Nicolescu Daniela
În fiecare an, pe 29 septembrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe mai mulți sfinți cu viață aleasă: Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul, un mare nevoitor al pustiului, și o mulțime de mucenici care au pătimit pentru Hristos în vremea persecuțiilor persane. Ziua aceasta este astfel una de aducere-aminte a răbdării, a credinței neclintite și a minunilor săvârșite prin puterea lui Dumnezeu.
Sfântul Chiriac s-a născut în anul 448, în cetatea Corintului, pe vremea împăratului Teodosie cel Mic. Provenea dintr-o familie de preoți: tatăl său, Ioan, slujea ca preot în biserica din oraș, iar mama sa se numea Evdochia. Era nepot al episcopului Petru, iar de tânăr s-a apropiat de viața bisericii, slujind ca citeț.
La vârsta de 18 ani, a ales să părăsească lumea și să îmbrățișeze viața monahală. S-a dus la Ierusalim, unde a fost făcut călugăr de Sfântul Eftimie cel Mare. Prin nevoințe, rugăciune și viață aspră, Chiriac a devenit un model pentru ceilalți călugări. Era blând, bun primitor și primea descoperiri dumnezeiești, prin care adesea vestea dinainte cele ce aveau să se întâmple.
De-a lungul vieții, a mustrat cu fermitate pe cei care urmau învățăturile greșite ale lui Origen și a fost văzut ca un apărător al dreptei credințe. Dumnezeu i-a dăruit darul facerii de minuni, iar bătrânețea l-a găsit întreg, cu trupul neștirbit de vreme. A fost pentru o perioadă și egumen al Lavrei Sfântului Hariton. După o viață îndelungată și plină de roade duhovnicești, a trecut la Domnul, lăsând în urmă amintirea unui mare părinte al pustiei.
Mucenicii pomeniți în aceeași zi
Pe 29 septembrie sunt pomeniți și numeroși mucenici, între care Sfânta Petronia, Sfânta Gudelia, Sfinții Casdon și Casdoas, dar și un grup de 150 de martiri din Palestina. Viețile lor arată cum credința a biruit frica, iar dragostea față de Hristos i-a făcut să rabde chinuri cumplite.
Sfânta Muceniță Gudelia
Gudelia, creștină de neclintit, a fost prinsă în timpul împăratului persan Savorie pentru că aducea pe mulți la credință. Refuzând să jertfească focului, a fost întemnițată și ținută ani întregi în foame. Mai târziu, i s-a smuls pielea capului și a fost bătută cu cruzime, dar și-a dat sufletul Domnului fără să se lepede de Hristos.
Sfântul Dada și Sfântul Govdela
O poveste deosebită este cea a mucenicilor Dada și Govdela. Dada era un creștin influent, rudă cu împăratul Savorie, dar credința sa a fost descoperită. A fost trimis dregătorul Andrameleh să cerceteze lucrurile, iar fiul împăratului, Govdela, a asistat la judecată. Văzând minunile săvârșite de Dada – cum focul cuptorului s-a stins și a izvorât apă atunci când s-a însemnat cu semnul Crucii – tânărul prinț a fost cutremurat. Întrebat cum a reușit asemenea fapte, Dada i-a spus că prin Hristos.
Atunci, Govdela a dorit și el să creadă și, chemând numele lui Iisus, a reușit să stingă focul cuptorului. Astfel, chiar fiul împăratului a devenit creștin.
Mânia tatălui său a fost cumplită. L-a bătut, l-a aruncat în temniță și l-a supus la chinuri inimaginabile: scoaterea unghiilor, a dinților, jupuirea pielii, aruncarea sub copitele cailor. Dar Govdela rămânea nevătămat, iar minunile se înmulțeau. Îngerii îi aduceau mângâiere și vindecare, iar ceilalți prizonieri se întorceau la Hristos văzând credința lui.
Convertirea surorii împăratului
Împăratul, văzând zadarnicia chinurilor, și-a trimis fiica, Cazdoua, să-l convingă pe fratele ei să renunțe la credință. Însă, în loc să-l abată, ea însăși a fost luminată și s-a botezat în taină. Pentru aceasta, a fost și ea supusă chinurilor și a murit ca muceniță.
Trupurile celor doi frați au fost risipite de păgâni, dar creștinii le-au adunat cu grijă și le-au îngropat cu cinste. În noaptea următoare, Govdela s-a arătat prietenilor săi, îndemnându-i să rămână tari în credință și să nu se teamă de prigoană.
Lecția sfinților pomeniți pe 29 septembrie
Viețile Cuviosului Chiriac și ale mucenicilor din vremea lui Savorie ne arată aceeași forță: credința neclintită și nădejdea în Hristos, indiferent de suferințe sau prigoniri. Chiriac a ales calea liniștii și a rugăciunii, devenind un far al pustiului, iar mucenicii au arătat curaj și jertfă până la capăt.
Prin pomenirea lor, Biserica nu doar că cinstește trecutul, ci și cheamă credincioșii de astăzi să urmeze exemplul răbdării, al tăriei și al dragostei de Dumnezeu.
