Pe data de 1 septembrie 2024, Biserica Ortodoxă Română marchează începutul noului an bisericesc, zi în care este prăznuit și Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul. Această zi este semnificativă nu doar pentru înnoirea anului liturgic, ci și pentru faptul că Sfântul Dionisie este cel care a introdus calendarul creștin, împărțind istoria în două mari perioade: „înainte de Hristos” și „după Hristos”.
Dionisie Exiguul, cunoscut și sub numele de Dionisie „cel Mic”, s-a născut în Scythia Mică, pe teritoriul Dobrogei de astăzi, în secolul al V-lea
Deși și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Roma, unde a fost starețul unei mănăstiri, el a rămas în istorie prin contribuția sa extraordinară la teologie și la stabilirea calendarului creștin. Traducător de seamă al unor lucrări teologice din greacă în latină, Dionisie a jucat un rol crucial în difuzarea cunoștințelor teologice în Europa Occidentală.
Dionisie Exiguul este recunoscut pentru faptul că a calculat anul nașterii lui Hristos și a stabilit începutul erei creștine, propunând un sistem de numerotare a anilor care a înlocuit vechiul calendar roman, ce începea cu data întemeierii Romei. Potrivit calculelor sale, anul 753 de la întemeierea Romei corespundea nașterii lui Hristos, adică anul 1 al erei creștine. Deși calculele sale au fost ulterior corectate de alți teologi și istorici, sistemul de numerotare propus de el a fost adoptat pe scară largă și este utilizat până în prezent.
Anul bisericesc începe pe 1 septembrie și se încheie pe 31 august, această dată fiind aleasă în tradiția ortodoxă din două motive principale
Pe de o parte, în tradiția iudaică, 1 septembrie marca începutul lucrării de creare a lumii de către Dumnezeu. Pe de altă parte, tradiția creștină indică faptul că în această zi, Mântuitorul Iisus Hristos și-ar fi început activitatea publică, propovăduind Evanghelia. În bisericile ortodoxe, această zi este marcată prin oficierea slujbei Te Deum, rugăciune de mulțumire pentru anul care începe.
Începutul anului bisericesc este legat de istoria mântuirii și rezumă, pe parcursul unui an liturgic, întreaga lucrare a lui Dumnezeu, de la creație până la sfârșitul lumii. Biserica Ortodoxă structurează anul liturgic astfel încât să reflecte aceste momente esențiale din istoria mântuirii. De exemplu, anul bisericesc se încheie cu sărbători importante precum Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august). Aceste sărbători marchează simbolic sfârșitul lumii actuale și începutul vieții veșnice, reamintind credincioșilor importanța pocăinței și a pregătirii pentru împărăția lui Dumnezeu.
Semnificația zilei de 1 septembrie este amplificată și de faptul că romanii calculau anii indictionului de la această dată. Indictionul reprezenta un ciclu fiscal de 15 ani utilizat în Imperiul Roman pentru colectarea taxelor, și a fost adoptat ulterior și în lumea bizantină și în tradiția bisericească ortodoxă.
Sfântul Dionisie Exiguul rămâne o figură marcantă în istoria Bisericii Ortodoxe, nu doar prin contribuția sa la stabilirea calendarului creștin, ci și prin viața sa ascetică și prin devotamentul său față de promovarea teologiei creștine. Ziua de 1 septembrie, când este comemorat acest sfânt, oferă credincioșilor prilejul de a reflecta asupra trecerii timpului, a începuturilor noi și a importanței menținerii unei legături vii cu Dumnezeu pe parcursul întregului an.
În concluzie, data de 1 septembrie marchează nu doar începutul unui nou an bisericesc, ci și un moment de aducere aminte a marilor contribuții aduse de Sfinți precum Dionisie Exiguul la evoluția spirituală și culturală a creștinismului. Această zi, încărcată de semnificații teologice și istorice, îndeamnă credincioșii să își înceapă anul cu rugăciune, post și recunoștință pentru binecuvântările primite, urmărind să își întărească credința și să își îmbunătățească viața spirituală.