În lumina reflectoarelor, Alin Oprea, solistul trupei „Talisman,” a fost întotdeauna un simbol al energiei și pasiunii pe scenă. Dar în spatele zâmbetului său și al succesului profesional, se ascunde o poveste personală plină de suferință, abandon și, într-un final, iertare. Într-un interviu recent, Alin a decis să-și deschidă sufletul și să vorbească despre cele mai dureroase experiențe din viața sa: relația destrămată cu copiii săi și rănile lăsate de propriul său tată, care l-a părăsit înainte de a se naște.
Alin Oprea și povara abandonului
Divorțul de prima sa soție, Larisa, a fost un punct de cotitură în viața lui Alin. Cei doi copii ai săi, care au ales să rămână alături de mama lor, au întrerupt orice legătură cu el. Pentru Alin, acest abandon a fost mai mult decât o simplă separare; a fost o reactivare a unei dureri mai vechi, cea a copilului care și-a dorit toată viața o relație cu un tată care nu a fost niciodată prezent.
„Am iertat-o 100%. Pot să o iert pentru orice, iar copii, în momentul divorțului, erau majori. Nu cred că o mamă poate obliga niște copii majori să facă ceva. Au făcut din proprie i pentru că așa au considerat ei că trebuie să își protejeze mama. Ceea ce e un lucru frumos într-un fel. Pentru că între doi oameni, un bărbat şi femeie, eu cred că dacă nu poți să fii echidistant, e frumos să îți protejezi mama, nu tatăl. Ideal ar fi fost să fie echidistanți. Nu s-a putut, din motive care nici nu contează. Dar și-au apărat mama. Lucru care e foarte important. Mama lor, de asemenea, își apără puii. Eu mă bucur că au rămas măcar ei uniți. E foarte important. Că putea un divorț ca ăsta să îi dezbine în toate direcțile. Și atunci, cea mai puţin perdantă variantă a fost asta. Să fiu eu scos din schemă și ei să rămână în continuare cu toate bunurile. Cu toate bunurile și cu toți banii au rămas pentru că le-am făcut eu cadou, nu pentru că mi-au luat. Faptul că le-au luat a fost doar așa o mârlănie”, a declarat artistul pentru „Altceva cu Adrian Artene”.
Copiii săi nu au mai vorbit cu el după divorțul de mama lor
Rănit, dar nu învins, Alin Oprea a ales să-și exprime iubirea pentru copiii săi într-un mod neașteptat: le-a lăsat întreaga sa avere.
„Au rămas cu toate bunurile și cu toți banii,” a declarat artistul, menționând că acest gest nu a fost o obligație, ci un cadou din partea lui. În spatele acestei generozități se află dorința sa de a le oferi copiilor o bază solidă, chiar dacă el însuși nu mai face parte din viața lor de zi cu zi.
Alin vorbește cu o maturitate care trădează adâncimea durerii sale, dar și puterea de a merge mai departe. În loc să caute vinovați, a ales calea iertării, concentrându-se pe ceea ce este cu adevărat important pentru el: fericirea și unitatea copiilor săi.
Alin Oprea, despre umbra tatălui său și golul lăsat în suflet
Povestea abandonului lui Alin Oprea nu începe cu copiii săi, ci cu propriul său tată, un om care l-a părăsit chiar înainte de a se naște. Într-o mărturisire emoționantă, Alin a vorbit despre cum această absență a tatălui a modelat întreaga sa viață.
„Povestea mea de viață începe puțin înainte să mă nasc, pentru că eu provin, practic, din familia Rațiu, sunt un descendent al familiei Rațiu. Mă cheamă Oprea, după numele mamei, care a fost preluat după numele tatălui fratelui meu. O familie care înainte de perioada interbelică a avut lucruri importante de spus în istorie României, a fost prima familie nobiliară de români din Ardeal, celelalte erau maghiare și austriece. Familia Rațiu a luptat greu să fie respectată și apreciată. Sigur, a venit comunismul și a distrus tot acest imperiu creat pe valoare și a impus un imperiu creat pe clasa muncitoare, între ghilimele, pentru că, de fapt, clasa muncitoare era doar o fațadă, iar cei de la putere conduceau prin intermediul unor interpuși, acolo”, a mai spus Alin Oprea.
„Liniuța” din buletinul său, care indică absența unui nume de tată, a fost o rană deschisă care l-a durut mare parte din viață. Această experiență de abandon l-a făcut să simtă o lipsă profundă, o dorință nesatisfăcută de a fi recunoscut și iubit de cel care ar fi trebuit să-i fie protector și ghid.
„Sigur că nu mă puteam naște fără un tată, însă tată meu, după ce mama i-a dat toată încrederea, a crezut că va avea un soț, după ce soțul dinainte, tatăl fratelui meu, a murit la 22 de ani, când mama avea 20, crezând că-și va reface viața… Nu și-a refăcut-o! De fapt, a descoperit că tata mai avea o familie, mai avea copii. A aflat prea târziu, a hotărât ca eu să rămân alinarea vieții ei și o amintire frumoasă din a doua iubire, iar tatăl meu nu a venit nici măcar la nașterea mea, să mă vadă sau să semneze în locul acelei liniuțe din buletin pe care am avut-o toată viața și m-a durut mare parte a vieții liniuța asta”, a mai povestit Alin.
Pentru Alin Oprea, viața a fost o succesiune de lupte emoționale, în care a trebuit să învețe să ierte și să meargă mai departe, în ciuda suferinței. Deși nu și-a putut reconstrui relația cu tatăl său, a învățat să accepte ceea ce nu poate schimba și să-și găsească pacea interioară prin iertare.
Relația sa cu copiii, deși ruptă momentan, nu este un capitol închis. Alin trăiește cu speranța că, într-o zi, vor reuși să refacă legătura pierdută. În același timp, rămâne recunoscător pentru momentele în care familia sa, în forma sa originală, era întreagă și fericită.
Sursa foto: Arhivă