Georgescu Dragos
Românii care primesc bani de la părinți pentru chirie, studii, cumpărarea unei mașini sau chiar pentru avansul unei locuințe nu trebuie să plătească automat impozit pentru aceste sume. Regulile fiscale permit transferurile între membrii familiei, însă situația poate atrage atenția ANAF atunci când este vorba despre valori importante, care nu se potrivesc cu veniturile declarate ale beneficiarului.
Câți bani poți primi de la părinți fără să plătești impozit. Ce urmărește ANAF în cazul transferurilor financiare
Importantă nu este neapărat suma primită, ci posibilitatea de a demonstra proveniența banilor. ANAF a precizat că transferurile între rude pot avea natura unei donații, a unui dar manual, a unui împrumut sau a unei datorii și nu reprezintă automat venituri impozabile. În schimb, problemele pot apărea atunci când contribuabilul nu reușește să explice de unde provin fondurile.
Una dintre cele mai frecvente întrebări este dacă există o limită până la care părinții își pot ajuta financiar copiii fără apariția unui impozit.
În practică, nu există un plafon general de tipul „până la 10.000 de euro nu se plătește impozit”, iar peste această sumă banii devin automat impozabili.
Tratamentul fiscal depinde de natura reală a operațiunii și de posibilitatea de a demonstra proveniența fondurilor.
Un părinte poate, de exemplu, să îi transfere copilului său bani lunar pentru chirie, facturi sau cheltuieli de întreținere. Faptul că transferurile sunt recurente nu transformă automat banii într-un salariu și nici într-un venit obținut dintr-o activitate economică.
Același principiu poate fi aplicat și în cazul unor sume mult mai mari.
Dacă părinții îi oferă copilului 20.000, 30.000 sau 50.000 de euro pentru achiziționarea unei locuințe, simplul fapt că suma este mare nu înseamnă că beneficiarul trebuie să achite automat impozit pe venit.
Problema apare atunci când autoritățile fiscale verifică situația financiară a persoanei și constată diferențe importante între veniturile declarate și bunurile sau cheltuielile acesteia.
Într-o asemenea situație, contribuabilului i se poate cere să explice de unde a avut banii.
Dacă poate arăta că fondurile provin în mod real de la părinți, situația este fundamental diferită de cea în care în patrimoniul său apar sume pentru care nu există nicio explicație verificabilă.
ANAF a explicat oficial că sumele transferate între rude se pot încadra în operațiuni precum donațiile, darurile manuale sau datoriile, considerate surse neimpozabile, în funcție de circumstanțele concrete.
Când poate ANAF să ceară explicații pentru bani
ANAF poate analiza situația fiscală personală a unui contribuabil atunci când apar neconcordanțe între veniturile cunoscute de autorități și nivelul cheltuielilor sau patrimoniului acestuia.
Inspectorii fiscali pot lua în calcul mai multe elemente.
Pot fi analizate veniturile declarate, sumele care intră și ies din conturi, bunurile achiziționate, evoluția patrimoniului și cheltuielile realizate într-o anumită perioadă.
Să presupunem că o persoană câștigă oficial 5.000 de lei net pe lună.
În decursul unui an, aceeași persoană cumpără o mașină de 30.000 de euro și achită un avans de 40.000 de euro pentru o locuință.
Venitul salarial cunoscut de autorități poate să nu explice, singur, asemenea cheltuieli.
Într-o eventuală verificare, contribuabilului i se poate solicita să demonstreze cum a finanțat achizițiile respective.
Explicația poate fi perfect legală.
Persoana ar putea avea economii din anii anteriori, ar putea fi primit un împrumut, o moștenire sau bani de la părinți.
Dacă, spre exemplu, 50.000 de euro provin din economiile părinților, este important ca această situație să poată fi demonstrată.
ANAF definește verificarea situației fiscale personale prin raportare inclusiv la intrările și ieșirile de fonduri și la creșterea sau reducerea patrimoniului contribuabilului.
Mai mult, activitatea de control asupra persoanelor fizice este una efectivă. Potrivit datelor publicate de instituție, în primele două trimestre din 2026 au fost selectate sute de persoane fizice pentru verificări documentare sau verificarea situației fiscale personale.
Așadar, nu transferul de la părinte la copil este problema în sine.
Ceea ce poate ridica semne de întrebare este o diferență semnificativă între banii pe care persoana pare că îi are la dispoziție și veniturile ori sursele financiare pe care le poate justifica.
Cum dovedești că banii provin de la părinți
Pentru sumele mici și transferurile obișnuite din familie nu este necesar ca fiecare operațiune să fie însoțită de un dosar de documente.
Lucrurile devin însă mai importante atunci când sunt transferate zeci de mii de euro.
În asemenea situații, trasabilitatea banilor poate face diferența în cazul unei verificări.
Transferul bancar este una dintre cele mai simple modalități de a demonstra traseul unei sume.
Operațiunea apare în extrasul de cont atât al persoanei care trimite banii, cât și al beneficiarului.
În plus, la efectuarea transferului poate fi trecută o explicație care reflectă situația reală.
De exemplu, pot apărea formulări precum „sprijin familial”, „donație pentru avans locuință” sau „împrumut”, dacă aceasta este în mod real natura operațiunii.
Explicația trecută în ordinul de plată nu reprezintă însă, singură, o garanție.
ANAF poate analiza întregul context al tranzacției.
Dacă este vorba despre un împrumut, de exemplu, pot exista documente care să dovedească faptul că părintele i-a împrumutat efectiv copilului suma respectivă.
În cazul unor valori foarte mari poate fi prudent ca părțile să păstreze înscrisurile și documentele care arată natura transferului.
La fel de importantă este și proveniența banilor la nivelul părinților.
Dacă un contribuabil susține că a primit 100.000 de euro de la familie, inspectorii pot verifica dacă persoanele indicate drept sursă aveau, în mod realist, posibilitatea financiară de a oferi acea sumă.
ANAF a atras atenția chiar în 2026 asupra situațiilor în care persoanele prezentate drept sursă a unor fonduri nu aveau capacitatea financiară necesară, iar traseul banilor nu putea fi demonstrat prin documente. În asemenea cazuri, autoritățile pot stabili situația fiscală reală și eventuale obligații suplimentare.
Din acest motiv, pentru transferurile foarte importante este recomandată păstrarea extraselor bancare, contractelor și a altor documente relevante.
Un transfer realizat prin bancă este, în general, mult mai ușor de urmărit peste ani decât o sumă importantă oferită exclusiv în numerar.
Când se poate aplica impozitul de 70%
Una dintre cele mai mari temeri ale contribuabililor este legată de cota de impozitare de 70%.
Această cotă nu înseamnă că statul ia 70% din orice sumă mare primită de la părinți.
Regula se referă la veniturile a căror sursă nu poate fi identificată.
Conform precizărilor oficiale ale ANAF, veniturile constatate de organele fiscale pentru care sursa nu este identificată pot fi supuse cotei de 70% aplicate bazei impozabile ajustate.
ANAF a subliniat însă explicit că această cotă nu se aplică surselor de fonduri identificate și încadrate corespunzător.
Diferența este esențială.
O persoană care primește 30.000 de euro de la părinți și poate demonstra acest lucru nu se află în aceeași situație cu o persoană în patrimoniul căreia apar 30.000 de euro fără nicio explicație privind proveniența lor.
În primul caz există o sursă identificată.
În cel de-al doilea, dacă verificările fiscale nu reușesc să stabilească de unde provin banii, poate apărea riscul încadrării lor ca venituri cu sursă neidentificată.
De aceea, mesajul potrivit pentru contribuabili nu este că trebuie să se teamă de orice transfer financiar primit din familie.
Mult mai important este ca realitatea economică a transferului să poată fi demonstrată.
Dacă banii provin din economiile părinților, din vânzarea unui bun de către aceștia sau din alte surse legale, documentele trebuie să permită, pe cât posibil, urmărirea traseului fondurilor.
Pentru achizițiile mari, precum un apartament, acest aspect devine cu atât mai important.
Dacă o persoană cumpără o locuință de 150.000 de euro, deși veniturile sale declarate nu ar permite în mod normal o asemenea achiziție, este firesc ca într-un eventual control să fie necesară justificarea diferenței.
Aceasta poate proveni din credit, economii, bani de la familie, moșteniri sau alte surse legale.
Nu orice sumă trecută drept „cadou” devine neimpozabilă
Un alt aspect important privește natura reală a transferurilor.
Simpla mențiune „cadou” într-un transfer bancar nu transformă automat orice încasare într-o sumă neimpozabilă.
Autoritățile fiscale pot analiza conținutul economic al operațiunii.
De exemplu, dacă o persoană desfășoară servicii contra cost și primește în mod repetat bani de la clienți, nu poate evita taxarea doar cerându-le acestora să treacă „cadou” la explicația transferului.
Într-o asemenea situație, banii pot reprezenta în realitate venituri obținute dintr-o activitate economică.
Același principiu se aplică și altor tipuri de încasări.
ANAF poate analiza cine a făcut plata, frecvența transferurilor, relația dintre părți, explicațiile contribuabilului și documentele disponibile.
Prin urmare, denumirea transferului trebuie să corespundă realității.
Banii primiți efectiv de la mamă sau tată pentru avansul unui apartament reprezintă o situație complet diferită de veniturile rezultate din vânzarea unor produse sau prestarea unor servicii.
Pentru familiile care își ajută copiii financiar, principiul de bază rămâne relativ simplu: nu există un impozit automat doar pentru că părinții transferă o sumă mare copilului.
Chiar și zeci de mii de euro pot proveni dintr-o sursă neimpozabilă, dacă situația reală justifică acest lucru.
În cazul sumelor importante, însă, transferul prin bancă și păstrarea documentelor devin extrem de utile.
Un extras de cont, un contract de vânzare din care rezultă de unde au părinții fondurile, un înscris privind un împrumut sau alte dovezi pot clarifica rapid situația chiar dacă verificarea apare la câțiva ani după efectuarea transferului.
ANAF analizează în astfel de controale nu doar o operațiune izolată, ci imaginea financiară de ansamblu a contribuabilului: patrimoniul, veniturile, cheltuielile și circuitul banilor.
Prin urmare, întrebarea esențială nu este neapărat „câți bani pot primi de la părinți fără impozit?”, ci „pot demonstra de unde provin acești bani?”.
Atunci când sursa este reală, legală și poate fi identificată, simplul sprijin financiar acordat în familie nu devine automat venit impozabil.
