Redactia
Ce facem cu lumânarea de la Înviere. Lumânarea de Înviere este ofrandă adusă lui Dumnezeu. Astfel, Lumânarea este simbolul Învierii, al biruinței vieții asupra morții. Puținin oameni știu ce trebuie să facă cu lumânărea de la Înviere.
Ce facem cu lumânarea de la Înviere. De ce nu e bine să o aruncăm
În noaptea de Înviere, creștinii ortodocși merg la Biserică și participă la SLujba de Înviere, unde primesc lumină. Lumânarea aprinsă este simbolul Învierii, al biruinței vieții asupra morții. După Slujba de Înviere, în biserică sau pe stradă se găsesc lumânări aruncate sau uitate. De aceea, multă lume se întreabă ce se întâmplă cu lumânarea de Înviere, dar și cum și când mai poate fi aceasta aprinsă. Lumânarea de Înviere este o ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de gestul de a fi prezenți la dumnezeiasca Liturghie din nopatea Învierii.
Astfel, lumânarea se folosește într-o rânduială aparte. Ea nu se stinge la pragul casei sau de grindă, și nici nu se afumă cu ea animalele din gospodărie. Lumânarea folosită la Înviere nu se aruncă și nici nu se alătur celorlalte lumânări folosite la biserică. Lumânarea cu care ai luat lumină este luată acasă și arsă câte un pic în toată săptămâna luminată. De asemenea, lumânarea poate fi aprinsă la locul destinat aprinderii de lumânări la biserică sau la mormintele celor dragi. Unii credincioși păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momentele de cumpână, de boală, care ne amintește că Iisus Hristos le-a biruit.
În trecut, fetele mari, care se pregăteau să se mărite, obișnuiau să fure o bucată din această lumânare pentru vrăjile de dragoste pe care le făceau de Sânziene sau de Sfântul Vasile. Era un obicei ca, în noaptea de Sfântul Vasile, să se picure doar două picături de ceară din această lumânare într-un bol cu apă neîncepută. Dacă picăturile se uneau, însemna că bărbatul la care se gândea femeia avea să îi devină soț. În unele zone din Moldova, lumânările de nuntă se aprindeau cu lumânarea de la Înviere, să fie întru norocul și sănătatea mirilor. Unii oameni spun că este bine să faci semnul crucii cu fumul de la această lumânare, pe o grindă de lemn, pe un prag sau la vreo fereastră. În multe casse vechi de la țară se știa câți ani aveau de la construcție după numărul crucilor don grindă.
Rugăciunea din Sâmbăta Mare
“Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif și de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul și Îndumnezeitul Tău suflet și de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare strămoșilor noștri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită și i-ai suit în Rai.
Îngroapă păcatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca să piară din mintea mea și să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, și suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fața Ta.
Așa Doamne, primește umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, și de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii și cu mironosițele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morți și la înălțarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoțit de Sfinții Tăi Îngeri.
Îndură-Te, Doamne, și de cei vii și de cei răposați, pentru rugăciunile Sfinților Tăi, către care zic și eu, nevrednicul: O, fericiți servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetați a vă ruga Lui, ziua și noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greșim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociți pentru noi Darul și ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu știm a-l cere după cuviință”,
