect care produce deseori confuzie este ideea unei „pensii din două țări”.
În practică, nu vorbim despre două state care virează bani într-un fond comun și apoi despre o singură pensie.
Fiecare sistem rămâne responsabil pentru partea sa.
Astfel, o persoană poate primi o pensie din România și o altă plată de pensie din statul în care a lucrat ulterior.
Dacă activitatea profesională s-a desfășurat în mai multe state, pot exista chiar mai multe instituții implicate.
Ce se întâmplă dacă ai lucrat mai puțin de un an într-o țară
Există și situații în care o persoană a muncit foarte puțin într-un anumit stat.
De exemplu, un român poate să fi lucrat doar câteva luni într-o țară înainte să se mute în alta.
În unele sisteme, o perioadă mai mică de un an nu conduce la acordarea unei pensii distincte din statul respectiv.
Acest lucru nu înseamnă automat că lunile respective sunt pierdute.
În condițiile regulilor europene de coordonare, perioadele respective pot fi luate în considerare de celelalte state în care persoana a avut perioade mai lungi de asigurare.
Acesta este unul dintre avantajele mecanismului european.
Mobilitatea profesională nu ar trebui să ducă la pierderea perioadelor pentru care persoana a fost asigurată.
Situația concretă trebuie însă verificată în funcție de statele în care s-a lucrat și de perioadele realizate.
De aceea, este important ca persoana care se apropie de pensionare să aibă o evidență cât mai completă a carierei sale.
Contractele, documentele privind activitatea profesională și informațiile despre angajatori pot deveni importante dacă apar neconcordanțe între evidențele instituțiilor.
Pensiile din cele două țări pot începe în momente diferite
O altă confuzie frecventă este legată de data pensionării.
Faptul că un român îndeplinește condițiile pentru pensie în România nu înseamnă automat că poate începe să primească în aceeași zi și pensia dintr-un alt stat.
Fiecare țară are propriile reguli.
Vârsta standard de pensionare poate fi diferită.
Pot exista și condiții distincte privind stagiul minim, perioadele contributive sau anumite categorii de pensii.
Astfel, este posibil ca o persoană să îndeplinească mai întâi condițiile în România.
Va putea primi partea de pensie stabilită de sistemul românesc, dacă toate cerințele sunt îndeplinite.
Pentru partea din străinătate poate fi necesar să mai aștepte.
Dreptul va fi deschis atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite de legislația statului respectiv.
Acest lucru trebuie luat în calcul din timp, mai ales de persoanele care își fac planuri financiare pentru perioada de după retragerea din activitate.
Nu trebuie presupus că toate veniturile din pensie vor începe simultan.
Diferența poate fi importantă pentru bugetul unei familii.
Din acest motiv, persoanele care au lucrat în mai multe state ar trebui să verifice din timp vârsta și condițiile de pensionare aplicabile în fiecare țară.
Unde se depune dosarul pentru pensia comunitară
Procedura este concepută astfel încât solicitantul să nu fie obligat, în mod normal, să călătorească în fiecare stat în care a lucrat doar pentru a depune câte un dosar.
În general, cererea de pensionare este depusă la instituția competentă din statul în care persoana locuiește.
Dacă solicitantul locuiește într-un stat membru în care a și fost asigurat, instituția de acolo va comunica cu autoritățile din celelalte țări în care persoana a realizat perioade de asigurare.
Dacă românul locuiește în România, dosarul poate intra în circuitul instituțional prin casa teritorială de pensii competentă.
Dacă locuiește într-un alt stat european, instituția de pensii din țara de reședință poate iniția schimbul de informații cu autoritățile române.
Există și situația în care persoana locuiește într-o țară în care nu a fost niciodată asigurată.
În asemenea cazuri, cererea poate fi direcționată către instituția din statul în care solicitantul a lucrat ultima dată, conform regulilor aplicabile.
Schimbul de informații dintre instituții este esențial.
Fiecare stat trebuie să confirme perioadele în care persoana a fost asigurată în propriul sistem.
După verificarea informațiilor, fiecare instituție stabilește drepturile care îi revin.
De aceea, un dosar care implică două sau trei țări poate necesita mai mult timp decât o pensie calculată exclusiv pentru activitatea desfășurată în România.
Este recomandat ca procedurile să fie începute din timp.
Pentru cazurile transfrontaliere, informarea cu aproximativ șase luni înainte de momentul estimat al pensionării poate evita numeroase probleme.
Ce documente trebuie pregătite pentru pensie
Actele sunt extrem de importante, mai ales pentru perioadele mai vechi de activitate desfășurată în România.
O atenție specială trebuie acordată perioadelor lucrate înainte de 1 aprilie 2001.
Pentru acestea, carnetul de muncă rămâne un document esențial în numeroase situații.
Pot fi necesare și adeverințe eliberate în condițiile legii de foștii angajatori.
Situația este diferită pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001.
Informațiile privind asigurarea în sistemul public sunt, în principiu, evidențiate electronic de casele teritoriale de pensii.
Problemele pot apărea atunci când o persoană nu mai deține carnetul de muncă sau când fostul angajator nu mai există.
În asemenea situații, perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 pot fi demonstrate, în condițiile legii, prin adeverințe.
Acestea pot proveni de la foștii angajatori, deținătorii legali ai arhivelor sau operatorii economici autorizați care gestionează documentele respective.
Responsabilitatea obținerii unor asemenea dovezi poate reveni solicitantului.
De aceea, verificarea actelor cu câteva luni înainte de pensionare este foarte importantă.
Dacă lipsesc documente din urmă cu 20, 30 sau 40 de ani, recuperarea acestora poate dura.
După depunerea cererii, instituțiile din statele implicate fac schimb de informații privind perioadele de asigurare.
Comunicarea se realizează în principal prin sistemele instituționale și electronice destinate coordonării securității sociale.
Totuși, faptul că instituțiile comunică între ele nu înseamnă că solicitantul nu mai trebuie să prezinte documentele care îi sunt cerute.
Dacă anumite perioade nu apar în evidențele disponibile, actele doveditoare pot deveni decisive.
Ce se întâmplă dacă primești deja pensie din România
Regulile sunt importante și pentru românii care s-au pensionat deja.
O persoană poate primi pensie din România, dar să fi lucrat anterior și într-un alt stat european.
În acest caz, perioadele realizate în străinătate pot fi relevante pentru stabilirea drepturilor potrivit regulilor de coordonare.
Persoanele aflate într-o asemenea situație pot solicita verificarea drepturilor care decurg din perioadele de asigurare realizate în străinătate.
În cadrul procedurii, instituțiile competente verifică perioadele declarate și confirmate.
În ceea ce privește partea românească, CNPP arată că pensia stabilită prin aplicarea regulilor europene este comparată, în situațiile în care regulile prevăd acest lucru, cu pensia națională aflată în plată, urmând să fie acordat cuantumul mai avantajos.
Pentru românii care au muncit mulți ani peste hotare, ideea esențială este că perioadele de contribuție nu trebuie privite separat atunci când se verifică îndeplinirea condițiilor de pensionare.
Anii confirmați în diferitele sisteme pot fi totalizați potrivit normelor europene.
Banii nu sunt însă plătiți de o singură țară.
Fiecare stat calculează și achită partea pentru care este responsabil.
De exemplu, un român care a avut o parte a carierei în România și restul într-un alt stat european poate ajunge să primească două plăți distincte, fiecare calculată după regulile sistemului care o acordă.
Iar dacă vârstele de pensionare sunt diferite, cele două plăți pot începe la date diferite.
Tocmai de aceea, pregătirea dosarului nu ar trebui lăsată pentru ultima lună înaintea pensionării. Verificarea perioadelor de contribuție, recuperarea carnetelor de muncă și a adeverințelor lipsă și clarificarea situației din fiecare stat pot reduce considerabil întârzierile atunci când vine momentul stabilirii pensiei.
