Redactia
Cât trăiau, de fapt, oamenii descriși în Vechiul Testament. Cum se măsura timpul atunci. Se spune că oamenii au trăit chiar și o mie de ani, însă se considera că timpul era măsurat altfel, un an fiind considerat o lună.
În vechime, oamenii au reușit să trăiască 300, 500, 900 sau chiar o mie de ani. Dat fiind faptul că în zilele noastre rar mai vezi pe cineva care ajunge la vârsta de 130 de ani, acest lucru pare imposibil pentru a fi adevărat. Așadar, conform a două paragrafe din Geneză vom explica cum trăiau oamenii pe vremea aceea și cum se măsura timpul la ei.
În primul rând în relatarea despre Potop citim că diluviul a început când Noe avea 600 de ani,
”în luna a doua, în a șaptesprezecea zi a lunii”. După care se spune că pământul a fost acoperit de ape timp de 150 de zile, iar arca s-a oprit pe munții Ararat ”în luna a șaptea, în a șaptesprezecea zi a lunii” (Geneza 7:11, 24; 8:4). Din acest paragraf facem un calcul simplu matematic si descoperim că a durat 5 luni care sunt echivalentul a 150 de zile. Deci, nu există baza conform căreia un an ar fi însemnat o lună.
Un alt exemplu este potrivit Genezei 5:15–18, Mahalalel a devenit tată la 65 de ani și a murit la 895 de ani. Nepotul său Enoh a avut un fiu la acceași vârstă, 65 de ani (Geneza 5:21). Dacă un an ar fi echivalent cu o lună așa cum se presupunea, ar rezulta că cei doi au devenit părinți la vârsta de 5 ani, ceea ce e mult mai greu de crezut decât faptul că puteau trăi sute de ani.
Oamenii au fost creați perfecți, într-un mediu perfect pentru a trăi veșnic
Arheologia aduce dovezi incontestabile conform cărora în Biblie găsim scris adevărul și numai adevărul. De altfel, se spune că oamenii au fost creați pentru a trăi veșnic. Adam și Eva au fost creați perfect, într-un mediu perfect, cu alimente perfecte care le ofereau tot ceea ce organismul lor avea nevoie pentru o viață îndelungată. Singura condiție a fost să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Însă ei, mânați de șarpele trimis de Satan au ales neascultarea Domnului și astfel au căpătat blestemul.
După ce au gustat din fruct au început să simtă iubirea de sine și să uite de Tatăl Ceresc. Au descoperit plăcerile sexuale și au văzut că erau goi. Au simțit rușinea și și-au făcut șorțuri din frunze.
Prin neascultare au pierdut lumina și călăuzirea lui Dumnezeu, au pierdut Paradisul existent în grădina Edenului. Au fost bletemați să moară după un timp, primind în ei boldul morții. Fiind blestemat pământul, roadele lui urmau să devină din ce în ce mai slabe, iar substanțele vitale să nu mai fie suficiente pentru a-i ține în viață atât de mult timp.
Anumite organe ale trupului prost alimentate au slăbit și așa au făcut loc spiritelor rele(demoni) care au atacat organele făcând să ne îmbolnăvim și astfel am ajuns la o grăbire a morții decât cea normală a îmbătrânirii. Cauza: blestemul omului.
