Succesiune din străinătate. Cum își primește moștenitorul partea fără să vină în România

Succesiunea din străinătate e o situație pe care o trăiesc tot mai multe familii. Mama a murit la Bacău, fiul lucrează într-un depozit din Germania, fiica stă în Spania cu doi copii la școală. Casa trebuie împărțită, contul de la bancă e blocat, iar notarul cere ca toți moștenitorii să fie prezenți.

Citește și

Culiță Sterp, in DOLIU. El și familia lui trec prin clipe grele 👇🖤 Boala nemiloasa...

Vestea bună e că prezența fizică nu e obligatorie.

Moștenitorul care trăiește peste hotare poate fi reprezentat la notar de o persoană de încredere. Tot ce îi trebuie e o procură făcută corect.

Unde se dezbate succesiunea din străinătate

Procedura nu se mută în țara în care trăiește moștenitorul. Succesiunea se deschide la un notar public din România, din raza judecătoriei de care ținea ultimul domiciliu al celui decedat.

Dacă tatăl a locuit ultimii ani la Suceava, dosarul se face la un notar din Suceava. Nu contează că fiul e la Londra, iar fiica la Torino.

Contează însă un termen. Codul civil le dă moștenitorilor un an de la data decesului ca să accepte moștenirea. Cine nu o acceptă în acest interval este considerat, potrivit legii, străin de moștenire. Cu alte cuvinte, își poate pierde partea doar pentru că a amânat.

Mai e un motiv să nu tragi de timp. Legea fiscală prevede un impozit suplimentar pentru succesiunile care nu sunt finalizate în doi ani de la deces. Notarul îți spune exact cât ar fi, în funcție de valoarea bunurilor.

Procura pentru succesiune: actul care îți scutește drumul

Cheia întregii proceduri e procura specială. Prin ea, moștenitorul din străinătate împuternicește pe cineva din țară să îl reprezinte la notar. Poate fi un frate, o mătușă, un prieten de familie sau un avocat.

Procura trebuie să fie autentică. O semnătură pe o foaie scrisă acasă nu are nicio valoare la notarul român.

Ai două variante ca să o obții:

1. La consulatul sau ambasada României din țara în care locuiești. Misiunile diplomatice oferă servicii notariale, iar procura făcută acolo e valabilă direct în România, fără alte formalități. Programarea se face, de regulă, online, pe platforma eConsulat.
2. La un notar din țara în care locuiești. Varianta e utilă când consulatul e departe sau nu are locuri libere luni de zile. Procura trebuie apoi apostilată, dacă statul respectiv a semnat Convenția de la Haga, sau supralegalizată, dacă nu a semnat-o. În România se depune însoțită de o traducere legalizată.

Prima variantă e, de obicei, mai simplă. Un drum la consulat costă mai puțin decât un bilet de avion și trei zile libere.

Ce trebuie să scrie în procura de succesiune

Aici se fac cele mai multe greșeli. O procură prea vagă îl obligă pe moștenitor s-o refacă, iar asta înseamnă încă o programare și încă câteva săptămâni pierdute.

Procura ar trebui să-i dea mandatarului dreptul:

• să accepte moștenirea în numele tău;
• să depună și să ridice acte de la notar, primărie, ANAF, bancă sau cadastru;
• să semneze încheierea finală și să primească certificatul de moștenitor;
• să facă intabularea în cartea funciară pe numele tău.

Atenție: dacă vrei ca mandatarul să și vândă casa moștenită sau să semneze un partaj, aceste puteri trebuie trecute expres, cu descrierea bunului. Fără ele, notarul nu va accepta semnătura persoanei care te reprezintă.

Cel mai sigur e să ceri de la notarul din România un model de procură, înainte să mergi la consulat. Așa știi exact ce formulare acceptă.

Actele necesare pentru dezbaterea succesiunii

Dosarul se strânge, în mare parte, de rudele sau mandatarul din țară. Lista de bază arată așa:

• certificatul de deces;
• actele de stare civilă care dovedesc legătura de rudenie: certificate de naștere, de căsătorie;
• actele de proprietate pentru casă, teren, mașină;
• certificatul fiscal de la primăria unde se află bunurile;
• extrasul de carte funciară pentru imobile;
• extrasele de cont, dacă defunctul avea bani la bancă.

Moștenitorul din străinătate trimite doar procura în original și, uneori, o copie a actului de identitate. Restul se rezolvă pe loc.

Dacă vrei să renunți la moștenire

Se întâmplă des ca un frate plecat de 20 de ani să nu vrea nimic din casa părintească. Sau ca moștenirea să vină la pachet cu datorii mai mari decât valoarea bunurilor.

Renunțarea se face tot printr-o declarație autentică, iar ea poate fi dată la consulat sau la un notar străin, cu apostilă și traducere. Declarația se înregistrează apoi în registrul național al notarilor din România. După acest pas, partea ta revine celorlalți moștenitori.

Un lucru e bine de știut: renunțarea nu se face pe jumătate. Nu poți păstra apartamentul și refuza datoriile.

Când defunctul avea bunuri în mai multe țări

Tot mai multe familii au case sau conturi și în România, și într-un alt stat din Uniunea Europeană. Pentru aceste cazuri există certificatul european de moștenitor, eliberat tot de notar. Cu el, moștenitorul își dovedește calitatea în orice alt stat membru, fără să ia procedura de la zero acolo.

Regula generală în Uniunea Europeană e că se aplică legea țării în care cel decedat își avea reședința obișnuită. Pentru un părinte care a trăit toată viața la Craiova, asta înseamnă legea română, chiar dacă toți copiii sunt plecați.

Distanța nu mai e un motiv să pierzi o moștenire sau să o lași nerezolvată ani la rând. O procură corectă, semnată la timp, și un om de încredere acasă rezolvă ce altfel ar costa un concediu întreg și câteva drumuri cu avionul.