Loredana Ionescu
Călătoria cu avionul este considerată sigură pentru majoritatea oamenilor, însă organismul nu se comportă la altitudine exact ca la nivelul solului. Chiar și în timpul unui zbor liniștit, fără turbulențe, corpul trebuie să se adapteze presiunii mai scăzute din cabină, aerului uscat și perioadei petrecute aproape nemișcat pe scaun.
Unii pasageri pot resimți numai o ușoară uscăciune a gurii, presiune în urechi sau balonare. Alții pot avea dureri de cap, amețeli, greață, umflarea picioarelor ori o stare accentuată de oboseală. În cazul persoanelor care suferă de afecțiuni cardiace, pulmonare sau circulatorii, efectele zborului pot fi mai importante.
Riscurile cresc în special în timpul călătoriilor lungi, atunci când pasagerul rămâne nemișcat timp de mai multe ore. Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite avertizează că deplasările care durează peste patru ore pot crește riscul formării cheagurilor de sânge, indiferent dacă sunt realizate cu avionul, mașina, trenul sau autocarul. Pentru cei mai mulți călători, riscul absolut rămâne însă redus.
Înțelegerea reacțiilor organismului și respectarea unor măsuri simple pot transforma zborul într-o experiență mai confortabilă și mai sigură.
Presiunea din cabină schimbă modul în care organismul primește oxigen
Avioanele comerciale zboară frecvent la altitudini de peste 10.000 de metri, unde aerul este prea rarefiat pentru ca oamenii să poată respira în condiții normale. Din acest motiv, cabina este presurizată.
Presiunea din interiorul avionului nu este însă identică celei de la nivelul mării. Ea corespunde, în general, condițiilor întâlnite la o altitudine de aproximativ 1.800-2.400 de metri.
Procentul de oxigen din aer rămâne aproape același, dar presiunea parțială a oxigenului este mai redusă. Cu alte cuvinte, la fiecare respirație ajunge mai puțin oxigen în sânge decât la nivelul solului.
La o persoană sănătoasă, această modificare provoacă de obicei doar o scădere moderată a saturației oxigenului. Organismul compensează printr-o ușoară accelerare a respirației și a ritmului cardiac.
Cei mai mulți pasageri nu observă aceste reacții. Unele persoane pot simți însă oboseală, somnolență, durere de cap sau o ușoară senzație de lipsă de aer.
Efectele pot fi mai intense în cazul celor cu boli pulmonare cronice, insuficiență cardiacă, anemie severă, hipertensiune pulmonară sau alte afecțiuni care limitează oxigenarea.
Persoanele care folosesc oxigen la domiciliu sau care au avut anterior probleme respiratorii în avion trebuie să discute cu medicul înaintea călătoriei. Unele pot avea nevoie de oxigen suplimentar la bord, iar acest serviciu trebuie organizat din timp cu operatorul aerian.
De ce se înfundă urechile la decolare și aterizare
Senzația de urechi înfundate este una dintre cele mai cunoscute reacții produse de zbor. Ea apare din cauza diferențelor de presiune dintre aerul din cabină și aerul aflat în urechea medie.
Trompa lui Eustachio, un canal care face legătura între urechea medie și partea din spate a nasului, trebuie să egalizeze această presiune.
În timpul urcării avionului, aerul din ureche se dilată și este eliminat relativ ușor. La coborâre, procesul poate fi mai dificil, deoarece aerul trebuie să pătrundă în urechea medie.
De aceea, durerea apare mai frecvent la aterizare. Mestecatul gumei, înghițirea repetată, căscatul sau consumul unor înghițituri mici de apă pot ajuta la deschiderea trompei lui Eustachio.
Unii pasageri folosesc manevra Valsalva: își țin nasul și expiră foarte ușor cu gura închisă. Manevra nu trebuie făcută cu forță, deoarece o presiune exagerată poate afecta timpanul.
Persoanele răcite, cu nasul foarte înfundat, sinuzită sau infecție a urechii pot avea dureri mai mari. În aceste situații, egalizarea presiunii devine mai dificilă.
Copiii mici sunt mai sensibili, deoarece trompele lor lui Eustachio sunt mai înguste. Alăptarea, biberonul sau suzeta în timpul coborârii îi pot ajuta să înghită și să echilibreze presiunea.
Dacă după aterizare persistă durerea puternică, pierderea auzului, țiuitul sau scurgerea de lichid din ureche, este indicată evaluarea medicală.
Sinusurile pot deveni dureroase în timpul zborului
Și sinusurile conțin aer, iar diferențele de presiune pot provoca durere atunci când canalele lor de drenaj sunt blocate.
Persoanele cu rinită, răceală, alergii sau sinuzită pot simți presiune intensă în frunte, obraji sau în jurul ochilor.
Durerea apare adesea în timpul coborârii și poate fi bruscă. În unele situații, poate continua și după aterizare.
Hidratarea, înghițirea frecventă și menținerea nasului cât mai liber pot ajuta. Persoanele cu probleme repetate trebuie să discute cu un medic înainte de zbor, mai ales dacă prezintă o infecție acută.
Sprayurile nazale sau decongestionantele nu sunt potrivite pentru toată lumea. Unele pot crește tensiunea arterială ori pot interacționa cu alte medicamente, astfel că utilizarea lor trebuie stabilită individual.
Amânarea călătoriei poate fi cea mai prudentă soluție atunci când congestia este severă, există febră, durere intensă sau o infecție importantă a urechilor ori sinusurilor.
Aerul foarte uscat irită ochii, pielea și căile respiratorii
Aerul din cabină are o umiditate redusă. Acest lucru favorizează evaporarea apei de la nivelul pielii și al mucoaselor.
După câteva ore de zbor pot apărea uscăciunea gurii, usturimea ochilor, senzația de nas uscat și iritația gâtului.
Persoanele care poartă lentile de contact pot resimți un disconfort mai mare. Pentru un zbor lung, ochelarii pot fi mai confortabili decât lentilele.
Picăturile lubrifiante pentru ochi pot fi utile celor care suferă de uscăciune oculară, dacă sunt produse pe care le folosesc în mod obișnuit și le tolerează.
Cremele hidratante și balsamul pentru buze pot reduce senzația de piele uscată.
Este important de precizat că nu există o cantitate universală și precisă de apă pierdută în fiecare oră de zbor. Pierderea depinde de durata călătoriei, temperatură, respirație, consumul de lichide și particularitățile fiecărei persoane.
Aerul uscat poate contribui la senzația de sete și la deshidratarea ușoară, însă afirmația că sângele devine automat periculos de „gros” în avion este o simplificare.
Unele surse medicale arată că nu există dovezi suficiente pentru a considera deshidratarea, singură, o cauză directă a trombozei asociate călătoriei. Imobilitatea și factorii personali de risc sunt mult mai importanți.
Cum trebuie făcută hidratarea în avion
Pasagerii trebuie să consume lichide regulat, fără a aștepta apariția unei senzații intense de sete.
Apa este cea mai simplă alegere. Nu este necesară consumarea unor cantități exagerate într-un interval scurt.
O hidratare echilibrată începe înainte de îmbarcare și continuă pe durata zborului.
Cafeaua și ceaiul pot fi consumate cu moderație de persoanele care le tolerează. Totuși, cantitățile mari pot accentua palpitațiile, neliniștea sau nevoia frecventă de a merge la toaletă.
Alcoolul trebuie limitat. El poate favoriza somnolența, amețeala, pierderea echilibrului și deshidratarea.
Contrar unui mit des întâlnit, alcoolul nu devine în mod automat mai concentrat în sânge din cauza altitudinii. Totuși, efectele lui pot fi percepute mai intens în contextul oboselii, oxigenării ușor reduse, somnului insuficient și aerului uscat.
Persoanele care iau somnifere, calmante puternice, anxiolitice sau alte medicamente sedative nu ar trebui să le asocieze cu alcoolul.
Statul nemișcat crește riscul apariției cheagurilor de sânge
Una dintre principalele probleme ale zborurilor lungi nu este avionul în sine, ci imobilitatea prelungită.
Atunci când picioarele rămân îndoite și aproape nemișcate mai multe ore, circulația venoasă încetinește. În anumite condiții, se poate forma un cheag într-o venă profundă, de obicei la nivelul gambei sau coapsei.
Afecțiunea se numește tromboză venoasă profundă. Dacă o parte a cheagului se desprinde și ajunge la plămâni, poate provoca embolie pulmonară, o urgență medicală.
Organizația Mondială a Sănătății a arătat că riscul de tromboembolism venos se poate dubla după călătorii de cel puțin patru ore. Totuși, pentru o persoană fără factori de risc, probabilitatea absolută rămâne mică.
Riscul este mai mare în cazul persoanelor care:
- au avut anterior tromboză sau embolie pulmonară;
- au suferit recent o operație sau un traumatism;
- au cancer activ;
- sunt însărcinate sau au născut recent;
- urmează tratamente cu estrogen;
- au tulburări de coagulare;
- suferă de obezitate;
- au mobilitate redusă;
- sunt în vârstă;
- au mai mulți factori de risc asociați.
Pentru zborurile mai scurte de patru ore, riscul de tromboză simptomatică este considerat foarte redus.
Mișcările care ajută circulația
În timpul unui zbor lung, pasagerii trebuie să își miște frecvent picioarele.
Ridicarea și mersul pe culoar la fiecare una-două ore pot stimula circulația. Deplasarea trebuie făcută numai atunci când semnul pentru centura de siguranță este stins și condițiile permit.
Și exercițiile realizate pe scaun pot fi utile:
- ridicarea alternativă a călcâielor;
- ridicarea vârfurilor picioarelor;
- rotirea gleznelor;
- întinderea și relaxarea gambelor;
- schimbarea regulată a poziției.
CDC recomandă mișcarea picioarelor și mersul periodic în timpul deplasărilor lungi. Alegerea unui loc la culoar poate ajuta persoanele care doresc să se ridice mai ușor.
Bagajele nu trebuie așezate astfel încât să blocheze complet spațiul pentru picioare. Îmbrăcămintea prea strâmtă poate deveni inconfortabilă pe parcursul zborului.
Ciorapii compresivi pot fi recomandați unor călători cu risc crescut, dar trebuie aleși corect. O mărime sau o compresie nepotrivită poate crea probleme.
Aspirina nu trebuie luată din proprie inițiativă pentru prevenirea trombozei de călătorie. Nu s-a demonstrat că este o soluție eficientă pentru acest scop și poate crește riscul de sângerare.
Persoanele cu risc ridicat trebuie să discute cu medicul despre măsurile potrivite. În anumite cazuri poate fi indicat un tratament preventiv, dar acesta nu se administrează fără recomandare medicală.
Semnele unei tromboze nu trebuie ignorate
Tromboza poate apărea în timpul călătoriei sau în zilele și săptămânile următoare.
Semnele posibile includ umflarea unui singur picior, durere la nivelul gambei, căldură locală și modificarea culorii pielii.
Embolia pulmonară poate provoca lipsă bruscă de aer, durere în piept, respirație rapidă, palpitații, tuse cu sânge, amețeală sau leșin.
O persoană care dezvoltă durere ori umflare la un picior, durere toracică sau dificultăți de respirație după o călătorie lungă trebuie să solicite rapid ajutor medical.
De ce pot apărea amețeala și leșinul
Leșinul este una dintre situațiile medicale întâlnite frecvent la bord.
Poate apărea atunci când persoana se ridică brusc după ce a stat mult timp pe scaun. Sângele se acumulează temporar în partea inferioară a corpului, iar tensiunea arterială scade.
Creierul primește pentru câteva momente mai puțin sânge, iar pasagerul poate simți slăbiciune, vedere încețoșată, transpirații, greață sau țiuit în urechi.
Fenomenul este cunoscut drept hipotensiune ortostatică sau posturală.
Deshidratarea, căldura, lipsa alimentației, anxietatea, alcoolul și unele medicamente pot accentua riscul.
Pasagerii trebuie să se ridice lent. Înainte de a se ridica, își pot mișca gleznele și pot contracta de câteva ori mușchii gambelor.
Dacă apare amețeala, persoana trebuie să se așeze imediat și să anunțe echipajul. Încercarea de a merge mai departe poate duce la cădere și traumatisme.
Un leșin nu trebuie considerat automat banal. El poate avea și cauze cardiace, neurologice sau metabolice, motiv pentru care echipajul trebuie informat.
De ce apare balonarea în timpul zborului
Pe măsură ce presiunea din cabină scade, gazele aflate în organism se dilată.
Fenomenul este explicat prin legea lui Boyle: la scăderea presiunii, volumul gazului crește.
Într-o cabină presurizată normal, expansiunea gazelor este de aproximativ 25-30%, nu de patru ori față de volumul de la sol.
Această creștere poate fi suficientă pentru a provoca balonare, crampe, eructații sau flatulență.
Persoanele cu sindrom de intestin iritabil ori alte afecțiuni digestive pot resimți mai intens disconfortul.
Înaintea zborului, poate fi utilă evitarea meselor foarte grele, bogate în grăsimi, sare sau alimente despre care persoana știe că îi produc gaze.
Fasolea, lintea, varza, broccoli, ceapa și băuturile carbogazoase pot accentua balonarea la unele persoane.
Glutenul trebuie evitat doar de cei cu boală celiacă, alergie la grâu sau sensibilitate confirmată ori evidentă. Nu este necesară eliminarea lui în mod general înaintea unui zbor.
Mesele mici și ușoare sunt, de obicei, mai bine tolerate.
De ce se pot umfla picioarele
Umflarea ușoară a gleznelor este relativ frecventă după multe ore petrecute pe scaun.
Gravitația și lipsa mișcării favorizează acumularea lichidului în partea inferioară a corpului.
De cele mai multe ori, edemul este bilateral, moderat și se reduce după mers sau odihnă.
Umflarea bruscă a unui singur picior, însoțită de durere, căldură sau roșeață, este mai îngrijorătoare și poate sugera tromboză.
Persoanele cu insuficiență cardiacă, boli venoase sau renale trebuie să discute cu medicul înaintea unei călătorii lungi.
Răul de mișcare și turbulențele
Unele persoane dezvoltă greață, transpirații reci, amețeală sau vărsături din cauza mișcărilor avionului.
Răul de mișcare apare atunci când informațiile transmise creierului de ochi și urechea internă nu coincid.
Privirea spre un punct stabil sau spre orizont poate ajuta. Cititul și utilizarea telefonului pot agrava simptomele la unele persoane.
Locurile aflate în apropierea aripilor sunt, de regulă, mai puțin expuse mișcărilor ample decât cele din partea din spate a avionului.
O masă ușoară înainte de zbor este preferabilă atât călătoriei pe stomacul complet gol, cât și unei mese foarte grele.
Medicamentele pentru rău de mișcare pot provoca somnolență și nu sunt potrivite pentru toată lumea. Ele trebuie utilizate conform recomandării medicului sau farmacistului.
Călătoria peste mai multe fusuri orare afectează somnul
Zborurile lungi către est sau vest pot perturba ritmul circadian. Această tulburare este cunoscută drept decalaj de fus orar sau jet lag.
Manifestările pot include insomnie, somnolență în timpul zilei, dificultăți de concentrare, iritabilitate, lipsa poftei de mâncare și tulburări digestive.
Jet lag-ul se ameliorează, de regulă, în câteva zile, pe măsură ce organismul se adaptează noului program.
Odihna înainte de plecare, expunerea la lumină la orele potrivite și adaptarea treptată a programului de somn pot reduce intensitatea simptomelor.
Pasagerii trebuie să își organizeze și administrarea medicamentelor atunci când traversează mai multe fusuri orare.
Persoanele cu diabet, epilepsie sau alte boli pentru care tratamentul trebuie luat la ore precise trebuie să ceară din timp recomandări medicale.
De ce urgențele cardiace sunt mai greu de gestionat în avion
Infarctul, accidentul vascular cerebral și alte urgențe grave nu sunt neapărat provocate de zbor, dar pot apărea întâmplător în timpul călătoriei.
Problema este că posibilitățile de diagnostic și tratament sunt limitate față de cele existente într-un spital.
Avioanele comerciale dispun de truse medicale, iar echipajele sunt instruite pentru acordarea primului ajutor. Pe anumite aeronave există defibrilatoare automate externe, care pot fi utilizate în caz de stop cardiac.
Scopul intervenției la bord este stabilizarea pacientului până când aeronava poate ajunge la servicii medicale de la sol.
Dacă există un medic, asistent sau paramedic printre pasageri, echipajul poate solicita sprijinul acestuia.
Unele companii aeriene au acces și la servicii de consultanță medicală de la sol.
Decizia de deviere sau aterizare de urgență îi aparține comandantului, care analizează gravitatea situației, recomandările medicale, poziția aeronavei, combustibilul și aeroporturile disponibile.
Nu orice stare de rău duce la schimbarea traseului.
Cine trebuie să consulte medicul înainte de zbor
Majoritatea oamenilor sănătoși pot zbura fără o evaluare medicală specială.
Sfatul medicului este însă important pentru persoanele care:
- au o boală cardiacă sau pulmonară instabilă;
- au nevoie de oxigen;
- au suferit recent un infarct sau accident vascular cerebral;
- au fost operate recent;
- au avut recent tromboză sau embolie;
- au anemie severă;
- au o infecție respiratorie importantă;
- sunt însărcinate și prezintă complicații;
- au avut recent un pneumotorax;
- au o boală gravă aflată în fază acută.
Uneori, compania aeriană poate solicita un formular medical completat de medic.
Pasagerii care au nevoie de oxigen, scaun rulant, transport special sau asistență la îmbarcare trebuie să anunțe compania cât mai devreme.
Zborul după o operație sau procedură medicală
După unele intervenții, gazele rămase în organism se pot dilata la altitudine și pot provoca probleme.
Acest aspect este important după anumite operații abdominale, toracice, oftalmologice sau neurologice.
După intervențiile oftalmologice în care a fost introdusă o bulă de gaz în interiorul ochiului, zborul poate fi strict interzis până la absorbția completă a gazului.
Persoanele care au suferit recent o procedură trebuie să întrebe chirurgul când pot călători în siguranță.
Tratamentul stomatologic obișnuit nu interzice automat zborul. Totuși, după intervenții complicate, extracții, infecții sau dureri importante, este recomandat sfatul medicului dentist.
Cât trebuie așteptat după scufundări
Scufundările și zborul presupun schimbări importante de presiune.
Urcarea prea repede într-un avion după scufundare poate crește riscul bolii de decompresie.
Intervalul recomandat depinde de numărul scufundărilor, adâncime și durata acestora. Nu există o regulă universală de 48 de ore pentru toate situațiile.
Pentru unele scufundări fără decompresie poate fi recomandat un interval de cel puțin 12 sau 18 ore. După scufundări repetate, profunde sau cu opriri de decompresie poate fi necesar un interval mai lung.
Scafandrii trebuie să urmeze recomandările organizației de certificare, ale computerului de scufundare și ale medicului specializat în medicină hiperbară.
Medicamentele trebuie păstrate în bagajul de mână
Tratamentul esențial nu trebuie pus exclusiv în bagajul de cală.
Întârzierile sau pierderea bagajului pot lăsa pasagerul fără medicamente.
Produsele trebuie păstrate în ambalajele originale și în cantități suficiente pentru întreaga călătorie, plus o rezervă rezonabilă.
Pentru insulină, medicamente injectabile, dispozitive medicale sau substanțe controlate pot fi necesare documente suplimentare.
Persoanele cu alergii severe trebuie să își păstreze autoinjectorul cu adrenalină la îndemână, nu într-un compartiment greu accesibil.
Medicamentele importante trebuie administrate conform planului stabilit. CDC recomandă folosirea alarmelor pentru a evita omiterea dozelor în timpul călătoriei.
Măsurile simple care fac zborul mai sigur
O pregătire corectă reduce o mare parte dintre neplăcerile asociate zborului.
Pasagerii ar trebui să se odihnească înaintea călătoriei, să consume apă regulat și să aleagă mese ușoare.
În timpul unui zbor lung este utilă mișcarea periodică, atât pe culoar, cât și pe scaun.
Alcoolul trebuie limitat, iar combinația dintre alcool și medicamente sedative trebuie evitată.
Îmbrăcămintea și încălțămintea trebuie să fie confortabile. Picioarele se pot umfla ușor, mai ales după mai multe ore.
Centura trebuie păstrată fixată atunci când pasagerul stă pe scaun, inclusiv dacă semnalul luminos este stins. Turbulențele pot apărea neașteptat.
Persoanele cu boli cronice trebuie să aibă medicamentele, informațiile medicale relevante și datele de contact ale medicului.
În cazul unei stări de rău, echipajul trebuie anunțat imediat. Ascunderea simptomelor până când acestea devin severe poate întârzia intervenția.
Pentru cei mai mulți oameni, modificările produse de zbor sunt ușoare și temporare. Presiunea mai scăzută, aerul uscat și imobilitatea pot provoca disconfort, dar nu transformă o călătorie obișnuită într-un pericol major.
Prudența este necesară mai ales în cazul zborurilor lungi și al pasagerilor cu factori de risc. Hidratarea echilibrată, mișcarea regulată și respectarea tratamentului pot preveni multe dintre problemele care apar la altitudine.
Sursa foto: Arhivă
