Sportul românesc a pierdut una dintre figurile emblematice ale luptelor libere. Petre Poalelungi, fost luptător de top și antrenor, a murit la 85 de ani. A reprezentat România la Tokyo, Ciudad de Mexico și München, într-o perioadă în care luptele erau una dintre marile forțe ale sportului românesc.
Doliu în sportul românesc. A murit fostul campion Petre Poalelungi. A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice
Petre Poalelungi, unul dintre cei mai cunoscuți luptători români din anii ‘60 și ‘70, a murit la vârsta de 85 de ani. Vestea a fost anunțată luni de Federația Română de Lupte, printr-o postare pe pagina oficială de Facebook.
Pentru mulți dintre cei care au crescut în sălile de lupte din România, numele lui nu avea nevoie de prezentare. Colegii și elevii îi spuneau simplu, Petrică.
A fost sportiv de performanță, apoi antrenor. Și a rămas, aproape o viață întreagă, legat de saltea.
Federația nu a comunicat data exactă, locul sau cauza decesului. Nici detalii despre funeralii nu au fost făcute publice până în acest moment.
Puțini sportivi ajung la o singură ediție a Jocurilor Olimpice. Petre Poalelungi a ajuns la trei.
Prima a fost Tokyo, în 1964. A doua, Ciudad de Mexico, în 1968. A treia, München, în 1972.
Opt ani la cel mai înalt nivel. Opt ani în care a trebuit să treacă de fiecare dată prin selecție, prin cantonamente, prin concurența din propria țară, înainte să ajungă să se lupte cu cei mai buni din lume.
Fiecare dintre cele trei ediții a avut povestea ei. Jocurile de la Tokyo au fost primele organizate în Asia și au rămas în istorie ca o vitrină a Japoniei reconstruite după război. Cele din Mexic s-au desfășurat la peste 2.000 de metri altitudine, unde aerul rarefiat i-a pus la încercare pe toți sportivii, iar într-un sport de efort intens, cum sunt luptele, fiecare minut pe saltea se simțea dublu. München 1972 a încheiat seria, într-o ediție care a adunat atunci un număr record de sportivi.
Petre Poalelungi a fost acolo de fiecare dată. Cu tricoul României.
Vicecampion european la Katowice, în 1972
Cel mai important rezultat internațional din cariera lui a venit în același an cu ultima participare olimpică. În 1972, la Campionatele Europene de la Katowice, în Polonia, Petre Poalelungi a cucerit medalia de argint la categoria 68 de kilograme.
A fost titlul de vicecampion european. Un loc doi pe un continent care, la vremea aceea, avea unele dintre cele mai puternice școli de lupte din lume.
La alte ediții ale Campionatelor Europene, a terminat pe locurile 5 și 6. Sursa nu precizează însă în ce ani au fost obținute aceste clasări.
Pe plan mondial, cel mai bun rezultat a fost locul 4, la Campionatele Mondiale de la Manchester, în 1965. Un loc care, în sport, e poate cel mai greu de suportat. Ești la un pas de podium, dar pleci acasă fără medalie.
Pentru un luptător de 24 de ani, cât avea atunci, rezultatul arăta însă un lucru clar: putea sta alături de cei mai buni din lume.
Campion balcanic și o carieră construită pas cu pas
Pe lângă rezultatele europene și mondiale, Petre Poalelungi a strâns și titluri la nivel regional. A fost o dată campion balcanic și de două ori vicecampion balcanic.
Nici în cazul acestor rezultate sursa nu precizează anii în care au fost obținute.
Campionatele Balcanice nu aveau strălucirea Jocurilor Olimpice, dar pentru luptele libere erau o competiție dură. Regiunea a dat de-a lungul timpului luptători foarte puternici, iar un titlu balcanic se câștiga greu.
Privită în ansamblu, cariera lui arată ca a multor sportivi din generația lui. Fără reflectoarele de azi, fără contracte de imagine, fără rețele sociale. Doar antrenament, cantonament, concurs. Și iar de la capăt.
De la saltea la marginea ei: anii de antrenorat
După retragerea din activitatea competițională, Petre Poalelungi nu a plecat din lumea luptelor. A trecut de partea cealaltă a saltelei și a devenit antrenor.
Sursa nu detaliază unde a antrenat, cu ce cluburi a lucrat sau ce sportivi a pregătit. Federația vorbește însă despre el ca despre un antrenor care și-a dedicat viața acestui sport.
Pentru un fost luptător, trecerea la antrenorat vine adesea firesc. Știe cum se simte oboseala din ultimul minut. Știe cum e să pierzi la puncte o finală. Știe ce înseamnă să slăbești înainte de cântar ca să intri în categorie.
Toate lucrurile astea nu se învață din cărți. Se transmit de la om la om, în sală.
Ce a transmis Federația Română de Lupte
În mesajul publicat după moartea lui, Federația Română de Lupte a vorbit despre Petre Poalelungi ca despre un sportiv excepțional și un antrenor dedicat.
„Petre Poalelungi rămâne un nume de referință pentru generațiile de luptători”, se arată în mesajul federației.
Dincolo de rezultatele sportive, federația a ținut să sublinieze locul pe care l-a avut în istoria acestui sport în România. Un nume pe care antrenorii de azi îl pomenesc atunci când vorbesc despre generația de aur a luptelor românești.
Până în acest moment, nu au fost făcute publice alte reacții ale foștilor colegi, ale sportivilor pe care i-a antrenat sau ale altor instituții sportive.
O generație care a pus România pe harta luptelor
Anii ‘60 și ‘70 au fost o perioadă în care luptele românești aveau un cuvânt greu de spus la nivel internațional. România trimitea constant sportivi la marile competiții, iar luptătorii români intrau în fiecare concurs cu șanse reale la clasări de top.
Petre Poalelungi a făcut parte din această generație. A concurat la categoria 68 de kilograme, una dintre cele mai aglomerate și mai disputate categorii, unde viteza, tehnica și rezistența contau la fel de mult ca forța.
Trei participări olimpice, un argint european, un loc 4 mondial și titluri balcanice. Pentru orice luptător, un palmares de felul acesta înseamnă o carieră întreagă de muncă.
Pentru sportul românesc, înseamnă o pagină de istorie.
Ce nu se știe încă despre moartea lui Petre Poalelungi
Anunțul federației a fost scurt și s-a concentrat pe cariera sportivului. Multe detalii lipsesc deocamdată.
Nu se cunoaște data exactă a decesului, nici locul în care s-a stins din viață. Cauza morții nu a fost comunicată.
Nu au fost anunțate nici detalii despre slujba de înmormântare sau despre eventuale momente de comemorare organizate de lumea sportivă. De asemenea, nu au fost oferite informații despre familia lui.
Este de așteptat ca aceste informații să fie comunicate în zilele următoare, fie de federație, fie de apropiați.
Moștenirea lăsată de Petrică Poalelungi
În sălile de lupte din România, numele marilor sportivi circulă de la o generație la alta. Antrenorii vechi le povestesc copiilor despre meciurile de la Olimpiadă, despre cantonamentele grele, despre cum se mergea la concursuri în anii în care o călătorie în străinătate era un eveniment.
Petre Poalelungi face parte din aceste povești.
A dus numele României la trei Jocuri Olimpice, pe trei continente diferite. A urcat pe podiumul european. A rămas în sport și după ce s-a oprit din luptat, ca antrenor.
S-a stins la 85 de ani. Medaliile și rezultatele rămân în statistici. Dar pentru cei care l-au cunoscut în sală, rămâne mai ales omul care a știut să stea pe saltea, întâi ca luptător, apoi ca dascăl.






















