Povestea Mariei Curie începe departe de laboratoarele și premiile pentru care o știe azi toată lumea. Începe într-o Varșovie ocupată, cu o fată fără bani, căreia legea nu-i dădea voie să meargă la universitate. A ajuns să câștige două premii Nobel, să pună bazele radioterapiei și să refuze o avere uriașă pentru că a crezut că știința aparține tuturor.
Iar caietele în care își nota experimentele sunt radioactive și astăzi.
Fata din Varșovia care nu avea voie la universitate
S-a născut în 1867, la Varșovia, cu numele de Maria Skłodowska. Acasă i se spunea Manya. Polonia era atunci sub ocupație țaristă, iar femeile nu puteau urma studii universitare.
Maria voia să studieze științele. Așa că a făcut o înțelegere cu sora ei mai mare, Bronia. Ea avea să lucreze ca guvernantă în casele unor familii bogate și să-i plătească Broniei studiile de medicină la Paris. După ce Bronia devenea medic, venea rândul ei să o ajute pe Maria.
Au trecut ani buni până când înțelegerea s-a putut împlini.
Mansarda înghețată din Paris
În 1891, la 24 de ani, Maria ajungea, în sfârșit, la Sorbona. A stat o vreme la sora ei, apoi s-a mutat singură într-o mansardă minusculă, fără încălzire.
Iernile erau atât de grele încât apa din lighean îngheța peste noapte. Ca să poată dormi, tânăra își punea pe ea toate hainele pe care le avea.
Mânca puțin. De multe ori, doar pâine cu unt și ceai. Într-o zi a leșinat de epuizare.
Și totuși, a terminat fizica prima din promoția ei. Apoi a luat și licența în matematică.
Patru ani într-un șopron cu acoperișul spart
La Paris l-a cunoscut pe Pierre Curie, fizician ca și ea. S-au căsătorit în 1895 și și-au petrecut luna de miere pe biciclete.
În 1898 au anunțat descoperirea a două elemente chimice noi. Pe primul l-au numit poloniu, în onoarea Poloniei, care atunci nici nu mai exista pe harta politică a Europei. Al doilea a fost radiul.
Lumea științifică nu i-a crezut pe cuvânt. Aveau nevoie să obțină elementul în stare pură. Așa că au muncit patru ani într-un șopron dărăpănat, cu acoperișul spart și fără ventilație, prelucrând de mână tone de minereu.
Marie amesteca ore întregi în cazane clocotite, cu o bară de fier aproape cât ea de înaltă. Abia în 1902 au reușit să obțină o zecime de gram de clorură de radiu pură.
Seara, cei doi se întorceau adesea în laboratorul întunecat doar ca să privească eprubetele care străluceau slab, albăstrui. Nimeni nu știa atunci cât de periculoasă era lumina aceea.
De ce a refuzat Marie Curie să se îmbogățească
Procedeul prin care obținuseră radiul putea fi brevetat. Le-ar fi adus o avere uriașă.
Marie și Pierre Curie au refuzat. Au considerat că descoperirea nu le aparține doar lor, ci întregii omeniri. Au publicat gratuit toate detaliile tehnice, ca oricine să le poată folosi.
În 1903, Marie Curie devenea prima femeie din istorie care primea Premiul Nobel, pentru Fizică, alături de Pierre și de Henri Becquerel. Numele ei a ajuns pe listă și pentru că Pierre a insistat să nu fie lăsată deoparte.
Tragedia din 1906 și al doilea Nobel
Trei ani mai târziu, viața ei s-a rupt în două. Pierre a murit pe o stradă din Paris, lovit de o trăsură trasă de cai. Marie a rămas singură cu două fetițe.
Nu a renunțat. A preluat catedra soțului ei la Sorbona și a devenit prima femeie profesor din istoria universității.
În 1911 a primit al doilea Premiu Nobel, de data aceasta pentru Chimie. Este, până azi, singurul om distins cu Nobel în două științe diferite.
Cum a ajuns radiul să trateze cancerul
Se spune adesea că Marie Curie ar fi descoperit „leacul pentru cancer”. Nu e adevărat. Nu există un leac unic pentru această boală. Descoperirile ei au deschis însă drumul radioterapiei, care a salvat de atunci milioane de oameni.
Totul a pornit de la un experiment făcut chiar de Pierre. Și-a legat intenționat pe braț o fiolă cu radiu, ca să vadă ce se întâmplă. A rămas cu o arsură care s-a vindecat abia după câteva luni.
Medicii au înțeles atunci că radiațiile distrug celulele. Și au început să le folosească țintit, împotriva tumorilor. În 1932, la Varșovia, s-a deschis un institut de cercetare a radiului și de tratare a cancerului, condus chiar de Bronia, sora care o ajutase la început.
Ambulanțele de pe front și caietele din cutii de plumb
Când a început Primul Război Mondial, în 1914, Marie Curie a echipat mai multe mașini cu aparate mobile de radiografie și a plecat ea însăși pe front. Îi ajuta pe chirurgi să găsească gloanțele și schijele din trupurile soldaților răniți. Lângă ea muncea fiica ei, Irène, care avea doar 17 ani.
Anii în care purtase eprubete radioactive prin buzunarele halatului și-au cerut însă prețul. Marie Curie a murit în 1934, la 66 de ani, de o anemie aplastică provocată de expunerea îndelungată la radiații.
Manuscrisele și caietele ei de laborator se păstrează azi la Biblioteca Națională a Franței, în cutii căptușite cu plumb. Sunt încă radioactive și vor rămâne așa mii de ani. Cine vrea să le consulte trebuie să poarte echipament de protecție și să semneze că își asumă riscul.
În 1995, rămășițele ei și ale lui Pierre au fost mutate în Panteonul din Paris. Marie Curie a fost prima femeie onorată acolo pentru propriile merite.
A plecat dintr-o mansardă în care îngheța apa și a ajuns să schimbe medicina. Și, când a avut de ales între avere și oameni, i-a ales pe oameni.






















