Redactia
Dan a ajuns în vama Isaccea cu jucării pe care le-a împărțit copiilor ajunși la granița României, goniți de acasă de război. A lăsat la urmă un ursuleț pe care l-a ținut strâns în brațe, de care cu greu s-a putut despărți, așa cum se întâmplă și cu micuții care se despart de îmbrățișările calde ale părinților lor, rămași dincolo de graniță cu speranța că își revedea copiii pe timp de pace.
Punctele de frontieră ale României cu Ucraina au devenit scena unor momente extrem de emoționante. Aici tații și iubiții se despart cu îmbrățișări și lacrimi în ochi de tot ce au mai scump pe lume, cele mai dragi persoane de pe pământ. Se despart cu speranța uriașă că se vor revedea curând, cu zâmbetul pe buze, teferi și victorioși.
Iar românii îi primesc cu brațele deschise pe cei care au trecut granița cu copii în brațe, care au reușit să fugă din calea războiului din Ucraina.
Unul dintre acei mulți români care i-au ajutat cum au putut mai bine pe refugiații din Ucraina este Dan. Gestul plin de mărinimie a profesorului de matematică din București a impresionat până la lacrimi pe toți cei ce i-au aflat povestea.
A venit cu ursulețul în brațe în vama Isaccea. Gestul profesorului de matematică din București i-a emoționat până la lacrimi pe toți
“Ținea un ursuleț strâns în brațe și se uita la copiii orfani care ajunseseră în vama Isaccea. A împărțit toate jucăriile pe care le-a adus și, acum, urma să dea acest ursuleț.
Era ultimul obiect din tot ce a strâns să aducă micuților ucraineni care sosiseră în România. Ursulețul voia să îl dea unui băiat.
– Dacă reușesc să îl fac să zâmbească, o să fiu cel mai fericit om, ne-a spus Dan. El a fost al băiatului meu care acum are 30 de ani. De jucăria asta nu m-aș fi despărțit niciodată, pentru că e ca și cum mă despart de copilăria băiatului meu. Dar, acum vreau să o dau unui copil. Știu că o să-i poarte noroc și va avea o copilărie cel puțin la fel de frumoasă ca a fiului meu.
Ne-am întâlnit cu Dan după 30 de minute.
– Ați dat Ursulețul?
– Da, da… ne-a răspuns zâmbind ușor.
– Atunci, sunteți fericit.
– Chipul poate îmi zâmbește, dar inima să știți că îmi plânge. Plec la București acum. Sigur ne mai vedem pe aici.
El este Dan, are 68 de ani. A fost profesor de matematică și, dacă îl întrebați de România, o să vă spună că este cea mai frumoasă țară de pe pământ.
El este Dan, românul care a făcut atât cât a putut el pentru a vedea un copil suferind cum zâmbește.
El este Dan și, ca el, au fost foarte mulți români care au arătat în aceste zile că suntem un popor frumos.”, este povestea făcută publică pe rețelele de socializare de reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne.
