Mirela Loșniță
Înălțarea Sfintei Cruci, prăznuită pe 14 septembrie, este una dintre cele mai importante sărbători de toamnă. Este, totodată, zi de post aspru, respectată chiar și de cei care nu postesc în restul anului. În tradiția populară românească, primele minute ale acestei zile aveau o însemnătate aparte. Ce făcea gospodarul imediat după trezire era considerat gestul care așeza protecție peste întreaga casă. Iar acel gest este unul simplu.
Semnul crucii, înainte de orice altceva
Primul lucru pe care bătrânii îl făceau în dimineața de 14 septembrie era semnul crucii. Nu grăbit, nu din obișnuință, ci rar și cu atenție.
Se făcea stând la marginea patului, înainte de a pune piciorul pe podea. Apoi se rostea o rugăciune scurtă pentru cei ai casei.
În credința populară, acest moment avea o greutate specială tocmai pentru că era ziua Crucii. Se spunea că semnul făcut atunci ține peste tot anul.
Este, de altfel, și singurul element din toată această tradiție care are acoperire în practica Bisericii. Rugăciunea de dimineață nu ține de superstiție, ci de rânduiala creștină obișnuită.
Ce urma imediat după
În multe zone ale țării, al doilea gest era legat de busuiocul pus la icoană în seara precedentă. Gospodina lua un fir și atingea ușor fruntea copiilor, încă adormiți.
În alte părți, se făcea semnul crucii deasupra ușii de la intrare. Se credea că astfel casa rămâne apărată pe tot parcursul iernii.
Un alt obicei consemnat era stropirea pragului cu apă sfințită. Se folosea agheasma păstrată de la Bobotează.
Toate aceste gesturi aveau ceva în comun. Se făceau înainte de a se aprinde focul și înainte de prima masă a zilei.
Postul, ținut de la primele ore
Ziua de 14 septembrie este zi de post negru în tradiția ortodoxă. Mulți credincioși nu mănâncă nimic până după slujba de la biserică.
Se evită complet carnea, laptele, brânza și ouăle. În unele familii se renunță și la ulei, iar masa se reduce la pâine, fructe și legume.
Postul de la Ziua Crucii este considerat printre cele mai respectate din calendar. Chiar și gospodarii care nu țin posturile lungi îl păstrează pe acesta.
Ce nu se făcea în dimineața aceasta
Tradiția populară vine și cu o serie de interdicții. Nu se începeau lucrări noi în gospodărie și nu se dădeau bani cu împrumut.
Se evita, de asemenea, cearta în casă. Se spunea că o dispută pornită în dimineața Crucii se întoarce în familie tot anul.
Nu se spăla rufe și nu se lucra la câmp. Ziua era rezervată mersului la biserică și liniștii.
De ce contează, de fapt, acest obicei
Privit dincolo de simbolistică, obiceiul are o logică limpede. El așează, chiar de la primele minute ale zilei, un moment de atenție îndreptată către familie.
Nu protecția magică este miezul lui, ci gestul de a începe ziua gândindu-te la ai tăi. Iar asta rămâne valabil indiferent de credință.
Bătrânii spuneau simplu: cum îți începi Ziua Crucii, așa îți merge toamna.
