Vanatoru Andreea
Calendarul ortodox din 27 septembrie 2026 îi pune în prim-plan pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești, și pe Sfinții Mucenici Calistrat și Epiharia. Ziua are o semnificație aparte pentru credincioși, Sfântul Antim fiind una dintre personalitățile importante ale Bisericii Ortodoxe Române, cunoscut atât pentru activitatea sa religioasă, cât și pentru contribuția majoră la dezvoltarea tiparului și a limbii române în cult.
De la Andrei, tânărul din Iviria, la călugărul Antim
Sfântul Antim Ivireanul s-a născut în jurul anului 1650, în Iviria, pe teritoriul Georgiei de astăzi. Părinții săi, Ioan și Maria, erau credincioși, iar copilul a primit la botez numele Andrei.
Încă din tinerețe, Andrei s-a remarcat prin talentul artistic, fiind priceput la pictură și sculptură bisericească. Viața lui avea însă să fie marcată de o perioadă dramatică. În timpul unei incursiuni otomane în ținuturile natale, a fost luat rob și a cunoscut greutățile vieții departe de casă și de comunitatea sa.
Ulterior, a fost răscumpărat de Patriarhul Ierusalimului, Dositei Notara, care l-a apropiat de viața monahală. A devenit călugăr și și-a continuat pregătirea, ajungând să stăpânească mai multe limbi, printre care greaca, turca și araba.
Antim Ivireanul și începuturile activității sale în Moldova
În jurul anului 1690, Antim a ajuns în Moldova, la Iași, unde a fost implicat în organizarea unei tipografii grecești la Mănăstirea Cetățuia.
Aici a intrat în contact cu tradiția cărturărească românească și cu opera Sfântului Mitropolit Dosoftei. Tot în această perioadă a învățat meșteșugul tiparului de la episcopul Mitrofan al Hușilor.
Experiența acumulată avea să fie esențială pentru activitatea pe care urma să o desfășoare ulterior în Țara Românească.
Cărțile tipărite de Antim au avut un rol important
Ajuns în Țara Românească, Antim Ivireanul a fost sprijinit de domnitorul Constantin Brâncoveanu și s-a implicat intens în tipărirea cărților bisericești.
A fost stareț al Mănăstirii Snagov, iar în anul 1691 a preluat tipografia Mitropoliei Țării Românești. Câțiva ani mai târziu, a organizat la Snagov o adevărată școală de tipografie.
Din atelierele coordonate de el au ieșit numeroase lucrări importante, printre care Antologhionul, Evangheliarul, Octoihul, Floarea darurilor, Ceaslovul greco-slavo-român și alte cărți destinate vieții bisericești și educației religioase.
Una dintre preocupările sale constante a fost folosirea limbii române, astfel încât textele religioase să poată fi înțelese de cât mai mulți credincioși.
A devenit episcop de Râmnic și apoi mitropolit
La 16 martie 1705, Antim Ivireanul a fost ales episcop de Râmnic. În perioada în care a ocupat această funcție, a continuat activitatea tipografică și a contribuit la repararea și înfrumusețarea mai multor lăcașuri de cult.
În anul 1708, a fost înscăunat mitropolit al Țării Românești. În noua sa poziție, a continuat să sprijine tipărirea cărților în limba română.
Un moment important l-a reprezentat anul 1713, când a fost tipărit Liturghierul integral în limba română, contribuție considerată esențială pentru consolidarea folosirii limbii române în cult.
„Didahiile”, una dintre cele mai importante moșteniri
Opera lui Antim Ivireanul nu s-a limitat la tipografie. Mitropolitul a rămas cunoscut și prin Didahii, colecția sa de predici rostite în timpul păstoririi.
Lucrarea cuprinde 28 de predici dedicate unor sărbători importante ale Bisericii, Maicii Domnului și sfinților, alături de mai multe cuvântări ocazionale.
Prin aceste texte, Antim a transmis credincioșilor îndemnuri privind credința, pocăința și responsabilitatea morală, devenind una dintre figurile importante ale culturii religioase românești.
Sfârșitul tragic al mitropolitului
Ultimii ani ai vieții sale au fost marcați de conflicte politice și religioase. Antim Ivireanul a fost arestat în 1716 și supus unor umilințe și suferințe. A fost caterisit și condamnat la închisoare pe viață la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai.
Nu a mai ajuns însă la destinație. Pe drumul spre locul exilului, a fost ucis de ostași otomani, iar trupul său a fost aruncat în râul Tungia, în apropiere de Adrianopol.
Caterisirea sa a fost ridicată în anul 1966 de Patriarhia Ecumenică. În 1992, Antim Ivireanul a fost trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Române ca Sfânt Ierarh și Sfințit Mucenic, iar data de 27 septembrie a fost stabilită ca zi de pomenire.
Pentru credincioși, Sfântul Antim Ivireanul rămâne un model de credință, cultură și slujire, dar și o personalitate care a avut o contribuție decisivă la dezvoltarea tiparului și la afirmarea limbii române în Biserică.
Rugăciunea către Sfântul Antim Ivireanul
Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai rânduit păstori şi învăţătorii turmei tale, şi cu dumnezeiască înţelepciune ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viaţa ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai dobândit-o de la Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Antim, să dăruiască pace şi mare milă celor ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Sfântul Mucenic Calistrat, soldatul care nu și-a lepădat credința
Pe 27 septembrie, alături de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Biserica Ortodoxă îl pomenește și pe Sfântul Mucenic Calistrat, cunoscut pentru credința sa puternică și pentru faptul că a rămas statornic în mărturisirea lui Hristos în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor.
Calistrat s-a născut în Cartagina, în Africa, într-o familie creștină. Ajuns la maturitate, a ales cariera militară și a intrat într-una dintre legiunile Imperiului Roman. A slujit sub comanda lui Persentin, într-o perioadă în care creștinii erau persecutați în timpul împăraților Dioclețian și Maximian.
Potrivit tradiției creștine, credința lui Calistrat a fost descoperită de ceilalți soldați într-un moment în care acesta se ruga. În timpul unei nopți, ostașii l-au auzit rostind numele lui Iisus Hristos. A doua zi, acesta a fost adus în fața autorităților și chemat să renunțe la credința sa.
Calistrat a refuzat să aducă jertfe zeilor păgâni și nu a acceptat să-și renege convingerile religioase. Pentru acest refuz, a fost supus chinurilor și, potrivit tradiției, băgat într-un sac de piele și aruncat în mare.
Credința lui Calistrat i-a impresionat pe ceilalți soldați
Calistrat ar fi supraviețuit în mod miraculos încercării la care fusese supus. Evenimentul i-a impresionat profund pe cei care au asistat la cele întâmplate.
Conform tradiției bisericești, 49 de soldați au ales să se alăture lui Calistrat și să mărturisească la rândul lor credința creștină. Gestul lor a atras represaliile autorităților.
Cei 49 de ostași au fost întemnițați împreună cu Sfântul Mucenic Calistrat. În cele din urmă, aceștia au fost omorâți în timpul nopții, devenind, alături de Calistrat, mărturisitori ai credinței creștine.
Pomenirea Sfântului Mucenic Calistrat amintește astfel de una dintre perioadele în care creștinii din Imperiul Roman au fost supuși persecuțiilor și presiunilor pentru a renunța la credința lor.
Sfânta Muceniță Epiharia, pomenită în aceeași zi
Tot pe 27 septembrie este cinstită și Sfânta Muceniță Epiharia, care a trăit în vremea împăratului Dioclețian, una dintre perioadele cunoscute pentru persecuțiile împotriva creștinilor.
Potrivit tradiției, Epiharia a suferit moarte martirică la Roma, la porunca patricianului Chesarie, prefectul Romei.
Numele ei este pomenit în această zi alături de cel al Sfântului Mucenic Calistrat și al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul. Cei trei sunt astfel incluși în calendarul ortodox al zilei de 27 septembrie, o zi dedicată unor personalități care, potrivit tradiției Bisericii, au rămas statornice în credință în fața persecuțiilor și a suferințelor.
