După cinci ani de tratamente, speranțe și lacrimi, minunea s-a întâmplat: cele două linii roz au apărut pe testul de sarcină. Dar după atâtea dezamăgiri, teama de a-l entuziasma pe Ronald pentru nimic m-a făcut să păstrez tăcerea. Aveam nevoie de confirmare medicală înainte de a-i spune că vom fi părinți.
Ecografia a fost magică. Doctorul mi-a arătat bătăile firave ale inimii micuțului nostru și, pentru prima oară, am simțit că visul nostru devenise realitate. Dar bucuria mi s-a transformat în gheață în momentul în care am ieșit din cabinet.
Am fost la o ecografie și l-am văzut pe soțul meu îmbrățișând o femeie însărcinată
La capătul holului, l-am văzut. Pe Ronald. Îmbrățișând o femeie însărcinată, mângâindu-i burtica cu un gest plin de tandrețe. Privirea lor spunea totul. Erau apropiați, prea apropiați.
M-am ascuns în spatele unui automat de gustări, cu inima zvâcnind dureros în piept. Cine era ea? Ce căuta el acolo? Am simțit un nod uriaș în gât, dar am știut că nu puteam pleca fără răspunsuri. Așa că, strângându-mi geanta în mână, i-am urmărit până la o casă mică, izolată. O casă pe care nu o recunoșteam.
M-am strecurat cât mai aproape, ascunzându-mă în spatele unui gard viu. O fereastră lăsată întredeschisă mi-a permis să aud bucăți din conversația lor.
— Ești sigur că totul e în regulă? spuse femeia cu o voce caldă. — Da, doctorul a spus că evoluează bine. Dar îmi fac griji… mai sunt câteva luni și vreau să fiu aici pentru tine, răspunse Ronald.
Respirația mi s-a blocat. Fiecare cuvânt era un pumnal în inimă. Simțeam că mă sufoc. El a fost întotdeauna lângă mine în această luptă pentru a avea un copil, iar acum era aici, având grijă de altcineva?
Lacrimi amare mi-au înmuiat obrajii. Îmi venea să intru peste ei, să țip, să-l confrunt, dar picioarele îmi erau înțepenite. Apoi, vocea femeii mi-a înghețat sângele în vene.
— Nu știu cum să-i spun că eu sunt mama surogat. Merită să afle adevărul.
Mi-am dus mâna la gură, șocată. O căuta pe ea pentru că… pentru că era femeia care purta copilul nostru? Totul s-a învârtit în jurul meu, ca și cum lumea se destrăma și se reconstruia într-o clipă.
Atunci am înțeles. Ronald făcuse acest sacrificiu pentru noi, pentru că mă iubea prea mult ca să mă vadă suferind. Își dorise atât de mult un copil, încât găsise această soluție, temându-se să-mi dea speranțe deșarte.
Mi-am șters lacrimile și am pășit spre ușă. Era timpul să aflu adevărul, dar mai ales, să-i spun și eu secretul meu: că purtam copilul nostru în pântece.
Ronald deschise ușa, surprins și îngrijorat când mă văzu acolo. Ochii lui căprui cercetau expresia mea tulburată.
— Emma?! Ce faci aici?
Femeia de lângă el ne privi cu o teamă ascunsă în privire
Am inspirat adânc, încercând să-mi găsesc cuvintele. Femeia de lângă el ne privi cu o teamă ascunsă în privire.
— Am venit să-ți spun că… sunt însărcinată. Dar se pare că tu aveai un secret și mai mare, am rostit cu o voce tremurândă.
Ronald rămase nemișcat pentru câteva secunde, apoi un zâmbet i se contură pe față. Ochii i se umeziră, iar în locul șocului, am văzut bucurie pură.
— Emma… nu pot să cred! Apoi, privirea i se îndreptă spre femeie. Trebuie să-ți explic totul. Ea… este mama surogat. Am apelat la această soluție pentru că îmi era teamă să-ți mai văd suferința. Dar acum… acum avem două minuni care vin pe lume!
Am simțit cum furia și durerea se topesc, lăsând loc unei emoții copleșitoare. Nu era trădare. Era iubire, sacrificiu și speranță. Ronald mă îmbrățișă, iar pentru prima dată, după ani de luptă, ne-am simțit compleți.
Sursa foto: Arhivă