Mirela Loșniță
Viitorul Guvern condus de Luca Niculescu, în cazul în care va primi votul de învestitură al Parlamentului, s-ar putea confrunta încă de la început cu o presiune bugetară uriașă. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de Guvern și Ministerul Finanțelor în procesul privind plata drepturilor salariale restante ale magistraților. Miza financiară este estimată la aproximativ 5 miliarde de lei, echivalentul a circa un miliard de euro. Hotărârea este definitivă.
Decizia menține soluția pronunțată anterior de Curtea de Apel București, care obligase Executivul și Ministerul Finanțelor să asigure fondurile necesare pentru achitarea restanțelor.
Sumele provin din majorări salariale stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești.
Pentru viitorul Executiv, dacă va fi învestit, problema poate deveni una dintre primele provocări bugetare importante.
Înalta Curte a respins recursul Guvernului
Procesul dintre Înalta Curte și Guvern a ajuns în faza de recurs după hotărârea pronunțată pe 5 mai de Curtea de Apel București.
Atunci, instanța a admis acțiunea introdusă de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Guvernul și Ministerul Finanțelor au fost obligate să asigure plata drepturilor salariale restante, inclusiv printr-o eventuală rectificare bugetară.
Executivul a contestat soluția, iar dosarul a ajuns la Înalta Curte.
Pronunțarea unei decizii a fost amânată de mai multe ori. Joi, instanța supremă a respins recursul, astfel că hotărârea Curții de Apel rămâne definitivă.
Miza procesului este estimată la aproximativ 5 miliarde de lei.
Termen de zece zile și penalități pentru întârziere
Hotărârea pronunțată în luna mai conține și prevederi importante referitoare la punerea sa în executare.
Potrivit deciziei Curții de Apel București, Guvernul și Ministerul Finanțelor trebuie să pună în executare hotărârea în termen de zece zile de la momentul în care aceasta rămâne definitivă.
Pentru eventualele întârzieri au fost stabilite penalități de 1% pentru fiecare zi.
Totodată, hotărârea prevede o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în condițiile stabilite de instanță.
În acest context, decizia definitivă poate pune o presiune suplimentară asupra autorităților responsabile cu asigurarea banilor necesari.
O sumă de aproximativ 5 miliarde de lei reprezintă o cheltuială semnificativă pentru buget, mai ales în contextul în care viitorul Executiv va trebui să gestioneze simultan mai multe obligații bugetare.
De ce a dat Înalta Curte Guvernul în judecată
Acțiunea în instanță a fost formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție și semnată de președinta instanței supreme, Lia Savonea.
În cererea de chemare în judecată, Înalta Curte a susținut că neplata sumelor restante afectează dreptul de proprietate al judecătorilor care dețin titluri executorii.
Unele dintre aceste titluri, potrivit argumentelor prezentate în proces, nu ar fi fost executate de peste zece ani.
Instanța supremă a invocat și principiul separației puterilor în stat, susținând că neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive ridică probleme privind respectarea autorității deciziilor instanțelor.
Guvernul și Ministerul Finanțelor au contestat însă soluția Curții de Apel, iar recursul a fost analizat începând din luna iulie.
Dosarul a fost judecat de un complet al Secției de Contencios Administrativ și Fiscal format din magistrații Maria Violeta Chiriac, Mădălina-Elena Vladu-Crevon și Emilian-Constantin Meiu, potrivit informațiilor publicate despre proces.
Guvernul a mers și la Curtea Constituțională
În timpul procesului, disputa a ajuns și în fața Curții Constituționale.
Guvernul a solicitat CCR să clarifice dacă o instanță judecătorească poate obliga Executivul să facă alocări bugetare suplimentare.
O altă problemă ridicată privea posibilitatea ca instanțele să stabilească drepturi care presupun cheltuieli peste sumele aprobate inițial prin buget.
Pe 7 octombrie, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă sesizarea privind existența unui conflict juridic de natură constituțională.
CCR a stabilit că nu exista un asemenea conflict între Guvern și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea a arătat, în esență, că nu îi revine rolul de a corecta sau modifica hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești. Nemulțumirile față de o hotărâre trebuie soluționate prin căile de atac prevăzute de lege.
Ulterior, procesul a continuat pe calea judiciară obișnuită, până la soluția definitivă pronunțată de Înalta Curte.
