Nicolescu Daniela
În fiecare an, pe 28 septembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Hariton Mărturisitorul, un om al lui Dumnezeu care a trăit în timpul împăratului Aurelian (270–276). Originar din cetatea Iconiei, din eparhia Licaoniei, Hariton a fost adus înaintea judecății pentru credința sa. Cu mult curaj, a mărturisit că Hristos este Dumnezeu adevărat.
Pentru această mărturisire a fost bătut crunt de patru slujitori și ars cu foc, însă nu și-a lepădat credința. După moartea împăratului Aurelian, Hariton a scăpat din temniță și s-a retras în pustiu. Aici a căzut în mâinile tâlharilor, dar printr-o minune dumnezeiască a fost salvat: un șarpe a intrat în vasul cu vin al tâlharilor și și-a lăsat otrava acolo. Cei care au băut au murit pe loc, iar sfântul a rămas nevătămat.
El a transformat peștera tâlharilor într-o biserică și, adunând ucenici, a întemeiat o mănăstire. Dintr-o stâncă a făcut să izvorască apă și a devenit cunoscut ca tămăduitor de boli. A trăit o viață lungă și, ajuns la adânci bătrâneți, s-a mutat la Domnul, lăsând în urmă o moștenire de credință și nevoință monahală.
Sfântul Prooroc Baruh
Tot în această zi este pomenit și Sfântul Prooroc Baruh, ucenicul și prietenul Proorocului Ieremia. Baruh a fost martor la pustiirea Ierusalimului și a plâns alături de dascălul său soarta cetății. S-a retras într-o peșteră și a trăit în post și rugăciune până la întoarcerea poporului din robie.
Baruh este cunoscut ca unul dintre proorocii care au vestit limpede venirea lui Mesia. A spus: „Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti altul lângă Dânsul”, prevestind întruparea lui Hristos. După ce l-a îngropat cu grijă pe Ieremia, Baruh s-a mutat și el la Domnul, lăsându-și scrierile ca mărturie a credinței sale.
Sfântul Mucenic Marcu Păstorul și frații Alfiu, Alexandru și Zosima
În vremea persecuțiilor declanșate de împăratul Dioclețian (284–305), în cetatea Antiohiei Pisidiei trăia Sfântul Marcu, un păstor simplu, dar plin de credință. Avea părul alb și lung, ajungând până la călcâie. Pentru mărturisirea sa publică în Hristos, a fost arestat. Cei treizeci de soldați care îl păzeau au fost convertiți prin puterea cuvintelor sale și au fost martirizați la Niceea prin tăierea capului.
Marcu a fost dus la Claudiupoli, unde trebuiau făcute legăturile pentru chinurile sale. Cei trei fierari chemați pentru această lucrare erau frații Alfiu, Alexandru și Zosima. Văzând minunea că fierul nu se lăsa bătut și auzind un glas ceresc care îi îndemna la credință, au mărturisit și ei că sunt creștini. Au fost supuși la chinuri cumplite și și-au dat sufletul pentru Hristos.
Marcu a fost batjocorit, încălțat cu sandale de fier, împuns cu fiare înroșite și, în cele din urmă, decapitat. Când capul său a fost dus în templul zeiței Artemis, idolii s-au prăbușit și s-au zdrobit. Minunea a întărit credința multora, printre care Nicon, Neon, Heliodor și alte fecioare și tineri, care au primit și ei moarte martirică la locul numit Maromilium.
Pe lângă cei amintiți, Biserica îi cinstește astăzi și pe Sfinții Mucenici Calinic și Eustatie Romeul, precum și pe Sfântul Mucenic Alexandru împreună cu treizeci de mucenici.
Sfântul Eustație de la Lavra Peșterilor din Kiev
Un alt mare mărturisitor pomenit pe 28 septembrie este Sfântul Eustație, călugăr la Mănăstirea Peșterilor din Kiev, din secolul al XI-lea. Născut într-o familie bogată, a renunțat la averi și a ales viața monahală. S-a remarcat prin smerenie, post și priveghere.
În 1096, poloveții au atacat Kievul și au prădat mănăstirea, luând prizonieri mulți călugări, printre care și pe Eustație. A fost vândut ca sclav unui evreu din Korsun, care încerca să îi determine pe creștini să-și lepede credința, amenințându-i cu moartea prin înfometare. Eustație i-a încurajat pe frații săi, amintindu-le că Hristos este adevărata Viață. Mulți au murit de foame în câteva zile, dar el, obișnuit cu postul, a rezistat paisprezece zile.
Văzând credința lui neclintită, stăpânul l-a crucificat în batjocură, dar sfântul a primit martiriul ca pe o binecuvântare. După moarte, trupul său a fost aruncat în mare, însă prin minune a fost găsit mai târziu întreg într-o peșteră, unde au avut loc numeroase vindecări. Moaștele au fost mutate ulterior la Mănăstirea Peșterilor din Kiev.
Proorocia lui Eustație despre pedeapsa celor care l-au omorât s-a adeverit curând: împăratul bizantin a emis un decret prin care evreii din Korsun au fost izgoniți, iar bunurile lor confiscate. Stăpânul care l-a răstignit pe sfânt a murit spânzurat, așa cum prevestise mucenicul.
Ziua de 28 septembrie reunește pomenirea mai multor sfinți – de la mari prooroci ai Vechiului Testament, la cuvioși, păstori simpli, fierari și monahi. Toți au în comun curajul de a-și mărturisi credința în fața chinurilor, a foamei, a batjocurii sau a morții. Viețile lor rămân modele de statornicie și mărturii ale biruinței credinței asupra slăbiciunii omenești.
Prin rugăciunile lor, creștinii cer întărire și lumină, ca în vremuri de încercare să nu se rătăcească „pe drum”, ci să urmeze cu credință pe Hristos, așa cum au făcut acești sfinți pomeniți la 28 septembrie.
