Grigore Madalina
Doi români pot avea fiecare câte 35 de ani de muncă și, cu toate acestea, să primească pensii foarte diferite. Explicația este simplă: sistemul public de pensii nu ține cont numai de numărul anilor lucrați. Contează veniturile pentru care s-au datorat contribuții sociale, punctajele acumulate, perioadele contributive și cele asimilate, precum și punctele de stabilitate. În 2026, valoarea punctului de referință este menținută la 81 de lei.
Prin urmare, afirmația „am muncit 35 de ani, deci trebuie să am aceeași pensie cu cineva care a muncit tot 35 de ani” nu reflectă modul în care este calculată pensia. Două cariere cu aceeași durată pot produce punctaje totale diferite și, implicit, pensii diferite.
Vechimea de 35 de ani nu înseamnă automat aceeași pensie
Una dintre cele mai frecvente comparații între pensionari pornește de la numărul anilor de muncă.
„Am muncit amândoi 35 de ani. De ce el primește mai mult?”
Răspunsul se găsește în formula de calcul.
Potrivit Legii nr. 360/2023, numărul total de puncte se obține prin însumarea punctajelor anuale și a punctelor de stabilitate. Cuantumul pensiei rezultă din înmulțirea numărului total de puncte cu valoarea punctului de referință.
Așadar, cei 35 de ani reprezintă numai o parte a ecuației.
Contează și cât a câștigat fiecare persoană în anii respectivi și ce venituri au constituit baza pentru plata contribuției de asigurări sociale.
Legea prevede că punctajul lunar se determină, în esență, prin raportarea venitului brut lunar care a constituit baza contribuției de asigurări sociale la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul respectiv.
De aici pot apărea diferențe importante.
O persoană care a avut venituri mai mari pentru care s-a plătit CAS poate acumula un punctaj superior unei persoane care a avut venituri mai mici, chiar dacă ambele au lucrat același număr de ani.
Salariile din timpul carierei pot face diferența
Să presupunem că două persoane au lucrat câte 35 de ani.
Prima a avut, pentru perioade lungi, venituri apropiate sau mai ridicate față de reperul salarial utilizat la calcul.
Cea de-a doua a avut venituri mai reduse.
La final, amândouă pot spune corect că au „35 de ani de muncă”.
Dar punctajul acumulat în acești ani nu va fi neapărat același.
CNPP explică faptul că la determinarea cuantumului sunt avute în vedere punctajul lunar, punctajul anual, punctele de stabilitate și numărul total de puncte realizate de asigurat.
Aceasta este una dintre explicațiile principale pentru situațiile în care doi foști colegi, vecini sau chiar persoane care au lucrat perioade asemănătoare ajung să aibă pensii diferite.
Nu este suficientă comparația numărului de ani.
Trebuie comparată întreaga carieră contributivă.
Un salariat care a avut venituri mai mari și contribuții corespunzătoare poate ajunge la un punctaj total mai mare.
În schimb, o persoană care a lucrat tot 35 de ani, dar cu venituri mai mici, poate acumula mai puține puncte.
Diferența se va vedea ulterior în cuantumul pensiei.
Ce se întâmplă cu punctele de stabilitate
Noua lege a pensiilor a introdus și mecanismul punctelor de stabilitate.
Acestea recompensează stagiile contributive mai lungi de 25 de ani.
Pentru stagiul contributiv realizat peste 25 de ani se acordă 0,50 puncte pentru fiecare an peste 25 de ani până la 30 de ani, 0,75 puncte pentru fiecare an realizat peste 30 de ani până la 35 de ani și câte un punct pentru fiecare an contributiv realizat peste 35 de ani. Pentru fracțiunile de an, punctele se acordă proporțional.
Astfel, pentru o persoană cu exact 35 de ani care sunt integral stagiu contributiv eligibil pentru stabilitate, cei zece ani de peste pragul de 25 de ani generează 6,25 puncte de stabilitate: 2,5 puncte pentru anii 26–30 și 3,75 puncte pentru anii 31–35.
Dar apare o nuanță foarte importantă.
Ceea ce oamenii numesc în limbaj obișnuit „vechime” nu este întotdeauna identic cu stagiul contributiv luat în calcul pentru acordarea punctelor de stabilitate.
CNPP arată că stagiul de cotizare poate fi format din stagiu contributiv, perioade asimilate și anumite perioade necontributive recunoscute de lege.
Prin urmare, două persoane care spun că au aceeași „vechime totală” pot avea un număr diferit de ani efectiv eligibili pentru punctele de stabilitate.
Nu toate perioadele din cei 35 de ani sunt tratate identic
Aici apare una dintre diferențele pe care mulți pensionari nu le cunosc.
Există perioade care sunt recunoscute de lege în anumite scopuri, dar care nu produc automat aceleași efecte ca anii în care au fost plătite efectiv contribuții.
Un exemplu oferit chiar de CNPP privește concediul pentru creșterea copilului.
Tratamentul acestuia diferă în funcție de perioada în care a fost efectuat.
De exemplu, CNPP precizează că perioada concediului pentru creșterea copilului de după 1 ianuarie 2006, pentru care nu s-au datorat contribuții sociale, reprezintă stagiu asimilat și, deși este luată în considerare prin excepție pentru anumite condiții privind stagiul minim și complet, nu este utilizată la acordarea punctelor de stabilitate.
Pentru concediul de creștere a copilului din alte perioade, regulile pot fi diferite.
Acesta este motivul pentru care simpla afirmație „am 35 de ani vechime” nu permite calcularea pensiei.
Trebuie văzut din ce sunt compuși acești 35 de ani.
Un exemplu simplu: aceeași vechime, pensii diferite
Să luăm două persoane fictive, Ion și Gheorghe.
Amândoi au 35 de ani luați în calcul în cariera lor.
La prima vedere, s-ar putea crede că pensiile trebuie să fie identice.
Dar Ion a avut, în medie, venituri mai mari pentru care s-au datorat contribuții sociale.
Gheorghe a avut venituri mai mici.
Chiar presupunând că ambii au aceiași 35 de ani contributivi și primesc același număr de puncte de stabilitate, punctajele acumulate din venituri pot fi diferite.
Dacă, ipotetic, Ion ajunge la 48 de puncte totale, iar Gheorghe la 38 de puncte totale, la o valoare a punctului de referință de 81 de lei, rezultatele ar fi:
Ion: 48 × 81 = 3.888 de lei.
Gheorghe: 38 × 81 = 3.078 de lei.
Diferența ar fi de 810 lei lunar.
Aceste valori sunt doar un exemplu matematic, nu simularea unor dosare reale de pensie.
În realitate, calculul se face pe baza întregii situații individuale și a punctajelor recunoscute în dosar.
Contează și ce venituri au fost înregistrate
O altă situație importantă este cea a veniturilor efectiv valorificate în calcul.
O persoană poate considera că a câștigat anumite sume de-a lungul carierei, însă pentru pensie contează veniturile care, potrivit legislației aplicabile perioadei respective, intră în calcul și pot fi dovedite sau se regăsesc în evidențele necesare.
Din acest motiv, două persoane care au lucrat chiar în aceeași întreprindere și în aceeași perioadă nu trebuie să presupună automat că vor avea aceeași pensie.
Una poate să fi avut alt salariu, alte venituri contributive sau o altă evoluție profesională.
Chiar și diferențele acumulate lună de lună pot deveni importante după o carieră de câteva decenii.
Legea actuală urmărește principiul contributivității, iar CNPP descrie noua formulă drept una bazată pe numărul total de puncte și pe contribuțiile de asigurări sociale plătite.
Punctele de stabilitate pot mări și mai mult diferențele după 35 de ani
Diferențele devin și mai interesante în cazul persoanelor care continuă să muncească după 35 de ani contributivi.
Legea acordă câte un punct de stabilitate pentru fiecare an contributiv realizat peste 35 de ani, în condițiile prevăzute de lege.
La valoarea punctului de referință din 2026, de 81 de lei, un punct înseamnă 81 de lei în formula de calcul.
Astfel, continuitatea contributivă poate avea un efect important asupra numărului total de puncte.
Spre exemplu, diferența dintre 35 și 40 de ani contributivi nu înseamnă doar încă cinci ani în care se acumulează punctaje din contribuții.
Pentru acești ani de peste 35 se adaugă și punctele de stabilitate prevăzute de lege, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
Tocmai de aceea comparațiile făcute exclusiv după „câți ani ai muncit” pot induce în eroare.
Valoarea punctului de referință este 81 de lei în 2026
Formula de bază folosită pentru cuantumul pensiei este relativ ușor de înțeles după ce a fost stabilit numărul total de puncte.
Pensia se determină prin înmulțirea numărului total de puncte cu valoarea punctului de referință.
Pentru anul 2026, CNPP precizează că valoarea punctului de referință se menține la 81 de lei.
Adevărata complexitate apare, așadar, înaintea acestei înmulțiri: la stabilirea punctajelor și a stagiilor care intră în calcul.
De aceea, doi pensionari care au aceeași vârstă și același număr aparent de ani lucrați pot ajunge la rezultate diferite.
De ce nu este corect să-ți compari pensia doar cu cea a vecinului
Faptul că vecinul primește cu 300, 500 sau 1.000 de lei mai mult nu demonstrează, prin el însuși, că propria pensie a fost calculată greșit.
Pentru o comparație relevantă ar trebui cunoscute istoricul veniturilor contributive, punctajele lunare și anuale, numărul anilor contributivi efectivi, perioadele asimilate sau necontributive și punctele de stabilitate.
Două cariere care din exterior par identice pot arăta foarte diferit într-un dosar de pensie.
În același timp, dacă un pensionar suspectează că anumite perioade sau venituri nu au fost valorificate, comparația cu alt pensionar nu este suficientă. Documentul relevant este propria decizie de pensionare și datele pe baza cărora a fost stabilit punctajul.
Ideea esențială este simplă: pensia nu este stabilită numai după numărul anilor de muncă, ci după punctele acumulate de fiecare persoană pe parcursul carierei și regulile aplicabile acelor perioade.
