Georgescu Dragos
Calendarul ortodox românesc din data de 18 decembrie îi pomenește pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, pe Sfântul Mucenic Sebastian, pe Zoe, soția acestuia, și pe însoțitorii lor: Tranchilin, Nicostrat, Claudie, Castor, Tiburtie, Castul, Marcelin și Marcu.
Calendar ortodox 18 decembrie 2025. Sărbătoare mare joi. Un sfânt drag românilor este prăznuit mâine
În aceeași zi, calendarul greco-catolic îl cinstește pe Sfântul Sebastian și pe cei care au pătimit împreună cu el, în timp ce calendarul romano-catolic îl amintește pe Sfântul Zosim. Pentru credincioșii ortodocși din România, însă, 18 decembrie este legată în mod special de figura luminoasă a Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, unul dintre cei mai importanți sfinți ai Moldovei și o personalitate spirituală care a marcat profund istoria monahismului românesc.
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul este descris în Viețile Sfinților drept „unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl al pustiei şi povăţuitor al călugărilor”. Această caracterizare sintetizează esența vieții sale: o existență dedicată ascezei, rugăciunii neîncetate și îndrumării duhovnicești, într-o perioadă istorică marcată de frământări politice și sociale.
Sfântul s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-o familie de oameni săraci, pe moșia Mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuți. La botez a primit numele Dumitru, iar copilăria sa a fost una modestă, lipsită de bunuri materiale, dar bogată în credință și rânduială. Încă din primii ani de viață, Dumitru a fost crescut în apropierea mănăstirii, fapt care i-a influențat decisiv parcursul spiritual.
La vârsta de zece ani, copilul a fost dat să învețe carte în cadrul Mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuți. Aici a deprins nu doar citirea și scrierea, ci și tainele slujbelor bisericești, ale cântării și ale disciplinei monahale. Viața în mănăstire l-a format sufletește și l-a apropiat tot mai mult de idealul vieții călugărești. După cinci ani de ucenicie și formare, tânărul Dumitru a fost primit în obștea monahală, fiind tuns în monahism și primind numele David, după prorocul și împăratul biblic.
Sub numele de monah David, viitorul Sfânt Daniil a dus o viață de nevoință aspră, dedicată postului, ascultării și rugăciunii. A fost cunoscut pentru seriozitatea sa, pentru smerenie și pentru râvna cu care împlinea toate îndatoririle încredințate. După o perioadă îndelungată de slujire în mănăstire, monahul David a fost hirotonit preot, devenind astfel nu doar slujitor al altarului, ci și duhovnic pentru mulți credincioși.
Faima sa de mare duhovnic s-a răspândit rapid în părțile de nord ale Moldovei. Oamenii veneau să-i ceară sfat, să se spovedească și să primească mângâiere sufletească. Deși această recunoaștere era o dovadă a harului său, monahul David simțea tot mai mult nevoia de liniște și retragere. Dorința de a se dedica rugăciunii neîncetate și de a fugi de slava lumească l-a determinat să ceară binecuvântare episcopului de Rădăuți pentru a se retrage într-un loc mai izolat.
Astfel, a ajuns la Mănăstirea Sfântul Lavrentie, cunoscută și sub numele de Laurențiu. Chiar și aici, însă, liniștea deplină era greu de găsit. Credincioșii și bolnavii continuau să-l caute, atrași de darul său duhovnicesc și de puterea rugăciunii sale. Ziua, monahul își împlinea ascultările și primea oamenii care aveau nevoie de ajutor, iar noaptea se retrăgea în rugăciune și priveghere. Pentru a fi de folos obștii, împletea coșuri de nuiele, muncă simplă, dar făcută cu smerenie și răbdare.
La Mănăstirea Sfântul Lavrentie, monahul David a îmbrăcat marea schimă, un pas important în viața monahală, care presupune o nevoință și mai aspră. Cu această ocazie, și-a schimbat numele în Daniil, nume sub care avea să rămână cunoscut în istoria Bisericii. Noul nume simboliza o renaștere spirituală și o consacrare totală vieții de sihastru.
Dorul de singurătate și de rugăciune neîntreruptă l-a determinat, cu puțin înainte de anul 1450, să se retragă complet din lume. Sfântul Daniil s-a ascuns în adâncul codrilor, pe valea pârâului Secu, în județul Neamț. Aici, într-un loc sălbatic și greu accesibil, a dus o viață de asceză extremă timp de paisprezece ani. Se hrănea frugal, se ruga neîncetat și îndura greutățile naturii fără a se plânge. Această perioadă de nevoință a stat la baza viitoarei Mănăstiri Sihăstria, care avea să devină un important centru monahal.
Chiar și în această izolare profundă, vestea despre viața și sfințenia sa a ajuns din nou la oameni. Ucenici și credincioși au început să-l caute, dorind să primească sfat și îndrumare. Văzând că liniștea sa este din nou tulburată, Sfântul Daniil a ales să se retragă încă o dată, de această dată în nordul Moldovei, aproape de Sihăstria Putnei. Acolo a continuat viața de sihastru, rămânând însă un reper spiritual pentru toți cei care ajungeau la el.
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul a fost nu doar un mare nevoitor, ci și un sfătuitor al voievozilor, inclusiv al lui Ștefan cel Mare, potrivit tradiției. Prin cuvântul său cumpătat și prin discernământul duhovnicesc, a influențat decizii importante și a întărit credința într-o perioadă dificilă pentru Moldova.
Cinstirea sa în ziua de 18 decembrie este un prilej de reflecție asupra valorilor pe care le-a întruchipat: smerenia, răbdarea, rugăciunea și iubirea față de Dumnezeu și de oameni. Viața Sfântului Daniil Sihastrul rămâne un exemplu de dăruire totală și de renunțare la cele lumești, în căutarea unei legături profunde cu divinitatea.
Pentru credincioșii care îl pomenesc în această zi, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul este un mijlocitor puternic înaintea lui Dumnezeu, un sfânt al liniștii interioare și al statorniciei în credință. Calendarul ortodox din 18 decembrie nu este doar o enumerare de nume sfinte, ci o invitație la adâncirea vieții spirituale, inspirată de exemplul celor care au ales calea ascezei și a rugăciunii neîncetate.
