Mirela Loșniță
Românii pot primi din farmacie anumite antibiotice și antifungice de uz sistemic fără să prezinte o prescripție medicală, însă această posibilitate nu înseamnă că medicamentele respective au devenit tratamente care pot fi cumpărate liber. Reglementarea se referă la o situație de urgență și permite eliberarea unei cantități limitate, necesare pentru cel mult 48 de ore de tratament.
Procedura este prevăzută de Ordinul nr. 183/2024 al Ministerului Sănătății și a fost introdusă pentru a permite accesul la tratament în anumite situații, păstrând în același timp un control strict asupra antibioticelor. Măsura este importantă și în contextul combaterii rezistenței antimicrobiene, una dintre problemele provocate de utilizarea incorectă sau excesivă a acestor medicamente.
În practică, expresia „antibiotice fără rețetă” poate crea confuzie. Regula nu oferă pacientului posibilitatea de a merge pur și simplu la farmacie și de a solicita orice antibiotic dorește, în orice cantitate.
Ce înseamnă, de fapt, „doza de urgență”
Reglementarea permite farmaciștilor să elibereze, în anumite condiții, medicamente din categoria antibioticelor și antifungicelor de uz sistemic prevăzute în lista aferentă ordinului, fără ca pacientul să prezinte în acel moment o prescripție medicală.
Cantitatea acordată trebuie să fie cea necesară pentru maximum 48 de ore de tratament, iar administrarea trebuie stabilită în conformitate cu informațiile oficiale ale medicamentului.
Ordinul precizează:
„Farmaciștii pot elibera medicamente din categoria antibioticelor și antifungicelor de uz sistemic, marcate cu «*» în anexa nr. 1, fără prescripție medicală, în cantitatea necesară pentru 48 de ore, respectând modul de administrare prevăzut în rezumatul caracteristicilor produsului”.
Prin urmare, cele 48 de ore nu reprezintă neapărat durata întregului tratament. Este vorba despre cantitatea care îi permite pacientului să înceapă administrarea în situația în care nu poate obține imediat o prescripție.
Ulterior, pacientul trebuie să se adreseze medicului pentru evaluare și, dacă este cazul, pentru continuarea tratamentului în condițiile recomandate.
Ce antibiotice pot fi acordate în această situație
Regula nu se aplică tuturor antibioticelor existente pe piață.
Sunt vizate medicamentele marcate în mod expres în anexa prevăzută de reglementare. Printre substanțele menționate se află amoxicilina, ampicilina, doxiciclina și oxacilina.
Există însă condiții care trebuie respectate.
Pacientul trebuie să semneze o declarație pe propria răspundere prin care confirmă că nu a mai primit același medicament în regim de urgență de la o altă farmacie.
Practic, mecanismul a fost conceput pentru situațiile în care accesul rapid la un medic este dificil, nu pentru ca pacienții să își stabilească singuri tratamentul cu antibiotice.
În cazul copiilor, trebuie acordată o atenție suplimentară formei farmaceutice și cantității. Farmacia va elibera cea mai mică formă de ambalaj disponibilă care poate acoperi cantitatea necesară.
Este important de reținut că antibioticele nu sunt eficiente împotriva tuturor infecțiilor. De exemplu, ele nu tratează infecțiile virale obișnuite, iar administrarea fără o indicație corectă poate aduce mai multe probleme decât beneficii.
Farmacistul nu este obligat să ofere automat antibioticul solicitat
Una dintre cele mai frecvente neînțelegeri apare tocmai aici.
Faptul că legislația prevede posibilitatea eliberării unei cantități pentru 48 de ore nu transformă antibioticele respective în medicamente obișnuite eliberate fără prescripție.
Eliberarea în regim de urgență trebuie realizată potrivit regulilor de bună practică farmaceutică și cu respectarea condițiilor prevăzute pentru această procedură.
Farmacistul trebuie să țină cont inclusiv de medicamentul solicitat, concentrația acestuia, forma farmaceutică, cantitatea necesară și modul de administrare.
Prin urmare, pacientul nu ar trebui să interpreteze „doza de urgență” ca pe un drept de a cumpăra orice antibiotic consideră potrivit.
Rolul acestei excepții este de a acoperi o situație limitată, până când pacientul poate ajunge la medic.
Ce informații sunt înregistrate atunci când antibioticul este eliberat
Reglementarea prevede și o evidență a medicamentelor acordate în acest regim.
Printre informațiile asociate eliberării se pot afla datele de identificare ale pacientului, inclusiv numele, vârsta și CNP-ul sau informațiile corespunzătoare în cazul cetățenilor străini.
De asemenea, sunt consemnate informații despre medicament, precum denumirea, concentrația, forma farmaceutică, cantitatea și modul de administrare.
Sunt înregistrate și date referitoare la farmacist și momentul în care medicamentul a fost acordat, precum și informațiile necesare referitoare la situația medicală pentru care s-a solicitat eliberarea.
Acest mecanism este important tocmai pentru că antibioticele reprezintă o categorie specială de medicamente, iar utilizarea lor trebuie urmărită mult mai atent decât în cazul tratamentelor care pot fi cumpărate în mod obișnuit fără prescripție.
De ce au fost introduse reguli atât de stricte
Rezistența la antibiotice apare atunci când bacteriile dezvoltă mecanisme prin care medicamentele folosite împotriva lor nu mai sunt eficiente.
Utilizarea inutilă a antibioticelor, administrarea unor medicamente nepotrivite sau folosirea lor în mod incorect contribuie la această problemă.
De aceea, posibilitatea acordării unei cantități de urgență nu trebuie confundată cu încurajarea automedicației.
Dimpotrivă, sistemul încearcă să găsească un echilibru între două situații: pacientul care are nevoie să înceapă rapid un tratament și necesitatea de a împiedica folosirea necontrolată a antibioticelor.
Pentru români, diferența esențială este simplă: anumite antibiotice pot fi acordate fără prescripție doar în condițiile speciale prevăzute pentru „doza de urgență”, într-o cantitate suficientă pentru maximum 48 de ore. Această excepție nu transformă antibioticele în medicamente disponibile la liber și nici nu înlocuiește consultul medical atunci când acesta este necesar.
