Miruna
Un caz concret de recalculare a pensiei arată cât de mare poate fi diferența dintre numărul anilor de muncă și suma încasată lunar. Un pensionar care a acumulat aproape 28 de ani de stagiu a ajuns, după aplicarea noii formule, la o pensie de numai 1.088 de lei. Înainte de recalculare, acesta încasa 1.045 de lei, ceea ce înseamnă că majorarea efectivă a fost de doar 43 de lei. Documentul de recalculare explică însă de ce aproape trei decenii de vechime nu se traduc automat într-o pensie mai mare.
Aproape 28 de ani de stagiu și o pensie de 1.088 de lei
Cazul analizat pornește de la o decizie de recalculare emisă în baza noii legislații privind sistemul public de pensii. Documentul indică un stagiu total de cotizare de 27 de ani, 10 luni și 9 zile.
Este o perioadă apropiată de 28 de ani, însă nu întreaga vechime înscrisă în document reprezintă stagiu contributiv. Această diferență devine importantă atunci când sunt calculate punctele de stabilitate.
Din stagiul total, 27 de ani și 4 zile reprezintă stagiu contributiv. Alte 10 luni și 5 zile figurează ca perioadă necontributivă, asimilată.
Diferența poate părea minoră la prima vedere, dar contează în formula de calcul. Punctele de stabilitate nu sunt acordate pur și simplu pentru întreaga vechime totală înscrisă în decizie. Ele sunt legate de perioada contributivă eligibilă.
Documentul arată că pensionarul acumulase, pentru activitatea desfășurată, 12,96396 puncte. Pentru perioada contributivă care depășește pragul de 25 de ani au fost adăugate 0,46393 puncte de stabilitate.
În urma adunării celor două componente s-a ajuns la un total de 13,42789 puncte.
Pentru stabilirea cuantumului a fost folosită valoarea punctului de referință de 81 de lei. Calculul matematic este de 13,42789 înmulțit cu 81 de lei.
Rezultatul este de 1.087,65 lei. După rotunjire, în decizia de recalculare apare o pensie de 1.088 de lei.
Înainte de această recalculare, beneficiarul încasa 1.045 de lei. Așadar, noua formulă i-a adus o creștere de numai 43 de lei pe lună.
Dacă diferența ar fi raportată la 12 luni, fără alte modificări ale cuantumului, aceasta ar însemna 516 lei în plus într-un an.
Cazul demonstrează un lucru important pentru pensionari: numărul anilor trecuți în documentele de muncă nu este singurul element care stabilește pensia.
Contează veniturile pentru care au fost achitate contribuțiile, punctajul acumulat, stagiul contributiv și eventualele puncte de stabilitate.
De ce aproape trei decenii de muncă nu garantează automat o pensie mare
Una dintre cele mai frecvente întrebări apare atunci când sunt comparate pensiile persoanelor cu vechimi apropiate. Doi români pot avea câte 27 sau 28 de ani de activitate și, cu toate acestea, să primească pensii diferite.
Explicația ține de formula de calcul. Sistemul nu acordă o anumită sumă fixă pentru fiecare an lucrat.
Veniturile realizate în perioada de activitate și contribuțiile plătite au un rol major. O persoană care a avut venituri reduse poate acumula un punctaj mai mic decât un salariat care a avut venituri mai ridicate, chiar dacă amândoi au lucrat aproximativ același număr de ani.
În cazul prezentat, punctajul rezultat din activitatea profesională a fost de 12,96396 puncte.
La această valoare s-au adăugat punctele de stabilitate. Acestea au fost introduse pentru a recompensa perioadele contributive care depășesc anumite praguri.
Primul prag important este cel de 25 de ani contributivi.
Pentru perioada contributivă care depășește 25 de ani se acordă 0,50 puncte pentru fiecare an. Pentru anii contributivi realizați peste 30 de ani, punctajul suplimentar crește la 0,75 puncte pentru fiecare an.
Pentru perioada contributivă care depășește 35 de ani se acordă câte un punct pentru fiecare an.
Și fracțiunile de an sunt luate în considerare proporțional. Din acest motiv, în decizia pensionarului analizat apare un număr de puncte de stabilitate exprimat cu mai multe zecimale.
Beneficiarul avea 27 de ani și 4 zile de stagiu contributiv. Prin urmare, perioada care depășea pragul de 25 de ani i-a adus 0,46393 puncte de stabilitate.
Această componentă a ridicat punctajul total la 13,42789 puncte, dar nu suficient pentru ca pensia calculată să depășească semnificativ nivelul anterior.
Cazul explică și de ce expresia „am muncit aproape 28 de ani” nu este suficientă pentru estimarea pensiei unei persoane.
Trebuie văzut cât din această perioadă reprezintă stagiu contributiv, ce venituri au fost declarate și ce punctaj a fost acumulat în fiecare etapă a vieții profesionale.
Perioadele asimilate pot avea un tratament diferit în raport cu stagiul pentru care au fost efectiv achitate contribuții. Tocmai de aceea, stagiul total dintr-o decizie nu trebuie confundat automat cu perioada folosită pentru acordarea punctelor de stabilitate.
Cum se ajunge la suma finală trecută în decizia de recalculare
Noua formulă permite ca mecanismul de stabilire a pensiei să fie urmărit pornind de la punctaj.
În cazul pensionarului cu aproape 28 de ani de stagiu, cifrele din decizie explică exact suma finală.
Punctajul acumulat în perioada de activitate este de 12,96396 puncte. Punctele de stabilitate sunt de 0,46393.
Prin adunarea lor rezultă 13,42789 puncte.
Acest număr este înmulțit cu valoarea punctului de referință utilizată în decizie, respectiv 81 de lei.
Operațiunea conduce la 1.087,65 lei, iar suma este rotunjită la 1.088 de lei.
Înainte de recalculare, pensia era de 1.045 de lei. Diferența rezultată este astfel de 43 de lei lunar.
Exemplul este relevant și pentru românii care încearcă să își compare pensia cu cea a unui fost coleg sau a unei persoane care a lucrat aproximativ același număr de ani.
Vechimea asemănătoare nu înseamnă automat pensii identice.
Dacă unul dintre salariați a avut venituri mai mari pentru care s-au achitat contribuții, acesta poate acumula un punctaj superior. În schimb, perioadele cu venituri reduse pot conduce la un punctaj mai mic.
Contează și depășirea pragurilor pentru punctele de stabilitate. Diferența dintre 27, 31 sau 36 de ani contributivi poate influența suplimentul acordat prin această componentă a formulei.
Cazul pensiei de 1.088 de lei arată, în același timp, că recalcularea nu înseamnă automat o majorare spectaculoasă pentru fiecare beneficiar.
În această situație, aproape 28 de ani de stagiu total au dus la o creștere de numai 43 de lei față de suma anterioară.
Pentru pensionar, diferența este modestă, mai ales dacă pensia reprezintă principala sursă de venit din care trebuie acoperite alimentele, utilitățile, medicamentele și celelalte cheltuieli lunare.
Dincolo de suma concretă, decizia oferă un exemplu util despre modul în care trebuie citit un document de recalculare. Pensionarii ar trebui să urmărească separat stagiul total, stagiul contributiv, perioadele asimilate, punctajul acumulat și punctele de stabilitate.
Abia după reunirea acestor elemente se ajunge la numărul total de puncte care intră în formula finală.
În cazul analizat, cei aproape 28 de ani de stagiu nu s-au transformat automat într-o pensie proporțională cu durata activității. Punctajul acumulat și perioada contributivă efectivă au fost elementele decisive.
Astfel se explică de ce, după recalculare, documentul indică 1.088 de lei și o creștere de numai 43 de lei față de pensia anterioară.
