Georgescu Dragos
Înălțarea Domnului este una dintre cele mai respectate sărbători din calendarul ortodox, celebrată la exact 40 de zile după Paște. În 2025, ziua Înălțării cade pe 29 mai, și aduce cu ea nu doar bucuria unei comemorări cerești, ci și un moment profund de reflecție asupra legăturii dintre cei vii și cei plecați dintre noi. În această zi, oamenii își îndreaptă gândurile și inimile către cer, dar și către morminte. Este o zi în care rugăciunea se unește cu fapta bună, iar tradiția spune că nimeni nu trebuie uitat.
Ce e bine să dai de pomană de Înălțarea Domnului
În popor, sărbătoarea mai este cunoscută și ca Ziua Eroilor – o dublă cinstire, atât pentru Hristos cel Înălțat, cât și pentru cei care s-au jertfit pentru neam și credință. Totodată, este un moment în care creștinii se opresc din tumultul zilnic și oferă pomană pentru sufletele celor adormiți.
Tradiția pomenirii morților în ziua Înălțării Domnului este adânc înrădăcinată în viața spirituală a comunităților românești. Departe de a fi doar o obligație ritualică, pomana are o încărcătură emoțională și religioasă aparte. Oferirea de mâncare, băutură sau obiecte utile celor din jur, în numele unui suflet drag, este un gest de iubire, de continuitate, de speranță.
Se spune că, la fel cum Iisus s-a ridicat la cer, tot așa și rugăciunile noastre înălțate în această zi se duc spre Dumnezeu, purtând cu ele numele celor pe care îi pomenim. Prin acest act, credincioșii le trimit celor plecați o „mângâiere cerească” și își arată credința că sufletul nu moare, ci merge mai departe, în lumină.
Oferirea de pomană este, în esență, un gest de dăruire cu sens. Nimic nu este întâmplător sau aleatoriu în conținutul unui pachet de pomană. Fiecare lucru are un înțeles, iar lista darurilor tradiționale se respectă cu sfințenie în multe zone ale țării.
Printre cele mai frecvente alimente și obiecte care se dau de pomană se numără:
Colaci și pâine – În centrul fiecărui pachet se află colacul, rotund sau împletit, simbolizând trupul lui Hristos. Este mai mult decât un simplu aliment: e o formă de comuniune, o jertfă blândă oferită în numele cuiva drag.
Lumânări aprinse – Fiecare pachet trebuie să aibă o lumânare aprinsă. Ea nu e doar un decor, ci o lumină simbolică, menită să călăuzească sufletul celui adormit pe drumul veșniciei. Se spune că lumânarea nu trebuie stinsă înainte de a fi dăruită.
Mâncare gătită – Sarmalele, orezul cu lapte, puiul cu piure sau plăcintele de casă sunt preparate care se pun cu grijă în caserole, alături de tacâmuri, pentru a putea fi consumate ușor. Uneori, se oferă și ciorbă în recipiente speciale.
Fructe de sezon – Cireșele, merele, perele sau căpșunile sunt alese în funcție de vreme și de rodul naturii. Ele adaugă culoare, prospețime și simbolizează viața care merge mai departe.
Vin sau apă de izvor – Se oferă adesea o sticlă de vin roșu, pentru că simbolizează sângele Domnului. În unele sate, se adaugă și o sticlă cu apă curată, pentru ca „sufletul să aibă cu ce se răcori”.
Prosoape, batiste sau haine noi – În multe locuri din țară, este obiceiul de a împărți prosoape mici, batiste brodate sau chiar haine de bărbați și femei, în special celor sărmani. Acestea sunt văzute ca daruri utile, de folosință zilnică.
Vase de lut sau plastic – Unele pachete se oferă în vase de lut pictat sau în recipiente de unică folosință, complet echipate. În ele se pun toate alimentele, alături de linguri și furculițe.
Pomana trebuie oferită cu zâmbetul pe buze și fără ostentație. Nu se cere nimic în schimb și nici nu se așteaptă mulțumiri. În unele familii, cei care primesc pomana sunt invitați și la masă, iar după masă se rostește o rugăciune simplă pentru sufletul pomenit.
„Cu sufletul curat”: cum se oferă pomana potrivit tradiției
Deși fiecare zonă a țării are particularitățile sale, un lucru rămâne valabil peste tot: intenția contează. Nu valoarea darului este esențială, ci felul în care este dăruit. Pomana trebuie dată cu inimă curată, în liniște și cu o rugăciune tăcută.
„A da de pomană” nu este despre a scăpa de ceva, ci despre a oferi cu drag. Nu se grăbește gestul, nu se face la întâmplare. Se alege o persoană potrivită – de regulă un bătrân, un om simplu sau un vecin cu suflet bun – și se oferă darul în numele celui decedat. Nu e neapărat important dacă cel care primește cunoștea pe cel pomenit. Important este ca darul să fie primit cu mulțumire.
După ce se încheie slujba de la biserică, oamenii se duc la cimitir, unde se oficiază slujbe speciale pentru cei adormiți. Mormintele sunt curățate, florile proaspete sunt așezate cu grijă, iar preotul trece de la un mormânt la altul, stropindu-le cu agheasmă și rostind numele celor plecați.
Salutul zilei: „Hristos S-a Înălțat!”
În această zi, creștinii folosesc un salut special, care înlocuiește orice altă formulă obișnuită: „Hristos S-a Înălțat!”. Răspunsul este întotdeauna: „Adevărat S-a Înălțat!”. Acest schimb de cuvinte nu este doar o formalitate, ci o mărturisire de credință.
Salutul se folosește nu doar între apropiați, ci și între străini, în spațiile publice sau la muncă. E o formă simplă, dar profundă, de a menține vie legătura cu sărbătoarea, de a reaminti că această zi nu este ca oricare alta.
Tradiția spune că acest salut se păstrează până la Duminica Tuturor Sfinților, adică la opt zile după Rusalii. Este o perioadă în care credincioșii păstrează starea de sărbătoare, dar și de reculegere.
Ziua Eroilor: o pomenire națională
În mod simbolic, Înălțarea Domnului a fost aleasă în România și ca Zi a Eroilor. Este o decizie care întărește ideea de înălțare – nu doar a Domnului, ci și a celor care și-au dat viața pentru libertate, credință și patrie.
În această zi, în toată țara au loc ceremonii de comemorare la monumentele eroilor, în cimitirele militare și în piețele publice. Se depun coroane de flori, se păstrează momente de reculegere și se intonează Imnul Eroilor. Este o zi în care ne gândim nu doar la cei din familia noastră, ci și la toți cei care au luptat și au murit pentru România.
Școlile, instituțiile publice, armata și biserica participă împreună la aceste momente de cinstire. Copiii aduc flori, iar bătrânii povestesc amintiri despre cei dragi pierduți în război sau în vremuri tulburi.
Un gest care leagă cerul de pământ
A face pomană în ziua Înălțării este, în fond, un gest care depășește logica umană. Este o formă de a spune „te iubesc” celor care nu mai pot auzi. Este un mod de a construi o punte între viața de aici și viața de dincolo.
Pomana devine, astfel, nu doar un obicei religios, ci o expresie de umanitate. Un mod tăcut, dar profund, prin care spunem: „nu te-am uitat”.
În fiecare colț de țară, în fiecare gospodărie unde se pregătește un colac, o lumânare sau o caserolă cu sarmale, Înălțarea capătă chip. Este chipul unei credințe vii, care încă mai arde în inimile oamenilor. O credință simplă, dar atât de adevărată, că nu ai cum să nu o simți.
