Ana Sasu
Un cuvânt vechi din limba română, folosit mai rar în conversațiile de zi cu zi, a ajuns în centrul atenției după participarea Mirabelei Grădinaru la reuniunea desfășurată la Kiev. „Dârzenie” este termenul ales pentru a reprezenta România în cadrul Vocabularului Global al Rezilienței, inițiativă prezentată la cea de-a șasea ediție a Summitului Primelor Doamne și al Primilor Domni.
Mirabela Grădinaru, partenera președintelui Nicușor Dan, a participat la eveniment la invitația Olenei Zelenska. Tema reuniunii a fost centrată pe ideea de stabilitate într-o lume marcată de incertitudine, iar participanții au fost invitați să prezinte cuvinte sau concepte care exprimă modul în care societățile lor înțeleg rezistența, solidaritatea și capacitatea de a depăși perioadele dificile.
Pentru România, alegerea a fost „dârzenie”, un cuvânt care concentrează în el mai multe idei: curaj, hotărâre, perseverență, fermitate și capacitatea de a nu ceda atunci când împrejurările devin complicate.
Ce înseamnă, de fapt, „dârzenie”
În limba română, „dârzenie” desemnează în primul rând însușirea unei persoane dârze. Termenul este asociat cu fermitatea, curajul, hotărârea și perseverența în fața dificultăților.
O persoană dârză este aceea care nu renunță ușor, care își păstrează poziția atunci când trece printr-o încercare și care continuă să lupte pentru un obiectiv chiar și atunci când condițiile devin nefavorabile.
Cuvântul poate fi folosit atât pentru a descrie atitudinea unui individ, cât și comportamentul unui grup sau al unei comunități.
De exemplu, despre un om care își urmărește obiectivul în ciuda numeroaselor obstacole se poate spune că „a luptat cu dârzenie”. În mod similar, despre o comunitate care trece printr-o perioadă grea, fără să renunțe la valorile sale și fără să se destrame, se poate spune că „a înfruntat dificultățile cu dârzenie”.
În sens pozitiv, termenul presupune mai mult decât simpla rezistență.
Nu este vorba doar despre capacitatea de a suporta ceva greu, ci și despre voința activă de a continua.
Dârzenia presupune determinare.
Presupune capacitatea de a merge înainte.
Presupune refuzul de a abandona atunci când presiunea crește.
În anumite contexte, cuvântul poate căpăta și sensuri apropiate de încăpățânare, semeție sau înverșunare. Nuanța exactă este dată de situația în care este folosit.
Atunci când spunem despre cineva că a dat dovadă de dârzenie într-o încercare, sensul este în general pozitiv și pune accent pe curaj și perseverență.
De unde provine cuvântul „dârzenie”
Din punct de vedere lingvistic, „dârzenie” este format de la adjectivul „dârz”, prin adăugarea sufixului „-enie”.
Adjectivul „dârz” este folosit pentru a descrie o persoană fermă, curajoasă, hotărâtă și greu de intimidat.
Prin derivare, substantivul „dârzenie” exprimă tocmai această calitate.
În limba română au existat de-a lungul timpului și alte forme apropiate. Lucrările lexicografice consemnează variante precum „dârzie”, „dârzoșenie” sau „dârzoșie”, unele dintre ele fiind considerate învechite sau foarte rar utilizate în prezent.
Forma folosită în limba română contemporană este „dârzenie”.
Pluralul este „dârzenii”, iar forma articulată este „dârzenia”.
Deși termenul nu mai apare foarte frecvent în conversațiile obișnuite, el continuă să fie prezent în literatură, discursuri publice și texte în care sunt descrise curajul, rezistența sau hotărârea unei persoane.
Alegerea sa pentru un eveniment internațional readuce astfel în atenție un cuvânt românesc cu o încărcătură semantică puternică.
Dârzenia nu este același lucru cu reziliența
Una dintre cele mai interesante nuanțe ale alegerii făcute pentru România este faptul că „dârzenie” și „reziliență” nu sunt sinonime perfecte.
Cele două concepte au puncte comune, însă accentul cade pe aspecte diferite.
Reziliența este un termen folosit pentru a descrie capacitatea unui individ, a unei organizații sau a unei societăți de a face față unei situații dificile, de a se adapta și de a-și reveni după un șoc.
Un om rezilient nu doar rezistă unei încercări, ci reușește să se adapteze și să continue după ce aceasta a trecut.
Dârzenia, în schimb, pune accent mai mare pe modul în care omul se comportă în timpul încercării.
Este vorba despre fermitate.
Despre perseverență.
Despre refuzul de a ceda.
Un exemplu simplu poate explica diferența.
O persoană care trece printr-o perioadă foarte grea și reușește ulterior să-și refacă viața poate fi descrisă drept rezilientă.
Aceeași persoană, dacă în timpul dificultăților continuă să lupte, să-și apere valorile și să nu renunțe la obiectivul său, poate fi descrisă ca fiind dârză.
Prin urmare, cele două idei se completează.
Reziliența pune accent pe adaptare și revenire.
Dârzenia evidențiază hotărârea cu care este înfruntată încercarea.
De ce a fost ales tocmai acest termen pentru România
În cadrul Vocabularului Global al Rezilienței, fiecare participant a fost invitat să prezinte un concept prin care propria societate exprimă capacitatea de a face față provocărilor.
În cazul României, alegerea „dârzeniei” are o încărcătură simbolică puternică.
Termenul poate descrie o atitudine întâlnită în numeroase momente istorice și sociale: aceea de a continua în condiții dificile, de a păstra solidaritatea și de a apăra lucrurile considerate importante.
În intervenția sa, Mirabela Grădinaru a legat această idee de capacitatea oamenilor și a comunităților de a rămâne în picioare atunci când se confruntă cu presiuni puternice.
Dârzenia poate însemna, în acest context, și capacitatea de a nu renunța la propria identitate.
Nu este vorba doar despre supraviețuire.
Este vorba despre menținerea valorilor, despre sprijin reciproc și despre păstrarea demnității atunci când situația devine dificilă.
Această interpretare explică de ce termenul poate fi relevant într-un proiect internațional construit în jurul rezilienței.
Contextul reuniunii de la Kiev
Evenimentul la care a participat Mirabela Grădinaru s-a desfășurat la Kiev, într-un context cu o puternică încărcătură simbolică.
Reuniunea a fost organizată la invitația Olenei Zelenska și a adus împreună reprezentanți din mai multe țări.
Tema ediției s-a concentrat asupra stabilității într-o perioadă globală caracterizată de incertitudine.
Discuțiile au urmărit felul în care societățile pot face față crizelor, conflictelor, presiunilor economice și transformărilor sociale.
În acest cadru, Vocabularul Global al Rezilienței a urmărit să adune concepte specifice mai multor culturi și limbi, prin care poate fi exprimată ideea de rezistență.
Participanții au avut astfel posibilitatea de a aduce în discuție cuvinte greu de tradus perfect într-o altă limbă, dar care transmit o experiență culturală specifică.
„Dârzenie” se încadrează foarte bine în această categorie.
Poate fi tradus prin termeni precum „determination”, „fortitude”, „tenacity” sau „steadfastness”, însă niciunul dintre aceștia nu surprinde toate sensurile pe care cuvântul românesc le poate avea.
Un cuvânt vechi folosit pentru o realitate actuală
Interesul creat în jurul termenului vine tocmai din contrastul dintre vechimea sa și actualitatea ideii pe care o exprimă.
„Dârzenie” nu este un cuvânt nou.
A fost folosit de generații întregi pentru a descrie oameni care nu se lasă învinși ușor.
Cu toate acestea, conceptul este cât se poate de actual într-o perioadă în care societățile sunt confruntate cu numeroase crize.
Războaie, dificultăți economice, fenomene extreme, schimbări sociale rapide și incertitudine politică sunt doar câteva dintre situațiile care pun presiune asupra comunităților.
În asemenea contexte, capacitatea de a rămâne unit, de a păstra direcția și de a nu ceda devine esențială.
Dârzenia exprimă tocmai această formă de rezistență activă.
Nu promite că dificultatea va dispărea.
Nu presupune că lucrurile vor fi simple.
Înseamnă că omul continuă chiar și atunci când drumul devine greu.
Exemple în care poate fi folosit cuvântul „dârzenie”
Sensul termenului devine mai clar atunci când este pus în diferite contexte.
Se poate spune despre un sportiv că „a luptat cu dârzenie până în ultima secundă”, atunci când acesta nu a renunțat în ciuda unui rezultat nefavorabil.
Despre un elev care continuă să muncească în ciuda unor dificultăți se poate spune că „și-a urmărit obiectivul cu dârzenie”.
Despre o comunitate afectată de o calamitate se poate spune că „a depășit perioada cu dârzenie și solidaritate”.
La fel, cuvântul poate fi folosit pentru a descrie o persoană care își apără principiile într-o situație dificilă.
Elementul comun în toate aceste exemple este fermitatea.
Omul dârz nu este neapărat cel mai puternic din punct de vedere fizic.
Este cel care nu abandonează ușor.
Dârzenia poate avea și o latură negativă
Ca multe alte cuvinte din limba română, „dârzenie” poate primi nuanțe diferite în funcție de context.
Dacă perseverența devine rigiditate, termenul se poate apropia de încăpățânare.
Dacă fermitatea este dusă la extrem, poate căpăta o nuanță de înverșunare.
Din acest motiv, contextul este esențial.
Atunci când este folosit pentru a descrie rezistența în fața unei dificultăți, sensul este puternic pozitiv.
Atunci când descrie refuzul unei persoane de a-și schimba poziția chiar și în fața unor argumente evidente, poate căpăta o nuanță mai puțin favorabilă.
În cazul Vocabularului Global al Rezilienței, termenul a fost folosit în sensul său pozitiv.
Accentul a fost pus pe curaj, perseverență și capacitatea de a rămâne ferm în fața presiunii.
Alegerea readuce în atenție un termen mai rar folosit
Faptul că „dârzenie” a fost ales pentru a reprezenta România poate avea și un efect lingvistic interesant.
Cuvintele care nu mai sunt utilizate frecvent pot reveni în atenția publicului atunci când sunt asociate cu evenimente importante.
Mulți români cunosc termenul, însă nu îl folosesc zilnic.
Alții îl pot fi întâlnit în literatură sau în expresii precum „a lupta cu dârzenie”, fără să fi analizat sensul său exact.
Prin apariția sa într-un context internațional, cuvântul primește o nouă vizibilitate.
Mai mult, el demonstrează bogăția limbii române și capacitatea acesteia de a exprima printr-un singur termen o combinație de stări și atitudini.
Curaj.
Fermitate.
Perseverență.
Hotărâre.
Rezistență.
Toate acestea se regăsesc, în diferite proporții, în sensul cuvântului „dârzenie”.
Ce transmite alegerea României
Dincolo de explicația din dicționar, alegerea are și o dimensiune simbolică.
Dârzenia poate fi privită drept capacitatea de a merge înainte fără să renunți la ceea ce consideri esențial.
Este o atitudine care presupune mai mult decât rezistență pasivă.
Înseamnă acțiune, determinare și continuitate.
În cadrul unui vocabular internațional dedicat rezilienței, termenul românesc aduce astfel o nuanță proprie.
Nu vorbește doar despre revenirea după o dificultate.
Vorbește despre modul în care dificultatea este înfruntată.
Despre capacitatea de a nu abandona.
Despre păstrarea demnității.
Despre forța de a continua chiar și atunci când rezultatul nu este încă vizibil.
Prin alegerea cuvântului „dârzenie”, România a adus în centrul unei reuniuni internaționale un termen vechi, dar cu o semnificație cât se poate de contemporană.
Este un cuvânt care descrie nu doar rezistența, ci și hotărârea cu care un om sau o comunitate decide să treacă printr-o perioadă dificilă fără să-și piardă direcția, identitatea și valorile.
Sursa foto: Arhivă
