Nicolescu Daniela
Nicholas Clapp, cunoscut drept „Indiana Jones din viața reală”, a murit la vârsta de 89 de ani. Cineast, scriitor și aventurier american, Clapp a rămas celebru pentru obsesia sa de a descoperi orașul pierdut Ubar, denumit de unii „Atlantida nisipurilor”.
Nicholas Clapp s-a stins din viață în locuința sa din Borrego Springs, California. Trista veste a fost făcută publică de fiica sa, Cristina Clapp, care a precizat că moartea tatălui său a survenit în urma complicațiilor provocate de un accident vascular cerebral. Deși nu mai este printre noi, povestea și realizările „adevăratului Indiana Jones” vor continua să inspire generații întregi.
Date biografice și cariera lui Nicholas Clapp
Nicholas Roger Clapp s-a născut pe 1 mai 1936, în Providence, Rhode Island. Tatăl său, Roger Tillinghast Clapp, era avocat, iar mama sa, Helen Clapp, era voluntar la Providence Art Club. A absolvit Universitatea Brown în 1957, obținând o diplomă în literatură americană, iar ulterior a servit în Rezerva Armatei. În 1962, și-a finalizat studiile de master la Școala de Arte Cinematografice a Universității din California de Sud. A fost căsătorit cu Kathryn Kelly, cu care a avut o fiică, Christina. Cei doi au divorțat în 2002. În 2004, Clapp s-a recăsătorit cu Bonnie, alături de care a avut o altă fiică, Jennifer.
Clapp și-a pus amprenta asupra a două documentare nominalizate la Oscar. A fost producător executiv pentru „Journey to the Outer Limits”, premiat cu un Emmy, și director de producție pentru „The Incredible Machine”, un documentar despre funcționarea corpului uman. În 1996, a regizat documentarul „The Lost City of Arabia” pentru seria „Nova”, iar în 1998 a publicat volumul „The Road to Ubar: Finding the Atlantis of the Sands”. După apariția cărții, Los Angeles Times l-a numit „un Indiana Jones din viața reală”.
Cum a început căutarea „Atlantidei Nisipurilor”
Pasiunea lui Clapp pentru acest mister a început în 1981, când, aflat într-o librărie din Los Angeles, a descoperit cartea „Arabian Felix: Across the Empty Quarter of Arabia” (1932) a exploratorului britanic Bertram Thomas. Aceasta i-a reaprins dorința de a se întoarce în deșertul Arabiei, unde lucrase anterior la un documentar în Oman.
A urmat o perioadă intensă de documentare în colecțiile bibliotecii Huntington din San Marino și la Universitatea din California, în căutare de hărți rare, cărți și documente. Cercetările l-au condus la ideea că Ubar ar putea fi identificat cu Omanum Emporium, menționat de geografii greco-romani în secolul al II-lea d.Hr.
Colaborarea lui Nicholas Clapp cu NASA
În 1983, Clapp a contactat Laboratorul de Propulsie Jet al NASA și a discutat cu Ronald G. Blom, specialist în geologie și imagistică la distanță. L-a întrebat pe Dr. Elachi dacă tehnologia spațială ar putea fi folosită pentru a găsi un oraș pierdut. Dr. Elachi a fost de acord, iar naveta spațială Challenger a survolat de două ori deșertul sudic al Omanului, cunoscut drept Cartierul Gol.
Deși nu au fost identificate ruine îngropate, imaginile din spațiu au dezvăluit kilometri întregi de trasee ale rutelor de caravane antice, convergând spre rămășițele unui fort de piatră de la un puț de apă numit Shisr.
Pentru a investiga situl, Clapp a reunit o echipă formată din Dr. Blom, exploratorul britanic Ranulph Fiennes și Alan Jutzi, curator de cărți rare la biblioteca Huntington. Li s-au alăturat arheologul Juris Zarins, specialist în Orientul Mijlociu, și avocatul George Hedges, pasionat de arheologia clasică.
În noiembrie 1991, a fost lansată cea de-a doua expediție, iar săpăturile au scos la iveală ruinele unui oraș îngropat, cu formă octogonală, construit în jurul unui rezervor de apă dintr-o cavernă de calcar.
Pe 5 februarie 1992, The New York Times publica pe prima pagină un articol în care anunța că exploratorii și arheologii erau „aproape siguri” că au găsit Ubar, menționat pe hărțile lui Ptolemeu ca Omanum Emporium.
