Georgescu Dragos
Pe 20 decembrie, calendarul ortodox marchează una dintre cele mai puternice și încărcate simbolic zile ale lunii decembrie: pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie, numit și Teoforul, adică „Purtătorul de Dumnezeu”. Această zi nu este importantă doar din perspectivă religioasă, ci și din punct de vedere al tradițiilor populare românești, fiind cunoscută în mentalul colectiv drept Ignatul, momentul ritualic al sacrificării porcului de Crăciun. În anul 2025, data de 20 decembrie cade sâmbătă, iar pentru multe familii, mai ales din mediul rural, rămâne un reper clar care anunță apropierea sărbătorii Nașterii Domnului.
Calendar 20 decembrie 2025. Sărbătoare mare mâine pentru ortodocși. Ce trebuie să faci pentru a avea parte de împliniri
Luna decembrie este, în tradiția ortodoxă, una dintre cele mai dense perioade din punct de vedere spiritual. Este luna în care postul, rugăciunea, tradițiile și pregătirea sufletească se împletesc cu obiceiurile transmise din generație în generație. De la începutul Postului Crăciunului, în noiembrie, până la marea sărbătoare din 25 decembrie, credincioșii sunt chemați la cumpătare, curățenie interioară și apropiere de valorile creștine.
În acest context, sărbătoarea Sfântului Ignatie Teoforul are o dublă semnificație. Pe de o parte, este o zi de pomenire a unui mare martir al Bisericii, unul dintre primii episcopi ai Antiohiei, discipol al apostolilor și mărturisitor al credinței creștine în vremuri de prigoană. Pe de altă parte, este ziua în care tradiția populară românească a așezat începutul pregătirilor concrete pentru masa de Crăciun, prin sacrificarea porcului.
Sfântul Ignatie Teoforul este cunoscut în istoria Bisericii ca fiind un om al credinței neclintite. Tradiția spune că ar fi fost copilul pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a luat în brațe atunci când le-a vorbit ucenicilor despre smerenie. Mai târziu, Ignatie avea să devină episcop al Antiohiei și unul dintre cei mai importanți teologi ai primelor veacuri creștine. A fost arestat în timpul persecuțiilor romane și trimis la Roma, unde a fost martirizat, fiind dat pradă fiarelor în amfiteatru. Scrisorile sale, păstrate până astăzi, sunt considerate documente fundamentale ale creștinismului timpuriu.
În tradiția populară românească, ziua de Ignat este asociată mai puțin cu viața sfântului și mai mult cu obiceiul tăierii porcului. Această practică are rădăcini vechi, precreștine, fiind ulterior asimilată și reinterpretată în context creștin. Sacrificarea porcului nu este privită doar ca un act gospodăresc, ci ca un ritual cu reguli clare, respectate cu strictețe mai ales în satele românești.
Potrivit obiceiului, porcul nu se taie înainte de ivirea zorilor și nici după apusul soarelui. Momentul este ales cu grijă, iar întreaga activitate este însoțită de gesturi ritualice. De regulă, sacrificarea este făcută de bărbatul casei sau de un bărbat priceput, chemat special pentru acest lucru. Înainte de tăiere, acesta face semnul crucii și rostește o rugăciune scurtă, cunoscută în multe zone sub forma: „Tatăl nostru. Să-l mâncați sănătoși”. Acest gest simbolizează binecuvântarea hranei și recunoașterea faptului că sacrificiul este făcut pentru bunăstarea familiei.
Femeia are un rol esențial imediat după sacrificare. Ea se ocupă de tranșarea cărnii, de pregătirea bucăților și de organizarea preparatelor care vor urma. În multe gospodării, munca se face în echipă, fiecare având o sarcină bine stabilită. Carnea este spălată, porționată și pregătită pentru afumare, congelare sau gătire imediată.
Un moment central al zilei de Ignat este pomana porcului. Aceasta nu este doar o masă obișnuită, ci un obicei cu valoare simbolică și comunitară. Pomana porcului se pregătește din carne tăiată din mai multe părți ale animalului și se gătește, de obicei, într-un ceaun mare sau într-o cratiță încăpătoare. Femeia prăjește bucățile de carne, adaugă sare și condimente simple, iar alături pregătește o mămăligă mare, din care mănâncă toți cei care au participat la sacrificare.
Această masă are rolul de a aduna oamenii, de a marca finalul muncii și de a întări legăturile dintre membrii familiei și comunității. În unele zone, se spune că este bine ca pomana porcului să fie împărțită și vecinilor sau persoanelor mai nevoiașe, pentru ca anul ce vine să fie unul îmbelșugat.
Ce este Ignatul
Ignatul este, așadar, mai mult decât o zi din calendar. Este un prag simbolic între post și sărbătoare, între muncă și bucurie, între tradiție și prezent. Chiar dacă în mediul urban obiceiul sacrificării porcului este tot mai rar practicat, semnificația zilei rămâne puternică. Mulți români păstrează tradiția într-o formă adaptată, cumpărând carne pregătită sau reunindu-se cu familia în jurul preparatelor specifice.
Din punct de vedere religios, ziua de 20 decembrie rămâne una de pomenire și reculegere. Deși nu este o zi cu dezlegare la carne în Postul Crăciunului, tradiția populară a făcut ca această regulă să fie interpretată diferit în contextul sacrificării porcului. Biserica subliniază însă importanța echilibrului, a respectului pentru post și a înțelegerii sensului profund al pregătirii pentru Crăciun.
Luna decembrie continuă, după Ignat, cu zile încărcate de semnificație spirituală. Urmează Ajunul Crăciunului, Nașterea Domnului, Soborul Maicii Domnului și alte sărbători care încheie anul într-o atmosferă de speranță și comuniune. În acest șir de evenimente, Ignatul rămâne momentul care anunță, într-un mod foarte concret, apropierea Crăciunului.
Pentru multe familii, această zi este legată de amintiri puternice: mirosul de fum, sunetul ceaunului, agitația din curte, mesele simple, dar pline de semnificație. Sunt imagini care se transmit din generație în generație și care dau sens sărbătorilor de iarnă dincolo de aspectul lor comercial.
Calendarul ortodox din 20 decembrie 2025 reamintește, astfel, nu doar de un mare sfânt al Bisericii, ci și de o identitate culturală profundă, în care credința și tradiția populară se completează. Ignatul rămâne o zi a începuturilor, a pregătirii și a legăturii dintre om, comunitate și credință, într-o perioadă în care timpul pare să capete o altă densitate și o altă valoare.
